GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Bcnfly, de pe Carrer del Consell de Cent, 430, pe dreapta
De data asta merită să scriu un review de cazare! Deoarece pot să recomand cu ochii închiși locația de mai sus.
Totul a pornit de undeva, din negura începutului de iarnă 2013, când căutam o posibilitate de valorificare a premiului obținut pe AFA. Bine, că perioada era clară – sărbătorile pascale – dar zona, aș! Inițial, am înclinat spre Dublin, însă am zis că plouă și e frig în aprilie. Apoi am zis „hai la Roma”, că tot e Paștele și poate ne strecurăm la Vatican, de-l vedem și noi pe Papă. Doar că ne-am gândit că, acolo, în Piața Sfântului Petru – sau prin împrejurimi – va fi Paradisul șuților și am renunțat. Așadar a rămas Barcelona (fără să fie ultima alegere, deși așa pare din context).
Bun, deschide Booking.com și caută. Dar caută! Măi, Barcelona e scumpă, scumpă rău! O fi ea orașul lui Gaudi și raiul arhitecților (ba chiar și al hoților de buzunare, ăia de nu mergeau în schimb de experiență la Roma, de Paște), dar, totuși… Mai scumpă ca Londra? Așa că, din aproape în aproape, în ordine descrescătoare, am ajuns la hosteluri dubioase, cu baie comună și care costau, pe noapte, cam tot atât cât în Anglia, în plin sezon. Hum… Disperat și dezamăgit, era cât pe ce să zic „lasă, că e bun și Bucureștiul nostru, ce, doar i se spune Micul Paris”, când, în fapt de seară, consoarta – care butona, precum Agentul 007, în camera alăturată – m-a interpelat cu un „Evrika, pune mâna și fă rezervarea”, de mi-a sărit muștarul, cu borcan cu tot. „Adică cum? Eu îmi sparg creierii o săptămână și nu găsesc nimic? Păi, nu vezi ce preț are locația ta? ” Și am terminat ziua bosumflați, amândoi.
A doua zi, pentru că cineva trebuia să cedeze (și aici nu era vorba de cel mai deștept, vă rog să mă credeți!), am reluat, discret, căutarea, pe link-ul de cu seară. Citeam cu atenție, cameră de 50 de metri pătrați, plită electrică, frigider, hotă, cuptor cu microunde, aer condiționat, internet gratis, la 500 de metri de Sagrada Familia și la cinci minute de două stații de metrou (Tetuan și Girona), în buricul centrului... Și un incredibil 8,6 pe Booking, din multe comentarii!
Acum, să nu se înțeleagă că eu sunt cel care cedează mereu în disputele familiale... Doar în vreo 95% din cazuri...
Dar prețul, ah, prețul! Atunci, de ce am cedat? Pentru că exista varianta plății pe loc, fără posibilitate de rambursare, în eventualitate vreunei nenorociri. Iar suma, pentru o săptămână, în acest caz, era mai mică cu peste 200 de euro și ajungea la un preț comparabil cu al unui hotel bucureștean de 3 stele. Bun așa, cu condiția să nu apară niscaiva eveniment inopinat care să ne frângă avântul. Apoi, din perspectiva lui decembrie, ce putea să se întâmple? Un cutremur este o amenințare cotidiană, deci nedemnă de a fi luată în seamă, iar Rusia nu anexase încă Crimeea, ca să ne gândim la un posibil război (deși, hei! , Remarque, cu al său „Arc de Triumf” este unul dintre favoriții mei – e drept, Barcelona nu e Paris, deși toți studenții la arhitectură spun că ea, Barcelona, este orașul lor și nici noi, românii, nu avem dreptul la vreun favorizant pașaport Nansen!)
Așadar am spart pușculița de Crăciun, deși aveam alte planuri, care a trebuit a fi amânate – Crăciunul în București, chiar și fără zăpadă, este frumos, să știți! – și am făcut plata cu pricina.
Curând am primit un e-mail în triplu exemplar de la locație, în care eram întrebat la ce oră ajung – check-in-ul se face între 16 și 23, orice oră în afara intervalului fiind taxată cu 15 euro, dar chiar și așa trebuie anunțat din timp. Cum Google Maps îmi dădea altă localizare decât cea de pe Booking, am solicitat indicații în acest sens și am primit un răspuns liniștitor, însoțit de o hartă corespunzătoare – pot să jur că am simțit zâmbetul binevoitor în mailul cu pricina, chiar dacă textul a fost succint.
Așadar, iată-ne pe El Prat, la terminalul 2, cu o întârziere de 40 de minute. Puteți lua spre oraș Aerobus 2, dar... Am preferat autobuzului trenul, chiar dacă acesta pleacă din 30 în 30 de minute. Mie, mai ales într-un oraș nou și plin de hoți (e un tip haios, dar cam într-o ureche, dacă face emisiunea pe care o face și care caută pericolele din orașele lumii. Pe National Geographic se întâmplă povestea și am urmărit un episod cu cei mai tari șuți din Barcelona – niște conaționali de-ai noștri, de altă etnie, bineînțeles!), îmi este mai familiar trenul sau metroul, dacă există, decât autobuzul. În plus, de reținut, trenul de la aeroport este inclus în prețul călătoriilor prin oraș, așa că, dacă beneficiezi de un Hola BCN sau de alt abonament de transport combinat, nu mai trebuie să plătești nimic pentru tren. Nu este cazul pentru Aerobus, unde taxa e separată – și mai mare.
Din terminal, se deschide o pasarelă închisă, care te poartă, peste stradă și fără număr locuri de parcare, până la gară. Evident, Murphy nu s-a lăsat păcălit, pentru că am apucat să vedem cum pleacă trenul, exact după ce am luat biletele. Dar, până la urmă, jumătatea de oră de așteptare ne-a prilejuit răgazul de a respira și de a înțelege atmosfera, de a urmări starea de spirit a pasagerilor care se strângeau pe peron. Ceea ce a contat!
Cobori din tren la stația Paseig de Gracia, care este comună – după un labirint de tuneluri, cu stația de metrou omonimă. De acolo, încă o stație, până la Tetuan. Cunoșteam pe de rost harta, știam că suntem lângă un rond, pe Paseig de Sant Joan. Și că trebuia să ajungem pe Consell de Cent, două străzi la stânga, fie direct, pe Sant Joan, fie pe Carrer de Roger de Flor. Nimic mai simplu... Da? Dar, în mijlocul rondului, pe care „colț” să o apuci? Și am întrebat două doamne cumsecade, care pălăvrăgeau la ieșirea din stația de metrou. Ca să colorez imaginea, era deja crepuscul. Pe Sant Joan se lucra la trotuar, magazinele cu angajați arabi – Supermercat, te așteptau să le calci pragul, tineri de tot felul ieșeau la plimbare. Iar doamnele m-au îndrumat spre Consell de Cent, mirate (strada este una de referință, ce ageamiu eram de nu știam unde e?). Doar că, deși de referință, este o stradă lungă, care începe de la Paseig de Gracia... Abia a doua zi am înțeles că trebuia să întreb de cealaltă, Roger de Flor. Pentru că am mers în direcția cea buna, dar în sensul opus... Noroc cu numerele, bine afișate pe ziduri. Așa că ne-am întors, în timp ce noaptea se lăsa pe cer, tot așa cum, pe spatele-mi, transpirația prindea a curge.
Consell de Cent, 430. Știam bine, chiar urmărisem, cu ajutorul aplicației Street View, la pas, traseul. Bine, că nu depistasem cazarea – mi se părea că peste tot sunt numai locuințe obișnuite. La un moment dat mi s-a părut că recunosc locurile, mai ales farmacia din colț. Ura! Iar numărul 430 era inscripționat, mare, cât roata carului, pe o ușă. Atât! În stânga și în dreapta ușii, alte intrări, ce nu aveau de-a face cu noi. Iar pe perete, lângă ușă, niște numere de interfon. Hait! Dacă era o intrare de reședință? Afară era deja întuneric... Preț de secunde, mi-am revăzut viața. Apoi, am apăsat clanța. Ușa s-a deschis, paradoxal. Am intrat într-un hol frumos, cu un perete de oglindă, pe stânga și niște plante verzi. La capătul lui, tot spre stânga, un lift, apoi, la dreapta, scările, lângă care scria „Reception”. Mi-am amintit un comentariu de idiot, pe care l-am și bodogănit la vremea respectivă, cum că recepția era la mezanin, unde liftul nu oprea, drept care individul, plin de indignare că a trebuit să urce jumătate de etaj pe scări, a depunctat locația. Acum, în faptul serii, l-am binecuvântat pe idiot! Eram acolo unde trebuia să fim. La Bcnfly!
La mezanin, omul care m-a primit (consoarta aștepta cu bagajele la parter, lângă lift), mi-a zâmbit, a spus că știe cine sunt – chiar mi-a pronunțat, într-un fel aparte, numele – și mi-a zis că nu are nevoie de extrasul de pe Booking, doar de un act de identitate. Apoi mi-a dat cheile (două carduri, pentru cameră și o cheie, pentru ușa de afară, pe care, de atunci, am găsit-o numai închisă, ceea ce mi-a întărit concluzia că, în seara aceea, rămăsese deschisă deoarece știau că venim) și mi-a urat bun venit (tot acum am plătit taxa de oraș, separată de cazare, dar asta era precizat pe Booking).
Camera 504, etajul 5, ultimul... Aha, pentru că suntem români...
Doar că... Etajul 5, camera 504. Bine, după ziua care tocmai se încheia, puteam dormi și în parc.
Doar că... Mă repet? Am deschis ușa cu cardul ciudat. Un hol îngust. În dreapta, baia, în stânga, un dulap cu uși din lemn. Holul dădea spre o încăpere din care se vedea un geam îngust, cu jaluzele, spre stânga. Și un scaun de răchită, lîngă geam. Am depistat întrerupătorul, chiar lângă ușă. Bun... Am intrat, convins fiind că o să găsim o cameră tipică.
Doar că... Nu am mai zis asta? În față, o masă rotundă, de sticlă, două scaune de răchită, o canapea și un ghiveci mare, cu o plantă verde și o veioză înaltă. Deci, pe canapea dormim?
Alt întrerupător, altă lumină.
În dreapta, cum vii din hol, un despărțitor al camerei, din zid, în care se găseau plita electrică, hota, chiuveta, dulapul cu ustensile de bucătărie, incinta separată pentru gunoi, cu sac, frigiderul, cuptorul cu microunde (fixat la înălțimea capului, în perete). Apoi, dincolo, după un alt ghiveci cu o plantă verde, camera propriu zisă, cu fotolii, pat matrimonial, noptiere, veioze, masă de toaletă, televizor, aer condiționat (din acela comun, în perete) și tot peretele exterior cu geam și jaluzele. Iar camera dădea spre stradă, spre Consell de Cent, nu în vreun spate cu gunoaie...
Wow!
Ce, nu v-am zis? Lumina aia pe care am aprins-o din holul de la intrare, se stingea din dormitor. Iar baia... Cadă, bideu, vas de toaletă, chiuvetă cu oglindă, prosoape – inclusiv prosopelul de pus pe jos, să nu îți rupi gâtul când ieși din baie, prize și recipient de gunoi, cu sac. Dar și două săpunuri și două plicuri cu șampon. A, da, nu există foen. Ciudată scăpare, dar comentatorii de pe Booking nu au uitat să precizeze asta, așa că ne-am dotat cu foenul special, de călătorie.
Internetul... Nu știu alții cum sunt – pentru că s-au mai plâns prin comentarii – dar în camera 504 funcționa perfect, inclusiv la geam! Parola ți se dă la momentul cazării.
Curățenia se face zilnic, după cum scrie pe site, nu și duminica (am prins Paștele), iar prosoapele se schimbă la trei zile.
Iar la plecare – check-out-ul se face la 12, nu la 11, cum scrie pe site – ți se permite să lași bagajele la recepție, dacă ai avionul mai târziu, ba chiar să folosești toaleta... Iar partea comică a fost comunicarea cu cel care ocupa recepția la plecare și care nu știa decât spaniola – ca limbă străină (nu uitați că la Barcelona se vorbește catalana) – și care, jovial, mi-a indicat tastatura computerului, pentru a scrie, eu, în engleză și a citi, el, în spaniolă. Trăiască Google Translate!
Deci, Bcnfly, de pe Carrer del Consell de Cent, 430, între Carrer de Roger de Flor și Carrer de Napols, pe partea dreaptă, merită!
De fapt, chiar dacă mai scump cu aproape 80 de euro pentru o săptămână, pentru cine dorește o rezervare în vară, în varianta plății pe loc, mai este disponibil abia de pe 16 august!
Trimis de makuy* in 02.05.14 19:18:56
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în SPANIA.
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (makuy*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 41.39789000 N, 2.17485200 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest review
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)Mulţumesc.
Clar, concis, la obiect. Foarte util.
Dar, Dumnezeule, cum se pronunță numele hotelului? Nu cred că am întâlnit până acum un cuvânt cu atâtea consoane la un loc. Și nu am idee dacă ”y” în spaniolă este vocală. Știu că în engleză numai uneori este considerat vocală.
@msnd:
Cum se pronunță numele? Bună întrebare.
De fapt, BCN este prescurtarea de la Barcelona (încă de la denumirea standardizată a aeroportului). Mi se pare ciudată denumirea locației, pentru că s-ar traduce „Barcelona zboară” și, zău, nu are nici o legătură cu aeroportul.
Adică, așa cred... Dacă nu cumva este o rețea de garsoniere de închiriat în regim hotelier.
Indiferent, însă, a meritat
@msnd:
Bcn este o prescurtare de la ”Barcelona”.
@makuy
Când am fost ultima dată la Barcelona, în octombrie anul trecut, prețurile la hoteluri nu mi s-au părut așa de mari. Cu prețul plătit de tine (cel puțin așa cum am văzut pe booking.com), erau camere duble la hoteluri de lângă Rambla. Și ăsta era prețul normal, nu la ofertă ”take it or leave it (nerambursabil) ”. E drept, astea nu aveau chicinetă, dar în jur sunt o mulțime de locuri unde se poate mânca bine și ieftin.
De altfel, sunt convins că ai constatat singur asta și data viitoare când vei merge la Barcelona (căci sunt sigur că te vei întoarce) nu vei mai ține neapărat să închiriezi un astfel de apartament.
@Costi:
Nu știu, eu nu am găsit camere sub 70 de euro pe noapte, care să nu aibă baie comună și nici note proaste. Mi s-a părut mult, sincer.
Nu țin neapărat la chicinetă - de fapt, este prima oară când stau într-o astfel de cameră - dar caut locații aproape de centru sau de mijloace de transport în comun, dacă sunt per pedes sau cu parcare, în caz contrar.
Mie mi-a făcut cu ochiul Bcnfly. De aceea l-am recomandat, pentru o staționare mai îndelungată în oraș.
@makuy from Cataluña:
Am râs cu vorbe la multe pasaje, a reieşit la rampă makuy cel funny rău!
”Camera 504, etajul 5, ultimul... Aha, pentru că suntem români...
Vezi? Ţi-am zis eu că nu-s nebun! Bine, scoţienii mei nu prea auziseră de "los rumenos" aşa că îi iert, bine... hotelul meu nu avea lift da' io ştiam asta şi am riscat Barcelonezii, pe de altă parte, cred că au văzut mai mulţi românaşi decât mine!
Apropos, până la urmă cât a fost scorul acela nerambursabil pe 7 nopţi, că tot n-am pricipit? Întreb din pură curiozitate turistică că nu am chef să fac simularea pe booking şi nici nu cred că voi sta, atunci când m-o convinge Milady, atât de multe nopţi pe plaiuri catalane...
Ziceai tu, la un moment dat, de ciorditorii de pe la San Pietro... dar, pe La Rambla, fuseră? Sau asta va surveni în povestea barceloneză următoare? )
Al final: felicitaciones pentru o prezentare mulată perfect pe gusturile mele!
P. S. Şi pe mine mă tentează să sparg puşculiţa... dar nu ştiu unde-a pus-o @ariciu...
@le_maitre: Eu cred că depinde de mai mulți factori, factorul "român" nefiind singurul ce trebuie luat în calcul. Dar nici nu trebuie înlăturat - chiar spuneam în review-ul despre Hotel Mendos că am trăit aceeași senzație.
De multe ori însă contează și agenția. Iar când vorbim de booking convingerea mea este că ei (ca și alte site-uri online) rezervă în general camerele mai ieftine.
Eu am avut rezervări prin intermediul unor operatori din Germania (prin agenție românească) și am primit în mod incredibil - chiar în două rânduri - camere cu vedere la mare în condițiile în care nu am plătit suplimentar pentru asta (odată nu era specificat iar odată chiar era specificat cu fața spre pădure). Și tot român eram . Atfel spus depinde și de ce camere contractează operatorul.
@makuy: Excelent articol. Demențială faza cu "idiotul". Asta îmi aduce aminte de vremurile când căutam cazare la Paris și găsisem o variantă cu chicinetă, un fel de aparthotel. Iar unul era indignat că nu a găsit printre dotări și tirbușon. Și i-a trântit locației un 4 de nu s-a văzut. De atunci a rămas de pomină.
Cât despre hotel - eu am avut noroc cu ceva ani în urmă - am găsit Expo Barcelona, un hotel de 4 stele excelent, cu un mic dejun de excepție, la 80 EUR pe noapte. Și ar mai fi ceva, în ultima vreme am descoperit că nu întotdeauna booking-ul oferă cele mai bune prețuri (cred că și-au majorat binișor marjele de profit). De aceea este bine ca pe lângă site-urile online să vă adresați și unei agenții în care aveți încredere. Apoi se poate alege varianta optimă între cele două.
Excelenta prezentarea! Plec peste 2 saptamini, cazare hotel. De-a lungul timpului am avut cazari bune, unele luate din Madrid, altele din Franta. O singura data am ales apartament pe linga Rambla, a fost ok, dar hotel as prefera in continuare. In cazul de fata, rezervarea, cautarea in noapte, transpiratiile, au facut deliciul lecturii! : -)
@Dabator: Dap, cu siguranță așa-i, există și alte considerente în contextul "urcușului" cameral. Mi-s de acord și cu ideea cum că sait-ul din propoziție poate antama camerele mai ieftine. Daaar... în ecoul anterior am aberat voit în contextul distractiv - mă rog, atât cât poate fi - al pățaniei, parol!
@le_maitre:
Cu plecăciune!
Apoi nu am simțit nici o diferență în tratamentul care mi-a fost aplicat, față de alți turiști. Iar camera de la etajul 5 a fost printre cele mai reușite, din punct de vedere al compartimentării (bine, cred că toată coloana), deoarece am văzut o altă cameră și nu mi-a plăcut că era totul întins, ca într-un vagon de tren.
Doar că, în ceea ce privește sentimentul de a fi român - fie și turist - sunt puțin paranoic
Șuții de pe Rambla... Nu am avut de-a face cu ei, poate că am sesizat câțiva. Oricum, eram cu ochii în patru ca trupele din Afganistan, iar aceeași paranoia a acționat până într-acolo încât l-am suspectat și pe bietul pakistanez (cred că asta era) care căuta un loc bun ca să își imortalizeze familia, la Liceu.
Ori și familia făcea parte din scenariu? )
Acum, da, momentul adevărului. Cu tot cu taxa de oraș, escapada a costat 59,714 euro/noapte. Ceea ce, la condițiile oferite, a fost un chilipir!
Ehei, cu pușculițele astea!
@Dabator:
Într-adevăr, mi-a mai spus cineva de agenția autohtonă a unor operatori din Germania, cu aceleași cuvinte laudative. Am zis că o să încerc și eu, la un moment dat.
Problema e că nu îmi convine să dau 80 de euro pe noapte pentru o cazare, deși am deja anumite condiții minimale pe care ea, cazarea, trebuie să le ofere (cum ar fi un loc privat în care să pot citi ziarul, sau, mai nou, tableta ))
De altfel, chiar și în această situație, caut cazări în jurul a 50 de euro pe noapte (și am stat chiar în camere de plastic, la tot felul de Ibis-uri sau Etap-uri, de mă credeam în Star Trek și tot așteptam să aud un „Beam me up, Scotty! ”, dar unde m-am simțit chiar confortabil).
Deoarece concediile mele sunt mai degrabă expediții tematice, iar cazarea reprezintă doar un loc plăcut de odihnă. Nu că nu mi-ar plăcea altfel, dar un strămoș dac cu nume de Bu (glumesc, dar tot în două cuvinte se scrie bu-get) mă obligă să aloc mai multe finanțe traseului decât cazării.
Cât despre booking, da, am început și eu să caut pe mai multe site-uri, înainte de a alege.
@Swan1:
Mulțumesc
Ce pot spune? Drum bun și distracție cât mai plăcută!
Apoi, cel puțin o poveste despre cum va fi fost.
@makuy: Te rog să mă scuzi. DIntr-o conversație de mai sus cu @Costi am tras concluzia, se pare greșită, că prețul per cameră ar fi fost undeva în jur de 70 EUR. Și atunci la un calcul simplu la care mai adăugai și micul dejun nu era așa de rău cu 80 EUR. Eu am un principiu, deși și eu merg pe ideea de economie: dacă pentru 50% confort plătesc 10-15% în plus, atunci accept să plătesc în plus. Și când mă refer la confort nu mă gândesc la stel,e căci pentru alergatul prin Barcelona de exemplu, nu ai nevoie decât de un loc unde să pui capul pe pernă la sfârșitul unei zile epuizante. La ce bun piscină, teren de tenis sau alte facilități pe care oricum nu ai timp să le accesezi. Dar dacă ai asigurat mic dejun, sau o poziție bună în oraș sau alte facilități care de fapt ascund bani pe care oricum trebuie să îi cheltuiești (pe masă, pe transport, etc), atunci la final poate fi profitabil. Altfel stau în banca mea și aleg varianta mai ieftină. Dacă înțelegeam că vorbim de 50 EUR și nu de 70 EUR nu aș mai fi adus discuția. Încă odată îmi cer scuze, nu a fost cu intenție, mai ales că nici eu nu caut luxul cu orice preț, dimpotrivă.
@Dabator:
Nici o problemă. Discuțiile astea sunt mai mult decât binevenite
” La ce bun piscină, teren de tenis sau alte facilități pe care oricum nu ai timp să le accesezi. Dar dacă ai asigurat mic dejun, sau o poziție bună în oraș sau alte facilități care de fapt ascund bani pe care oricum trebuie să îi cheltuiești (pe masă, pe transport, etc), atunci la final poate fi profitabil.
Exact și filozofia mea de cazare. De fapt, prețul cazării trebuie să reflecte ceea ce dorești de la ea.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)