Premianţi 😊 la Be Premium Bodrum

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 4 – 9 octombrie

Pentru alegerea Bodrumului ca destinaţie de vacanţă niciodată nu voi sta prea mult pe gânduri. Bodrum a fost şi a rămas staţiunea mea preferată la Marea Egee, tot aşa cum Belek este preferata mea la Marea Mediterană, însă din motive puţin diferite 😊. Pentru mine, Bodrumul are un vibe aparte, peisaje frumoase şi o climă perfectă pentru sănătatea mea. Aici m-am simţit extraordinar de fiecare dată şi mi-am dorit mereu să revin. Chiar şi anul trecut am cochetat cu ideea câtorva zile Bodrum la final de vacanţă înaintea întoarcerii acasă. Hotelul dorit de mine a fost de negăsit în ofertele agenţiilor şi pe saitul propriu şi asta încă din iarnă. Ulterior am ales altceva, un alt hotel urmărit de mine de ceva vreme, dar, pentru că nu am apucat să rezerv când încă mai erau reduceri semnificative de early booking, am amânat pentru altă dată şi în speranţa unor preţuri mai accesibile.

Alegerea hotelului a fost una mai degrabă la impuls. Mi-a picat sub ochi o ofertă, zic eu de nerefuzat, pe la sfârşitul lunii ianuarie 2021 când doar tatonam terenul fără a avea curaj să rezerv ferm ceva din cauza contextului pandemic, având încă proaspete în minte vacanţele ratate din anul 2020 ☹, unele anulate, altele doar amânate pentru 2021.

Din fotografiile de prezentare, hotelul îmi părea absolut fabulos, cu o peisagistică remarcabilă, care pe mine mă ducea cu gândul la un platou de filmare şi cred că nu eram prea departe de adevăr :p. Poziţionarea în pantă, cu o panoramă superbă asupra mării, cu majoritatea camerelor cu vedere la mare, constituia un alt avantaj şi o atracţie deosebită pentru mine.

La momentul la care am început „săpăturile” , pentru că nu a fost tocmai simplu, informaţiile despre resort erau destul de contradictorii. Tot ajutată de fotografii am început să refac firul istoriei şi transformărilor prin care a trecut hotelul în doar câţiva ani, cu schimbări dese de management şi de nume. Preluările şi rebrand-urile sunt o practică destul de uzuală şi în Turcia, experimentasem personal de-a lungul anilor mai multe asemenea hoteluri şi, de fiecare dată, noul cumpărător a investit semnificativ şi a ridicat hotelul respectiv la un nivel superior şi pe partea de cazare, prin renovări substanţiale, dar şi pe partea de servicii, aducându-l la alte standarde. Totuşi, în cazul acestui hotel, schimbările mi se păreau cam multe şi petrecute într-un interval relativ scurt de timp, ceea ce, recunosc, mi-a ridicat unele semne de întrebare.

Negăsind nimic alarmant legat de acest resort şi totodată mulţumită de conceptul Premium All Inclusive al acestuia, în primele zile din februarie m-am grăbit să îl rezerv pentru a doua parte a vacanţei turceşti din acel an, dorindu-mi mult să ajung la Bodrum şi la BE PREMIUM BODRUM, fost DUJA PREMIUM BODRUM, fost THE BODRUM ROYAL PALACE, fost THE BODRUM BY PARAMOUNT. Sper că nu am ratat niciunul din numele pe care le-a purtat resortul ales de mine în scurta sa existenţă =))

După o noapte cam scurtă şi cam agitată din cauza emoţiilor legate de posibilitatea de a pleca totuşi în această vacanţă atât de aşteptată şi la care nu doream cu niciun chip să renunţ, am plecat din Bucureşti, ca de obicei, într-o zi sâmbătă, la ora 05.20. La ora 06.25 plătisem deja taxa de pod de 15 lei şi treceam în Bulgaria pe Podul Prieteniei. Nu am aşteptat prea mult la controlul documentelor pe partea bulgărească, erau puţine maşini şi controlul a mers foarte repede. Am prezentat cărţile de identitate şi certificatul de înmatriculare al maşinii şi am declarat că doar tranzităm Bulgaria, pentru a nu mai pierde timpul cu prezentarea certificatelor de vaccinare, știind că pentru tranzit erau suficiente doar actele de identitate. Am fost întrebaţi unde mergem, am spus că în Turcia, moment în care ne-a înapoiat cărțile de identitate şi ne-a cerut paşapoartele pe care le-a scanat. Nu ne-a întrebat nimeni de vreun vaccin sau test PCR, nu ne-a măsurat nimeni temperatura. Vigneta de Bulgaria o achiziţionasem online în seara dinaintea plecării, 30 leva pentru 30 zile, plata cu card Revolut pe site-ul oficial bg.toll.bg şi la preţul oficial :D, astfel că ne-am continuat drumul liniştiţi, fără vreo altă oprire.

Traseul de traversare a Bulgariei a fost cel obişnuit, preferatul nostru: Ruse – Razgrad – Târgovişte – Omurtag – Kotel – Yambol – Elhovo – Lesovo, care nici de această dată nu ne-a dezamăgit. Am intrat în Turcia prin vama de la Hamzabeyli, traversând ambele vămi în mai puţin de treizeci de minute cu tot cu oprirea la Duty Free 😊, un timp absolut mulţumitor.

Am continuat drumul pe E 87 pe traseul Hamzabeyli – Edirne – Havsa – Uzunköprü – Keşan – Gelibolu – Eceabat – Çanakkale – Ezine – Ayvacik – Küçukkuyu – Edremit – Burhaniye – Ayvalık – Aliağa, 890 kilometri, ajungând la ora 17.50 la hotelul ales pentru oprirea intermediară Hilton Aliağa – un hotel de tranzit foarte bun. Traseul de coastă este cel mai scurt ca număr de kilometri şi cel mai frumos ca peisaje, însă nu este şi cel mai rapid din cauza multelor localităţi traversate şi a timpului pierdut la multele semafoare din aceste localităţi.

Am plecat de la hotelul de tranzit a doua zi dimineaţa la ora 08.15, imediat după micul dejun, continuându-ne drumul pe traseul Aliağa – Menemen – Izmir – Aydın – Muğla – Ortaca – Dalaman – Fethiye. Am urcat pe noua autostradă O 33 Çandarli – Menemen la Aliağa, am mers pe aceasta până la capăt, înainte de Menemen, am traversat Izmirul pe centura care are regim de autostradă (O 30), doar că fără plată :D, am continuat pe vechea autostradă O 31 până la Aydın şi apoi pe drumurile expres D 550 şi D 400 până la primul hotel, Liberty Fabay Fethiye, unde am petrecut primele opt nopţi din această vacanţă.

Dacă am fi mers din România direct la hotelul din Bodrum, din Mugla ne-am fi continuat drumul pe D 330 până în Torba, într-un timp chiar mai scurt, pentru că şi distanţa de parcurs ar fi fost mai mică.

Hotelul este situat în Torba, la maxim 3,5-4 kilometri de centrul localităţii, cu acces direct din D 330, cel care face legătura între Mugla şi Bodrum. Nu a fost nevoie să pun GPS-ul, deoarece ştiam deja cum să ajung, după ce urmărisem şi cu un an înainte hotelul alăturat, a cărui intrare se afla la câteva zeci de metri distanţă.

Distanţa faţă de aeroportul Milas din Bodrum este de 25 kilometri, iar faţă de centrul Bodrumului este o distanţă de nici 10 kilometri.

Mi-a plăcut suprafaţa generoasă de 110.000 metri pătraţi, dar, mai mult decât întinderea mare a resortului, mi-a plăcut poziţionarea extraordinară pe panta unui deal pe care îl împărţea cu resortul vecin, Duja Bodrum, fostul Kervansaray Bodrum.

Be Premium Bodrum a fost construit în anul 2014, funcţionând în primii ani sub numele The Bodrum by Paramount. Are 311 camere de mai multe tipuri, precum şi tot felul de vile, care mai de care mai pricopsite și exclusiviste, dar astea nu sunt pentru toţi muritorii.

Cele mai ieftine camere sunt studiourile de 35 metri pătraţi, cu vedere la grădină sau la mare, urmate de camerele superioare de 40 metri pătraţi cu vedere la mare şi apoi de camerele deluxe de 90 metri pătraţi. Există 52 camere deluxe, toate având vedere la mare şi acces, direct sau pe scări, la piscina proprie, jumătate din ele aflându-se la parter, iar cealaltă jumătate la primul etaj.

Eu am ales o cameră deluxe swim up cu vedere la mare la preţul de 1100 euro pentru cinci nopţi, un preţ foarte bun în opinia mea raportându-mă la condiţiile de cazare de excepţie şi la serviciile primite.

La bariera de la intrarea în resort ne-au fost cerute şi scanate codurile HES şi abia apoi am fost lăsaţi să intrăm. Era cam târziu (ora 13.00), drumul fusese mai aglomerat decât estimasem ☹ şi nu am mai oprit la recepţie preferând să mergem direct în parcare. Am ajuns la parcare după parcurgerea unei alei lungi şi frumoase, mărginită de tufe înflorite şi statui, virând la stânga înaintea ultimei pante care ducea spre recepţie.

Parcarea este suficient de mare, în curtea resortului, umbrită, păzită şi gratuită, plină de maşini cu numere turceşti. Mai erau câteva locuri libere, însă nu prea multe. Cu toate acestea nu s-a întâmplat să nu găsim loc atunci când am ieşit cu maşina din resort la plimbare prin peninsulă.

Am revenit pe jos la recepţie, doi lei auriți ne-au întâmpinat la intrare ☹ şi am demarat formalităţile de check in. Totul s-a desfăşurat destul de repede şi aici existând sistemul cu asistenţi „chipurile” personali, o interfaţă între turist şi recepţie considerată de bon ton la hotelurile mai cu ştaif :D, sistem pe care eu personal nu prea îl agreez, pentru că prefer interacţiunea directă cu cel care îmi va repartiza camera, dar... nu am avut de ales. Asistenţii te ajută şi pe durata sejurului transmiţându-ţi zilnic programul de activităţi, cu ore şi locuri de desfăşurare, cu rezervări la restaurantele a la carte dorite etc.

Aici ştiam că alesesem deja o cameră excelentă, nu-mi doream nimic mai mult şi nici nu puteam primi mai mult decât eventual vreo vilă din alea „şmechere” , foarte scumpe, foarte interesante, foarte bine poziţionate pentru vedere, cu foarte multe facilităţi inutile mie, dar aflate foarte departe de restaurant. Dar nu a fost cazul :D, pentru că am primit imediat exact tipul de cameră plătit, cardurile de acces și o hartă a resortului, utilă având în vedere suprafața resortului.

Un bell boy cu o maşinuţă electrică a mers cu noi până în parcare, am luat bagajele şi ne-am întors la recepţie, accesul la cameră făcându-se cu liftul, un lift panoramic, până la cel mai de jos nivel, am evitat să-i spun parter, fiind două etaje mai jos decât recepţia.

Este o cameră imensă de 90 metri pătraţi cu ieşire directă la piscină. Decoraţiunile aurii foarte bogate creau o atmosferă elegantă şi luxoasă încăperii, chiar dacă unii le-ar putea considera prea încărcate sau chiar kitschoase. Mie mi-au plăcut 😊. Acel auriu, chiar excesiv, mie mi-a amintit de camera avută în urmă cu nişte ani în aripa otomană la celebrul Mardan Palace din Lara, în timp ce oglinzile care acopereau aproape tot peretele mi-au amintit de Adam & Eve – un ALTFEL de hotel, o EXPERIENŢĂ din Belek.

Am intrat într-un hol spaţios, pe partea dreaptă se afla baia foarte spaţioasă şi bine compartimentată, iar pe partea stângă se afla dressingul, la fel, foarte spaţios, cu spaţii de depozitare mult peste nevoile noastre, ambele despărţite de hol prin uşi frumoase din geam givrat.

În dressing erau multe rafturi, sertare, bare pentru umerașe cu multe umeraşe, suporturi pentru valize, masă şi fier de călcat, seif digital laptopsize, halate de baie şi papuci de unică folosinţă, accesorii pentru curăţarea încălţămintei, o sacoşă de plajă personalizată cu sigla hotelului, perne de rezervă etc.

Baia era formată practic din trei încăperi separate prin uşi de geam mat: în prima era chiuveta cu oglindă, cu uscător de păr, oglindă de machiaj cu iluminare, cântar pentru controlarea greutăţii, seturi de cosmetice de bună calitate pentru EA şi pentru EL, cu seturi de spălat pe dinţi, set de bărbierit, piepteni, discuri demachiante, beţişoare de urechi, pilă de unghii, căşti de duş, săpunuri solide măricele, geluri de duş, şampoane şi balsamuri, loţiuni de corp, completate zilnic. În stânga era duşul walk in, doar cu duş fix, din păcate, iar în dreapta era „tronul” haurit la fel ca şi restul obiectelor şi instalaţiilor sanitare şi în ton cu faianţa de tip mozaic, tot aurie.

Camera propriu-zisă are dimensiuni foarte generoase, senzaţia de spaţiu fiind amplificată de oglinzile de mari dimensiuni de pe pereţii laterali, care acoperă aproape toată lungimea camerei. Piesa de rezistenţă o constituie patul matrimonial, foarte lat şi extrem de confortabil, care tronează în mijlocul camerei, încadrat de două noptiere frumoase şi practice, cu mai multe sertare, având şi câte o lampă de citit.

Televizorul cu ecran plat şi diagonală suficient de mare este aşezat pe o comodă situată lângă bancheta de la capătul patului.

În partea dreaptă am găsit pe o măsuţă rotundă cu blat auriu un coş de fructe şi două farfurii cu dulciuri tradiţionale drept cadou de bun venit, însoţite de farfurii şi tacâmuri. În continuare, exista o canapea comodă şi un taburet tradiţional folosit de noi ca măsuţă.

În partea stângă spre geam, ne-a atras imediat atenţia cada aurie de hidromasaj, unde aveam la dispoziţie sare şi spumant de baie, pe lângă cosmeticele obişnuite. Nu era prima dată când aveam propriul jacuzzi în cameră, dacă ar fi să-mi amintesc de experienţele anterioare de la Adam & Eve din Belek sau de la Grand Palladium Palace din Punta Cana, astfel că ne-am bucurat să-l folosim şi pe acesta pentru relaxare şi bălăceală cu spumă.

În spate, de o parte şi de alta a holului erau două nişe, una având organizat un mic spaţiu de lucru, cu birou, lampă de birou şi cele necesare, în cealaltă fiind amplasat minibarul, cana electrică pentru încălzit apa şi espressorul de cafea.

Minibarul a fost unul dintre cele mai bine „garnisite” cu de toate întâlnite de mine prin hotelurile vizitate de-a lungul anilor, părând mai degrabă un maxi-bar 😊 Acesta conţinea două sticle de bere Efes, două sticle de Coca Cola şi Cola Zero, două doze de Fanta şi două de Sprite, două sticle Cappy, două de Ice Tea, două de apă minerală, patru sticle de apă plată, două ciocolăţi Toblerone, un Snikers, o napolitană trasă în ciocolată, biscuiţi Oreo, lapte şi cacao cu lapte la cutiuţe mici de carton. În plus, mai primeam zilnic două punguţe cu chipsuri, câte o punguţă cu alune şi una de sticksuri. Desigur, era mai mult decât puteam consuma noi, zilnic fiind completate cele consumate. Deasupra minibarului se afla setul pentru prepararea ceaiului, cu pliculeţe de ceai de diverse sortimente, zahăr şi îndulcitor, două sticle mari de apă şi patru capsule de cafea pentru espressor.

În faţă era terasa şi piscina. Pe terasă aveam o masă rotundă cu două scaune într-o parte şi o canapea cu o măsuţă dreptunghiulară joasă în partea opusă. În faţa acestora se aflau cele două şezlonguri ale noastre, o măsuţă şi umbrela de soare. Cei cazaţi în camerele deluxe de la etaj aveau acces pe scări la piscină şi şezlongurile dedicate situate pe partea opusă a piscinei. Un angajat veghea mai toată ziua să avem în permanenţă prosoape de plajă curate, pe care le găseam pe şezlong ambalate în pungi de plastic individuale, şi le strângea pe cele folosite. Totodată, acesta interzicea accesul altor turişti la piscina noastră. Din păcate, apa din piscină era încălzită doar de razele soarelui. Am făcut baie aici de câteva ori, dar mi-ar fi plăcut ca apa să fi fost mai caldă. De pe terasa noastră admiram marea şi apusul soarelui, nu chiar în mare 😊

Aerul condiţionat era în sistem centralizat şi a funcţionat foarte bine, chiar dacă l-am folosit doar după amiaza. Aveam şi un ventilator de tavan, dar nu l-am folosit. Am avut şi un candelabru elegant care asigura o iluminare bună a camerei, putând regla intensitatea dorită. Draperiile black out, cu telecomandă, erau de ajutor celor pe care lumina soarelui îi împiedică să adoarmă.

Curăţenie în cameră s-a făcut zilnic, cu simţ de răspundere, cu schimbarea zilnică a prosoapelor şi a lenjeriei. Nimic de reproşat la acest capitol.

Cum spuneam, mie mi-a plăcut teribil camera pe care am ales-o. A fost poate o „aroganţă” alegerea unei camere de 90 metri pătraţi, mai spaţioasă decât propriul meu apartament de acasă, dar nu regret deloc.

Restaurantul principal Boreas oferea toate mesele în sistem bufet, un bufet „asistat” , cel puţin în pandemie. Micul dejun (7-10), Late Breakfast (10-11), prânzul (12.30-14.30), cina (19-22), cina târzie (23-2) ofereau variante suficiente de alegere. Cei care ajungeau târziu la hotel sau plecau foarte de dimineaţă aveau posibilitatea de a comanda mâncare în regim a la carte tot la Boreas (2-7).

Noi am luat cele mai multe mese la restaurantul principal, era şi cel mai aproape de camera noastră, ajungând imediat după ce urcam un etaj cu liftul şi oferea şi cea mai mare varietate de produse.

Dispune de o terasă acoperită cu multe mese, precum şi multe mese amplasate pe iarbă în grădină, acestea fiind preferate de noi, chiar dacă uneori seara a fost cam răcoare.

Nu am găsit la Be Premium atât de multe sortimente ca în cazul altor hoteluri de acelaşi nivel cu acesta, însă pentru mine a contat mai mult faptul că mâncarea a fost bine gătită, proaspătă şi pe gustul meu, iar servirea a fost fără reproş, personalul punându-ţi de fiecare dată în farfurie chiar mai mult decât ai fi dorit/putut să mănânci. Am apreciat în mod deosebit fresh-urile de portocale de la micul dejun, dar mai ales sucurile detox în trei variante, un adevărat boost de vitamine şi de energie.

Cele mai multe mese de prânz le-am luat însă la La Scala – snack restaurantul de la piscina principală, 12.30-16.00, care seara funcţiona ca restaurant a la carte cu specific italian. Aici comandam a la carte dintr-un meniu, având destule opţiuni. Cu toate acestea, dacă eu am idei puţine, dar fixe :D, am variat extrem de puţin, preferând de fiecare dată supa cremă de ciuperci excelentă, kumpir (cartof umplut cu de toate) sau gozleme, pizza şi iskender kebap.

O singură dată am luat masa de prânz la restaurantul de la plajă, când am comandat pizza şi hamburger. Pizza a fost OK, însă burgerul nu l-am putut mânca pentru că a fost extrem de piperat şi nici tocmai proaspăt nu mi-a părut a fi, aşa că nu am revenit.

La restaurantele a la carte nu am reuşit să ajung. Mi-au trebuit două zile să-mi conving soţul să mergem măcar la unul, mi-l doream pe cel cu specific Middle East, de fapt, un libanez, i-am solicitat pe WhatsApp asistentului personal o rezervare la acesta, însă nu mai erau locuri în nicio seară până la plecare. Nu ştiu dacă a fost chiar aşa, deoarece trecând pe lângă el în serile următoare am văzut multe mese libere, dar nu mai contează.

Celelalte restaurante a la carte: Lotus (japonez, contra cost), Notias  (contra cost), Nepenthes (barbeque), Thetis (pescăresc) şi La Scala (italienesc) nu m-au tentat deloc.

Îngheţată şi fructe erau disponibile între 12-18. Patiseria, cu program 11-22, era de evitat dacă doreai să nu te strângă chiar şi costumul de baie :D. Am mai ratat, intenţionat, şi colţul cu ciocolată homemade, ispita fiind prea mare.

Cei mai comozi puteau comanda mâncare în cameră, serviciul fiind disponibil non stop şi contra cost.

Be Premium Bodrum stă foarte bine şi la acest capitol, cu destule baruri răspândite pe întreaga suprafaţă a resortului. Am apreciat faptul că toate băuturile răcoritoare şi berea erau doar îmbuteliate şi că un număr semnificativ de băuturi de import erau incluse în conceptul Premium All Inclusive fiind disponibile la toate barurile.

Cinci zile au fost prea puţine pentru a le descoperi pe toate. Lobby Barul era deschis non stop, însă noi am preferat Lobby Lounge-ul aflat un nivel mai jos faţă de recepţie, la nivelul restaurantului principal, cu un interior spectaculos decorat şi cu o terasă generoasă, unde ne opream după masa de seară înainte de a merge spre plajă la spectacol.

Beach Barul, cu program 9-18, ne asigura nevoile de hidratare pe parcursul zilei cât timp ne aflam la plajă, luând la şezlong băuturile dorite în pahare de plastic de unică folosinţă atunci când nu stăteam la mesele de la bar. Lângă acesta o dubiţă tare haioasă găzduia HER Barul-barul detox, cu program 12-16, care oferea fructe şi legume proaspete, pe alese, din care preparau pe loc sucuri sănătoase în combinaţiile dorite de noi.

Pe la La Scala – barul de la piscină, cu program 9-18, treceam după ce luam prânzul înainte de a ne retrage pentru „somnul de frumuseţe” în vastele noastre apartamente 😊. Aici am avut o surpriză tare plăcută, fiind primul resort în care am beneficiat gratuit de o cafenea Starbucks inclusă în concept, experienţă pe care am repetat-o doi ani mai târziu cu aceeaşi satisfacţie într-un alt resort turcesc. Pot spune că am „abuzat” la propriu încercând aproape toate combinaţiile disponibile, deoarece nu mă hotăram care îmi place mai mult =))

La spectacolele de seară comandam de băut de la Event Bar, 21-24, şi eram serviţi cu destulă promptitudine, având în vedere numărul mare al doritorilor. S-a mai întâmplat să ni se încurce comenzile, dar per total a fost OK.

Mi-a plăcut piscina principală infinity care oferea o vedere spectaculoasă la mare. Alături se afla o altă piscină cu trei tobogane absolut banale. Un nivel mai jos se afla o altă piscină, interesantă, cu apă sărată şi sistem de încălzire.

Există şi o piscină pentru copii, cu adâncimea de 35 cm, cu un tobogan micuţ, o ciupercă din care curge apa. Mai importantă mi s-a părut copertina care umbreşte o parte din piscină protejându-i pe micuţi de soarele arzător.

Hotelul dispune de o piscină interioară şi una exterioară la centrul SPA, dar acolo nu am ajuns.

Mai există trei piscine exterioare la dispoziţia turiştilor cazaţi în camerele deluxe. Chiar dacă nu suntem fani piscină, pentru că nu bat atâta drum pentru apă cu clor, de această dată am profitat de camera swim up aleasă şi ne-am bălăcit în piscina proprie.

În rest, există foarte multe piscine şi piscinuţe, vreo 40 cred, deși nu le-am numărat, la toate vilele mai mici sau mai mari, dar la care au acces doar ocupanţii vilelor respective.

Există două plaje micuţe, despărţite de un ponton, cu şezlonguri şi umbrele gratuite. Noi am preferat-o pe cea din stânga. Șezlongurile erau din acelea doar cu o plasă, destul de incomode pentru turiștii mai slabi. Soțul meu ar fi preferat o salteluță care să-i ofere mai mult confort. Pe mine nu prea m-a deranjat lipsa unei saltele. Umbrelele de soare erau de tipul „vietnameze” , micuţe, dar oferind umbra de care aveam nevoie. Hotelul nefiind plin la data sejurului meu, şezlongurile s-au dovedit suficiente, însă, cu hotelul full, găsirea unui şezlong liber poate fi problematică.

Cei cazaţi la vile au la dispoziţie, gratuit, cabane şi o zonă exclusivă, însă intrarea în mare este destul de dificilă în partea aceea.

Intrarea în mare, destul de lină şi cu nisip, m-a surprins plăcut. Ştiam că zona este foarte stâncoasă şi nu aveam mari aşteptări, astfel că mi-am adus de acasă şi pantofii de apă, dar nu am avut nevoie de ei. Posibil ca nisipul să fi fost adus, nu ştiu, dar îmi pare greu de crezut ca plaja să fi fost atât de bună doar de la natură.

Apa mării a fost cam răcoroasă, dar încă bună de bălăceală, chiar dacă puţin mai rece decât cu un an înainte în aceeaşi zonă şi în exact aceeaşi perioadă. De câte ori intram în mare, o puzderie de peşti se grăbeau să-mi facă pedichiura; gratis :D. Dacă la început era amuzant, ulterior devenea puţin supărător, soluţia de a scăpa de ei fiind să te mişti, să înoţi.

Chiar la intrarea pe plajă există un chioşc pentru prosoape de plajă, acestea fiind distribuite la liber, fără carduri, şi schimbate după dorinţă.

Drumul până la plajă, dar mai ales înapoi la hotel, este destul de lung şi implică numeroase trepte şi pante destul de abrupte. Există şi o variantă mai uşoară, dar mult mai lungă, pe un drum foarte şerpuit care înconjoară cam tot resortul. Cei cu probleme de mobilitate sau doar mai comozi pot ajunge la plajă şi cu ajutorul maşinuţelor electrice, însă acestea circulau destul de rar şi aveai de aşteptat până să prinzi una. Noi am mai folosit maşinuţele la întoarcerea de la plajă, dar am urcat şi pe jos tot dealul, admirând fântânile ornamentale şi şirurile de statui care mărgineau treptele fără număr. Frumos, nimic de zis, ba chiar foarte artistic, însă eu aş fi preferat să am la dispoziţie lifturi şi scări rulante ca la Titanic Deluxe Bodrum în 2016 sau la Lujo Bodrum – Crème de la crème cu doar un an înainte, care, tot aşa, erau construite în pantă pe un deal.

Există internet WiFi gratuit de mare viteză şi cu acoperire pe tot teritoriul resortului.

Spectacolele de seară au fost interesante şi reuşite, chiar profi aş zice, însă mie mi s-au părut orientate mai mult către turiştii turci, dar nu m-a deranjat acest lucru.

Cei neinteresaţi de spectacole puteau asculta muzică live în lobby, cu prestaţii chiar bunicele.

Alte activităţi cu animatorii peste zi nu am prea observat să se fi ţinut, posibil din lipsă de doritori sau din cauza restricţiilor încă în vigoare la data respectivă. Eu oricum nu eram interesată şi am stat preponderent la plajă.

În dreapta plajei se află zona de sporturi nautice, evident, contra cost. Deşi eram total neinteresată de subiect, nu am putut să nu remarc amuzată skijeturile cu caroserii de maşini, foarte colorate şi mai interesante decât variantele obişnuite.

Nu am vizitat centrul SPA & Wellness şi nici sala de fitness. Nu ştiu nici măcar dacă au fost deschise pe durata sejurului meu, dar oricum nu aveam vreo intenţie de a intra acolo, fiind încă stresată şi prea temătoare. Acum râd de fricile avute, însă arunci nu aş fi riscat. În condiţii normale, turiştii beneficiază gratuit de saunele de tot felul, de baia turcească, de jacuzzi, de zona de relaxare etc., doar masajele, tratamentele şi alte terapii fiind, ca peste tot, contra cost.

Nici la clubul pentru copii Duja Moji nu am văzut mişcare şi oricum erau foarte puţini copii în resort, ceea ce nu a fost rău deloc :D, că eu chiar mă gândeam că frumuseţea asta de resort ar merge perfect să fie destinat doar adulţilor :D. Oricum cei cu copii mici în cărucior ar găsi dificil de ajuns la plajă şi înapoi de două ori pe zi în fiecare zi.

Apropierea de Bodrum, precum şi de aeroportul Milas constituie avantaje importante: oportunităţi de vizitat şi un transfer foarte scurt. Noi am ieşit la plimbare cu maşina proprie. Cunoşteam bine zona şi ştiam exact ce vrem să vedem şi unde vrem să ajungem, însă şi cei care ajung aici cu avionul pot părăsi resortul cu taxiul sau cu dolmuşul, care este mult mai ieftin, şi pot vizita oraşul, portul sau Castelul şi nu vor regreta 😊

Am plecat la ora 10.20 de la Be Premium Bodrum, al doilea și ultimul din această frumoasă vacanţă turcească, am ales traseul „clasic”  Bodrum – Aydın – Izmir – Menemen – Aliağa – Ayvalık – Burhaniye – Edremit – Küçukkuyu – Ayvacik – Ezine – Çanakkale – Kilitbahir – Eceabat – Gelibolu – 630 kilometri.

Am intrat la Aydın pe autostrada O 31 (Aydın – Izmir), apoi pe centura Izmirului – O 30, circulând în regim de autostradă, dar fără plată, am continuat pe noua autostradă O 33 (Menemen – Çandarli), cam scumpă, dar calitatea impecabilă a acesteia a meritat fiecare bănuț.

Ne-am continuat drumul pe E 87 până la Çanakkale şi am traversat cu ferry Strâmtoarea Dardanele pe la Çanakkale – Kilitbahir. Din nou, aşa s-a nimerit. Feribotul de Eceabat era plin şi se pregătea de plecare, astfel că noi am fost direcţionaţi spre celălalt. Nu ştiu cum ai putea alege, cât timp ei caută să organizeze totul pe acolo. Nici această a treia traversare pe la Kilitbahir, deşi mai ieftină şi mai scurtă, nu a fost pe gustul meu. Nu mi-a plăcut că am rămas „captivă” în propria maşină, deoarece atât de mult au înghesuit maşinile pentru a încăpea cât mai multe, încât mi-a fost imposibil să deschid uşa, să ies la aer și să admir priveliştea. Intuiam încă de atunci că va fi ultima traversare cu ferry şi m-aş fi bucurat să o savurez pe îndelete, să încerc să hrănesc pescăruşii care ne-au însoţit ca de fiecare dată, să miros marea...

A urmat apoi Kilitbahir – Eceabat, îngust şi virajat aşa cum îl ştiam, apoi Eceabat – Gelibolu, superb, urmărind îndeaproape linia mării, tot mai lat şi mai bun de la un an la altul, oferindu-ne posibilitatea de a admira podul „Çanakkale 1915” – o adevărată bijuterie arhitectonică aflată aproape gata de finalizare în octombrie 2021 şi pe care am reuşi să-l traversăm abia în iunie 2023 la întoarcerea din vacanţa petrecută în Antalya, când am ales o altă oprire intermediară la un hotel situat tot pe faleza din Gelibolu.

Puţin după ora 18.00 opream la Hamzakoy Blue Park Boutique Otel din Gelibolu, parcând maşina în parcarea publică gratuită aflată chiar în faţa intrării în hotel.

Be Premium Bodrum s-a dovedit o alegere excelentă pentru mine într-un an încă dificil. Am petrecut o vacanţă frumoasă şi relaxantă acolo la final de sezon, resortul confirmând cele mai multe din aşteptările mele, iar pe alocuri chiar depăşindu-le.

Cazarea avută a fost fabuloasă, oferindu-mi mai mult decât mi-am dorit sau am avut nevoie.

Plaja a fost peste aşteptările mele, intrarea în mare lină şi cu nisip fiind mult prea rară în zona Bodrumului şi cu atât mai de apreciat.

Serviciile au fost la nivelul clasificării, deşi era loc de mai bine. Nu am avut motive concrete de nemulţumire, dar, permanent, aveam senzaţia unei anumite dezorganizări. Nu ştiu dacă personalul era insuficient sau nu, mai degrabă aş crede că nu ştia fiecare exact ce avea de făcut şi de aici unele sincope. În lipsa unei întreţineri corespunzătoare, resortul riscă să-şi piardă strălucirea de altă dată, pe alocuri fiind deja vizibile unele semne de uzură.

Mâncarea a fost suficient de variată pentru a nu ne plictisi în cele cinci zile petrecute acolo, deşi şi la acest capitol era loc de mai bine doar comparând cu alte hoteluri de acelaşi nivel, pentru că mie practic nu mi-a lipsit nimic. Băuturile răcoritoare şi berea de mai multe sortimente au fost toate doar îmbuteliate, cafeaua a fost excelentă peste tot şi un adevărat răsfăţ la Starbucks, iar gama bogată de băuturi de import incluse în concept şi disponibile la toate barurile satisfăcea şi cele mai exigente gusturi.

Un manager cu experienţă şi cu o viziune clară ar putea face adevărate minuni aici.

BeAssist-ii avuţi la dispoziţie au fost cei mai slabi întâlniţi vreodată. Noroc că nu am avut nevoie să apelez prea mult la serviciile acestora.

Peisagistica extraordinară propulsează acest resort pe primul loc în topul meu personal. Aici eu m-am simţit ca un star pe platourile de filmare. Nu sunt eu pasionată de postări pe reţelele sociale, pentru că altfel aş fi „dat lovitura” cu pozele de excepţie făcute în decorurile impresionante de acolo.

Pentru mine, raportul preţ calitate a fost foarte bun. În anii care au urmat, din păcate, preţurile au crescut, însă creşteri s-au înregistrat peste tot, nu doar aici. Nici Turcia nu mai este o destinaţie atât de ieftină cum era până în urmă cu vreo patru ani, însă noi considerăm că ne oferă tot ceea ce ne dorim de la o vacanţă de relaxare confortabilă la all inclusive.

Deci, RECOMAND BE PREMIUM BODRUM! Nu doar pentru premianţi 😊

---

VIZUALIZĂRI: 1339 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI