Bel Mare

TIPĂREȘTE

Dupa un popas de o noapte in Grecia la numai 32 de km de vama, si dupa un drum de circa 1250 km. am ajuns sa trecem si podul nou care leaga Evia de continent. Trecere este fara taxa iar arhitectura moderna a podului te face sa opresti ca sa faci cateva poze. Dupa inca o ora de condus pe un drum pe malul marii, am inceput sa urcam pe munte pentru a ajunge pe partea estica a insulei, acolo unde aveam sa stam patru nopti. Noi am ales pensiunea Bel Mare din satul Agioi Apostoloi. Coordonatele GPS au fost O. K. asa ca nu am avut nici o problema in a o gasi. Aceasta este situata pe o colina chiar langa malul marii. Dar ce mare, ce plaja si ce golf superb am gasit aici. Privelistea era fantastica.

Dupa ce am parcat masina, cu ajutorul gazdei noastre Sofia, am fost condusi spre camera de la etaj. Pensiunea dispune de doar patru camere, orientate toate spre acest micut dar superb golf. Toate camerele au terase extrem de generoase ca marime si sunt dotate cu masute, scaune si umbrele.

Camera desi nu era foarte mare avea cam tot ce aveai nevoie ca sa stai comod si confortabil. Am avut un pat dublu mare cu lenjerie curate si de calitate, televizor cu ecran plat, chicineta cu vase si vesela, aer conditionat si plase de tantari la geamuri. Baia a fost si ea destul de mare. Dusul era cu perdea insa era mare si el. Apa calda am avut non stop. La fel si articole de toaleta. Totul a fost mereu foarte curat si aceasta datorita curateniei zilnice facute exemplar de Sofia.

Micul dejun se servea in fiecare dimineata pe una din cele trei terase ale pensiunii. Micul dejun nu a fost tip bufet insa produsele au fost mereu proaspete si variate. Majoritatea felurilor servite erau de provenienta locala. Servirea fost si ea deosebita. Pentru fiecare fel de mancare aveai tacamuri si farfurii separate. La fel a fost si pentru bauturi.

Tot aici se puteau manca si celelate mese, la niste preturi extrem de atragatoare. Noi vorbeam cu Sofia in prealabil si ii spuneam ce dorim sa ne pregateasca pentru pranz sau cina. Cand ne asezam la masa intotdeauna eram serviti cu cate o sticla de 1.5 litri cu apa imbuteliata. Chiar si la micul dejun primeam cate o sticla cu apa. Intotdeauna eram intrebati daca nu dorim sa incercam si o portie de mancare traditionala greceasca. Nu pot sa va descriu ce bunatati am mancat aici. Te lingeai pe degete de bune ce erau. La sfarsitul meselor primeam de fiecare data cate un dulce facut in casa din portocale sau mandarine.

Netul a mers bine, atat in camera cat si afara pe terasa sau jos la restaurant. Insa pe plaja semnalul era foarte slab.

La plaja ajungeai in doar doua minute, imediat ce coborai cele cateva trepte si treceai drumul din fata pensiunii. Pe acest drum foarte rar trecea vreo masina si aceasta deoarece cam in 700 de metrii se infunda. Aici parcau in timpul zilei doar cateva masi cu greci veniti la plaja. Cine a zis ca Evia e doar a grecilor a avut mare dreptate. Desi ne-am si plimbat pe insula destul de mult nu am intalnit decat cateva masini din afara Greciei, insa nici una din Romania.

Sa ne intoarcem iar la aceasta plaja micuta dar cocheta ce se numea Kocolimano. Acesta era asezata in jurul micului golf strajuit de stanci, in mijlocul unei naturi virgine. Avea nisip fin dar si un rand de pietricele la intrarea in marea cea albastra. In fiecare dimineata noi eram primii sositi. Cu cele necesare pentru plaja dar si cu doua sezlonguri puse la dispozitia noastra de catre gazda. Ne cautam un loc aproape de liziera de pomi care inconjura plaja. Toata plaja era a noastra pana pe la ora 10-11 cand apareau si alte cateva familii. Niciodata nu a fost aglomerat locul. Desi nu era amenajata cu sezlonguri si umbrele, totusi aici se gaseau dusuri si cabine de schimb. Bar pe plaja nu avea insa cei care doreau sa cumpere ceva de mancare, un suc, . o bere sau orice alceva pueau cumpara ce doreau de la barul deschis la pensiunea noastra.

In jurul pensiunii erau si alte vile cochete dar nu ca la noi una langa alta. In fiecare seara mergeam la plimbare pana in sat si pe faleza plina de taverne, dar si pe digul unde pescarii sositi din larg isi ancorau micile barci de pescuit. Cateodata ne si asezam la cate o masa sa ne racorim cu o bere. In vreo doua seri am si dat la peste de pe acest dig. Aceasta plimbare la pas spre sat dura cel mult 15 minute. Locurile erau frumoase iar satenii erau amabili si zambitori. Ne salutam cu ei de fiecare data desi nu nu ne cunosteam. Parca eram din nou copii, in vacantele de la tara de la bunici. Desi timpul aici parca statea in loc totusi cele cinci zile parca au trecut mult prea repede. Totul a fost frumos in aceasta parte a Greciei. Aici am gasit locuri si oameni care au fost mult peste ceea ce citisem despre Evia.

Recomand cu caldura aceasta locatie tuturor care vor sa cunoasca si sa viziteze frumoasa EVIA.

Ma opresc deocamdata din scris deoarece maine vom pleca mai departe spre sudul Peloponezului, in Monemvasia, pentru a vedea si alte locuri frumoase din ’’ mult prea’’ insorita Grecie. Spun asta deoarece temperatura ajungea in timpul zilei pana la 36-38 de grade. Insa in compensare am avut parte si de o apa foarte buna de scaldat.

---

VIZUALIZĂRI: 1709 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI