Belvedere, cu bune şi cu rele

TIPĂREȘTE

Pentru că – în ciuda lucrărilor care stau grămadă pe capul meu – mă tot trage aţa pe AFA să citesc review-urile şi părerile legate de întâlnirea de la Predeal şi pentru că am înţeles că managementul hotelului şi-ar dori (?) să afle nemulţumirile tuturor participanţilor, m-am gândit să spun şi eu ce am de spus, cu toate că am să repet ce au spus şi colegii mei. Dar poate că cineva va înţelege ceva din toate astea şi va lua măsurile necesare.

Aşadar:

Personal, nu pot să mă plâng prea tare de condiţiile de cazare. Camera, cred eu, a fost ok pentru standard, în condiţiile în care vorbim totuşi de un hotel vechi – mă feresc de epitetul comunist, pentru că mie, una, nu-mi displac acele hoteluri, cu condiţia să fie curate şi (cât de cât) bine întreţinute. Curăţenia putea fi făcută cu mai mult simţ de răspundere, mai ales pe sub fotolii, unde – deh – ochiul soacrei mai vede una-alta. De asemenea, n-am prea înţeles cum e treaba cu modelul de zugrăveală (sau să-i zic spoială?) de pe pereţi. În rest, camera era ok, destul de curată, lenjeria curată, pernele pentru noi au fost numai bune, salteaua la fel. Ne-a cam dat de furcă mânerul uşii de la baie, dar s-a lăsat îmblânzit până la urmă. Per total, pentru o cameră pe care am folosit-o doar pentru somn, nu avem prea mari reproşuri.

Ei da, aici sunt probleme. În ceea ce priveşte micul-dejun, aş zice că a fost suficient de variat încât să îmi permit să aleg ce-mi place. Destul de greu cu reaprovizionarea – în prima zi la cafea şi prăjituri, în a doua la legume. Dar hai să spunem că angajaţii s-au trezit dintr-o dată cu o mulţime de musafiri pe cap şi n-au ştiut să gestioneze situaţia suficient de bine. Cam ciudată şi decizia de a refolosi aperitivele din seara festivă... Mezeluri nu prea mănânc din principiu, aşa că aici nu ştiu ce să zic. Soţul meu a fost oarecum mulţumit de ce a mâncat.

În ceea ce priveşte cinele: nu mi s-a părut deloc inspirată opţiunea pentru pané-uri. Când ştii cu trei luni înainte că îţi vin la masă 200 de oameni (chiar mai bine), turişti experimentaţi, care cu siguranţă vor scrie impresii despre unitatea ta de cazare şi restaurant, mă gândesc că te poţi pregăti mai bine. Sunt absolut convinsă că în limita aceea de preţ se puteau găsi alte variante, mult mai inspirate. Era nevoie doar de puţină bunăvoinţă şi de un pic de perspectivă – adică să nu te intereseze neapărat profitul pe termen scurt. Cartofii de la masa festivă... şi arşi, şi cruzi în acelaşi timp.

Nu ştiu unde au fost fructele acelea confiate, dar cu siguranţă dădeau bine în prezentare. :) Eu nu ţin minte să fi văzut altceva decât mazăre.

În schimb, ca mare pasionată de dulciuri, pot spune că deserturile mi s-au părut foarte bune – şi salamul de biscuiţi, şi plăcinta cu mere, şi tortul acela grozav. Porţiile însă au fost extrem de mici – cam jumătate din porţia normală în alte părţi.

Despre băuturi iar nu ştiu ce să zic, dat fiind că noi nu suntem băutori cu experienţă. Vinul alb a fost ok, sucurile şi apa suficiente.

Clar, la capitolul ăsta oamenii au fost depăşiţi de eveniment. Destul de haotici, se grăbeau adesea cu debarasarea. M-aş risca să spun că la peşte n-au avut nici măcar intenţia de a aduce alte farfurii. Şi asta s-a văzut şi din faptul că nu s-au grăbit să ia de pe mese farfuriile de la aperitiv, dar şi din aceea că au adus alte farfurii doar la solicitarea expresă a mesenilor şi doar acelor persoane care chiar au cerut acest lucru. Aş adăuga, totuşi, ca fetele s-au descurcat mult mai bine decât băieţii.

Presupun că formaţia a fost „la pachet” şi, în condiţii normale, n-aş avea nimic împotrivă. În situaţia dată însă nu pot spune că mi-a plăcut, şi asta din mai multe motive: 1. unele melodii le ieşeau destul de bine, pe altele însă nu ştiu de ce insistau să le cânte; 2. multe dintre melodii s-au repetat în cele două seri, ba chiar în aceeaşi ordine; 3. presupun că au ceva experienţă în spate, aşa că mi se pare absolut inadmisibil să nu „simtă” ce melodii ar fi mai potrivite în funcţie de moment; 4. iar gafa cea mai mare mi s-a părut a fi cea de la final, cu „ALFA să trăiască! ” Dincolo de râsetele stârnite (Ce pot să spun? Bine că avem simţul umorului!), nu mi se pare deloc normal să nu te documentezi puţin înainte. Până la urmă, ţine de profesionalism. Nu cred că era treaba noastră să le spunem pentru cine cântă, aşa cum încercau, de altfel, să se justifice.

Pe de altă parte, DJ-ul chiar mi-a plăcut. Muzica mi s-a părut foarte bine aleasă – cel puţin pentru gustul nostru. Au fost foarte multe melodii de care mi-am amintit cu drag.

Nici eu nu consider că vreun membru AFA – oricare ar fi el – are vreo vină pentru vreuna dintre problemele enumerate. Parţial ştiu, parţial bănuiesc cum stau lucrurile cu organizarea – mai ales atunci când datele problemei sunt atât de complexe. Am mai spus-o şi o repet: nu suntem excesiv de pretenţioşi şi nu plecăm niciodată de acasă cu aşteptări exagerate (în definitiv, mi se pare cel mai sănătos aşa). Chiar ştiind care au fost condiţiile, n-aş avea nici măcar o ezitare să aleg încă o dată hotelul Belvedere, strict pentru întâlnirea AFA. Apreciez eforturile tuturor celor implicaţi, pentru că îmi imaginez ce înseamnă o organizare la nivelul ăsta şi ştiu din experienţa anterioară cât de perfecţionist e Cornel.

Dar cel mai probabil nu aş alege prea curând hotelul Belvedere pentru o vacanţă pe cont propriu.

---

VIZUALIZĂRI: 1493 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI