„La tine-n casă, Popa Niculai, ce scrii în os, în piatră și în frunză...”

TIPĂREȘTE

O dată ce ai intrat în curtea largă și verde le vezi  pe rând: muzeul, cerdacul văruit în alb, casa pentru oaspeți, bucătăria de vară, sculpturile în lemn și câteva măști, o pisică leneșă, pomi fructiferi și flori multe. Toate înseamnă, la un loc, Bed & Breakfast Popamuseum Tarpești, mai pe românește, Casa Popa Târpești.                                                                                                                

Așezat în satul Târpești, la o distanță de cca. 12 kilometri de Târgu Neamț, pe o stradă din inima satului, ai crede că este o casă obișnuită, ca oricare alta. Nici n-ai crede că acolo pe lângă existența unei unități de cazare neconvenționale – Bed @ Breakfast Casa Popa -   poate unică în plaja unităților de cazare de pe la noi, se află locul prin care s-au perindat de-a lungul anilor personalități ale scrisului și ale culturii. Casa i-a aparținut creatorului și colecționarului popular  Neculai Popa.  

Citez de pe site-ul pensiunii:   

”Pasiunea de colecționar a lui Neculai Popa s-a manifestat încă din tinerețe. Îndrăgostit fiind de lumea satului tradițional și conștient fiind de impactul procesului de modernizare accelerată, din cea de a doua parte a sec. XX, el va începe să colecționeze diverse obiecte, din mediul rural, dar nu numai, cu intenția de a încerca să păstreze spiritul unei epoci ce începea deja să dispară.”  

Locul cuprinde spații de cazare, un muzeu cu obiecte adunate de-a lungul anilor (obiecte tradiționale, arhaice, obiecte religioase, arheologie, numismatică, o adevărată comoară) și un alt spațiu expozițional cu obiecte create și confecționate chiar de maestrul Popa și de soția acestuia: lucrări de sculptură naivă, măști, cu care a participat la diferite expoziții etnografice în țară și în străinătate. În prezent cei mai mulți turiști sunt din străinătate, după spuselor celor doi copii ai maestrului, o fată, profesoară și un băiat ajunși la senectute, care administrează acum locul și afacerea. Fie că este sau nu un iubitor al folclorului, vizitatorul avid de frumos are toate motivele să se bucure.

Te întâmpină o poartă mare, deschisă și o casă cu o arhitectură specifică zonei. Am parcat mașina în curtea interioară și, fiind la orele serii, am schimbat cateva vorbe cu proprietarul, domnul Popa - fiul, apoi am intrat în casă și ne-am îndreptat pe scara de lemn micuță  spre camera pe care o rezervasem. La etaj fiecare cameră este mobilită diferit, cu mobilier în stil baroc austriac,  Ludovic XV, baroc francez și neo bizantin.

Noi am avut pregătită o cameră Queen Deluxe, cu vedere la grădină și la sat, cu  o terasă mare. A fost un popas de neuitat pentru o noapte, într-un loc încărcat de magie și de istorie. Camera își merită titulatura, este mare, cu un parchet de lemn masiv, lăcuit și acoperit de un covor în nunațe plăcute, mobilier cu iz burghez, un pat imens, noptiere semirotunde acoperite cu sticlă, un dulap imens, cu oglindă, măsuță, două scaune, un fotoliu, o masă de toaletă cu scaun. Toate într-o camera cu tavan destul de jos, dar nimic deranjant. La geam, perdele și draperii în nuanțe de bej. Pe pereți tablouri atrăgătoare, de departe cel mai mult   mi-a plăcut portretul mamei proprietarilor actuali, o doamnă de o frumusețe extraordinară. Lângă măsuță, pe o comodă se află un smart Tv, noi nu am apucat să-l pornim. Pe caloriferul de lângă ușa balconului am putut admira câteva obiecte de porțelan.  

Terasa încăpătoare, cu măsuță, fotoliu de exterior, două scaune de răchită, un aspec rustic, în perfect acord cu împrejurimile.

Baia micuță, cu duș, probabil contruită din necesități turistice.

Am avut cazare cu mic dejun inclus, mic dejun care la ora 9 ne-a fost adus în camera, iar masa am luat-o în initimitatea balconului, aceasta oportunitate fiindu-ne prezentată de cu seară. Am aderat imediat la ea și, bine am făcut! Am mâncat pe terasă, cu mușcatele alături, într-o atmosferă cu adevărat extraordinară.

La micul dejun ni s-au oferit cafea, suc de portocale, mai multe tipuri de pâine, mezeluri, 2,3 tipuri de brânzeturi, dovlecel pane, un fel de drob de pui, unt și dulceață preparată în casă, legume din grădină, fructe autohtone, fiind debut de septembrie și două banane. Mai mult decât am putut mânca.

După ce am mâncat micul dejun, am vizitat muzeul, exponatele se pot admira gratuit de câtre oaspeți, iar vizitatorii din exterior trebuie să plătească o sumă modică, nu mai rețin, cred ca am plătit 10 de lei de persoana, deși nu ni s-a solicitat. La început, ne-a însoțit doamna proprietară, dar apoi fiind ocupată cu pregătirile pentru primirea unor oaspeți, ne-a lăsat singuri, să admirăm în voie și pe îndelete totul. În ultima sala a muzeului, cea care adăpostește sculpturile naive și măștile, am întâlnit înrămată, o poezie a maestrului Adrian Păunescu, scrisă chiar de autor, lucru care m-a emoționat teribil, eu fiind o mare iubitoare de poezie. O voi transcrie, cu drag și emoție.

Singurul nostru regret a fost că am optat doar pentru o noapte de cazare, în ambianța de neuitat a acestei pensiuni muzeu.  

---

VIZUALIZĂRI: 406 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI