Mauritius, un dulce vis tropical

TIPĂREȘTE

Am aflat intr-o vineri ca martea ce urma "trebuie" sa plec in Mauritius. Stiam despre aceasta excursie castigata de firma unde lucram, insa stiam ca locurile sunt deja "adjudecate". Insa o schimbare de ultim moment, a facut ca eu si colega mea de birou, sa mergem alaturi de seful meu si prietena lui, in MAURITIUS!!!

Vestea a venit ca un soc pentru mine. Unul bun, desigur. Astfel ca tot week-endul am cautat pe internet informatii si mi-am facut bagaje, pentru a fi sigura ca nu uit nimic necesar.

Am facut escala la Paris. Mare, cam 8 ore daca imi aduc bine aminte. Si apoi, lungul drum de 13 ore spre Mauritius.

Am ajuns acolo in jurul ore 6 dimineata. Eram obosita la maxim, dat fiind faptul ca imi este teama de avion, asa ca nu prea am dormit. Am facut formalitatile in aeroport, ne-am luat viza... de Mauritius si... am pasit inafara aeroportului pe pamant exotic. Inca din prima secunda m-a izbit aerul deosebit de umed, aproape irespirabil pentru cineva neobisnuit cu umiditatea excesiva. Era umed si cald... noi venind cu geci cu blana, dar fiind faptul ca in Romania era Martie, si... cam 5 grade. (de altfel dupa cateva zile am aflat ca Bucurestiul era paralizat de zapezi).

Sa nu uit sa precizez ca inca din aeroport, ne-au primit cu ghirlande de flori, niste flori galbene superbe, si cu prosopele micute, impachetate, fierbinti, pentru a ne spala mainile.

Am plecat apoi spre hotel, drum care a durat cam o ora aproximativ. Era ciudat, se circula pe stanga, si aveam senzatia ca suntem intr-o continua depasire, si ca... acum ne vom izbi de cei din fata noastra. In timp, m-am obisnuit, dar tot mi se intampla sa mai uit si sa ma sperii de cei care... veneau spre noi (fiind in depasire pe sensul celalalt). Drumul nu a avut nimic impresionant. Multa vegetatie... dar in rest, nimic care sa prefigureze ce avea sa urmeze.

Am ajuns la hotel. „Beau Rivage” 5 stele, resort cu circuit inchis. Deja era altceva. Totul in jurul nostru exprima lux. De la aleile perfecte, pana la copacii ingrijiti de la radacina pana la varf. Hotelul... era de fapt aranjat sub forma de bungalow-uri, asa ca nu puteai sa iti faci o imagine inca de la inceput. ABia vedeai receptia si o parte mica de tot din restul resortului. Pana sa ne facem cazarea, ne-au primit cu cocktail-uri. Vacanta incepea bine!

Dupa ce s-au facut formalitatile, ne-au condus spre camera noastra. Pe o alee micuta, in dreapta erau camerele... (exista parter, etaj 1 si 2), iar in stanga, cocotieri pliiini de nuci de cocos. Paradis, nu altceva!

Am ajuns in camera. Am fost tentata sa intreb daca nu cumva au gresit si ne-au dat apartamentul presidential, sau nuptial sau eu stiu mai ce. Avea cam 40mp si era demential de frumos!!! Intrai pe o parte (de afara, nu exista hol), iar in partea opusa, era usa de la balcon, balcon ce dadea spre gradina si apoi mare. Noi stateam la parter, asa ca aveam avantajul sa iesim direct prin balcon, la plaja, restaurand si toate... celelalte (fiind mai aproape, pe scurtatura).

Camera avea un pat urias, pe care erau flori si unde in fiecare zi aveam un alt model de aranjament. Exista si o sofa, unde puteai sta la o cafeluta sau eu mai stiu ce. Pe masuta din camera, era permanent un bol plin cu apa, iar in fiecare zi o alta floare exotica plutea proaspata in el. Baia, avea si dus si cada, avea doua chiuvete si toaleta separata, cu usa. Nu cumva... sa incurcam... necesitatile :)))

Separat, exista un dressing sa ii spun asa, unde am gasit halate (unul galben si altul alb), prosoape de plaja, precum si cosulete pentru plaja. Si nelipsitele flori! Totul era aranjat in asa fel, incat te imbia a vacanta, si absolut peste tot, erau flori.

Terasa unde se lua masa, era bineinteles, cu vedere la mare. O priveliste care te imbata cu buna dispozitie, si care te facea sa uiti de absolut orice. Luai masa, si pasarele multicolore ciripeau si iti cantau, incantandu-ti auzul.

Cu o piscina uriasa, pentru toate varstele, inconjurata de palmieri, cu baruri unde puteai servi toate cocktail-urile din lume, cu alei pline de verdeata, flori, cocotieri, locatia oferea premisa unui concediu DE VIS.

Meniul... Am mancat toate nebuniile de pe lume. Ei, nu chiar toate, insa stiau sa te faca sa te simti special, de fapt, ce spun eu, stiau sa te faca sa... te simti in vacanta! In Rai chiar!

In fiecare seara, la restaurantul principal, se organizau mese specifice: „Seara indiana”, „Seara turceasca”, „Seara europeana”, etc. Ospatarii imbracati specific, ba chiar te „punctau” si pe tine intr-un fel. In seara indiana respectiv, iti faceau punctul acela al lor, in frunte...

Hotelul dispune de sala de fitness, jacuzzi, 2 saune si piscina cu apa de 6 grade (pentru cei care fac dusurile scotiene – sauna, piscina, sauna, piscina).

De retinut, ca erau cumva „hoti”, dar niste hoti simpatici. Noi aveam demipensiune. Si, ca sa te faca sa consumi, veneau si iti aduceau pe plaja, pizza gratuit. Dar o pizza asa de sarata (acceptabil), incat aveai nevoie apoi de ceva de baut. Contracost.

Imi pare rau ca nu imi aduc aminte foarte multe despre vizitele in afara resortului. A se consemna ca... interiorul m-a impresionat muuult mai mult decat exteriorul. Povesteau ca aveau foarte multe plantatii de trestie de zahar. Aveau un vulcan inactiv... , temple, maimute... :)))), muuuuuulte banane... , ananas (apropos, acolo am aflat ca ananasul creste de fapt din pamant... scuzati-mi ignoranta). M-a impresionat vizita la „Cele 7 culori ale pamantului” Se spune, daca imi aduc bine aminte ca, acolo a fost un vulcan, care dupa ce s-a stins, a lasat in urma o roca, in foarte multe culori. E drept ca arata superb, insa ma intreb daca nu era vreo facatura turistica.

Au un munte, pe care daca il privesti dintr-o anumita pozitie, pare ca este o doamna care doarme. I se spune „The sleeping beauty”.

Aveau si o pasare a insulei: pasarea Dodo. O gaseai peste tot ca souvenir, o gaseai pictata pe peretii caselor, sau in muzee.

Posibilitati de scooba, snorkeling, ski nautic. Toate contracost. Am facut scooba si am cules niste corali superbi. Erau deja morti, adica rupti, altfel nu mi-as fi permis sa ii iau. Si-asa erau cu ochii pe noi, si mi se pare si normal de altfel. Imi aduc aminte ca, la un moment dat m-au ciupit niste pestisori de cap, confundand parul meu scurt, cu algele. Acolo am vazut pentru prima oara... cat de frumos poate fi adancul marii.

Cred ca ar mai fi multe de spus, insa deja m-am lungit destul. Daca mai sunt intrebari si imi aduc aminte... cu cea mai mare placere.

---

VIZUALIZĂRI: 7141 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI