Concediu Kusadasi, Hotel Batihan. Merita toti banii.

TIPĂREȘTE

Sper ca informatiile mele va vor utile, daca aveti rabdarea sa cititi tot.

In luna februarie am hotarat impreuna cu sotia sa mergem in vacanta in Turcia. Am ales Kuşadasi, Hotel Batihan****, de pe 1 mai, 6 nopti. A costat 510 euro pentru doi adulti si un copil de 13 ani. Avionul fiind scump am decis sa plecam cu masina. Drumul fiind lung (Constanta - Kusadasi = 1105 Km), am facut popas in Canakale la hotel Truva.

Dupa o documentare serioasa asupra traseului am ales: Constanta – Vama Veche – Vama Bulgara Durankulak – Kavarna – Varna – Biala – Burgas – Malko Tarnovo, totul pe E 87 – vama turca- Kirklareli – Haskoy – Havsa – Uzunkopru – Kesan – Gelibolu – Canakkale, iar in continuare, a doua zi: Ezine – Ayvacik – Edremit – Burhaniye – Gomec – Ayvalik – Aliaga – Menemen – Ulukent – Izmir – Menderes – Kusadasi.

Am luat la noi leva si lire turcesti sperand ca cel mai bine e sa ai moneda tarii respective, dar e bine sa ai se euro la tine. In principiu poti plati in orice moneda chiar si in bazar, dar sa fi atent la curs. La peco, mall, etc poti plati si cu cardul in orice valuta. Sa va interesati inainte la banca dvs. daca si cardul este compatibil.

Dupa asteptare ce parea a fi o vesnicie, pe data de 30.04.2013, orele 03,30 am plecat plini de entuziasm din Constanta, impreuna cu inca doua familii. Am plecat trei masini, dar decat unul dintre noi a mai fost in Turcia, cu autocarul. M-au pus pe mine primul, avand GPS cu harti 2010. Ca sa ramanem si cu ceva amintiri, sa avem ce povesti, la cativa kilometri dupa vama bulgara a inceput sa-mi iasa fum la o roata pe spate. Am oprit toti, cu avariile pornite (era patru dimineata) pana s-a racit roata. Am zis ca sunt eu berbec ca nu am lasat frana de mana cum trebuie, dar dupa alti cativa kilometri a inceput sa scoata fum si cealalta roata de pe spate. Am simtit ca inebunesc ca se duce pe apa sambetei conediul mult visat. Am mai stat din nou pana s-a racit roata si am plecat mai departe cu inima stransa, fara a mai avea probleme tehnice (bineinteles nu am mai tras frana de mana).

Am traversat Bulgaria fara probleme (5 euro rovinieta), drumurile fiind mai proaste ca la noi. In ultima localitate la bulgari Malko Tarnovo faceti plinul la masina, in Turcia benzina este foarte scumpa. Eu am mers pe gpl si am gasit in Turcia aproape ca fiecare peco, la fel si la bulgari.

Preturi combustibil

ȚarăFără plumb 95 RONDieselGPL

România€ 1.342 RON 5940€ 1.331 RON 5.890€ 0,712 RON 3.150

Bulgaria€ 1.344 BGN 2630€ 1.344 BGN 2630€ 0639 BGN 1250

Turcia€ 2046 TRY 4750€ 1839 TRY 4270€ 1.004 TRY 2330

Am ajuns la vama Kirklareli. Cea mai mizerabila vama. Aici formalitatile au durat jumatate de ora. Dupa ce te duci cu actele la un ghiseu, vine un vames (cand are el chef) si se uita in bortbagaj. M-a intrebat daca am bauturi alcoolice. Aveam in valiza jumate de palinca, dar m-am intors cu ea acasa, fiind prea cald ca sa beau. Au si turcii Dorel-ul lor: in vama se asfalta cu roaba si cu lopata, la fel ca la noi. Fiind mai multe masini care stationau, asteptand sa treaca, un Dorel intindea cu un teu de lemn asfaltul fierbinte pe sub masina din fata (colegul meu). Pana la urma am plecat, intrand in Turcia.

Prima impresie a fost proasta, drumul fiind plin de gropi, contrar celor auzite despre soselele din Turcia. Dar spre norocul nostru a fost prost vreo 20 km, dupa care drumul a fost bun si foarte bun. De fapt singura portiune de drum prost a fost dupa vama, in continuare fiind exelent. Drumurile lor nationale sunt mai bune ca autostrada noastra. La turci nu se plateste rovinieta, se plateste doar autostrada. La toate benzinăriile am cautat card pentru autostrada si nu am gasit. Se cumpara doar de la posta lor: 35 lire cardul, dintre care 5 lire tichetul. Sfatul meu e sa nu va mai bateti capul cu cardul de autostrada. Daca nu platesti autostrada in șapte zile este amenda de 28 lire. Asa am platit 35 lire si mai folosesc cardul la sfantul asteapta. Cred ca mai mult de cinci lire nu am consumat. Cardul nu se poate imprumuta, este trecut numarul masinii.

Am travestat cu feribotul Stramtoarea Dardanele, ajungand chiar in momentul cand vroia sa plece. Traversarea cu feribotul costa 28 lire si dureaza jumatate de ora. Initial am vrut sa trecem prin Eceabat, dar am trecut prin alta parte, mergand cativa kilometri pana in Canakkale.

Cum va spuneam am inoptat in Canakkale, la Hotel Truva, cu mic dejun inclus. Conditiile excelente.

Kanakkale este un oras port foatre frumos, animat si noaptea. Pe faleza este vestitul cal troian, cedat localitatii dupa filmarea filmului Troia.

Aici am mancat cel mai bun kebab din viata mea. Langa ceasul cu turn este o shaorma-rie unde va recomand sa incercati kebabul de miel. Costa 3,5 lire si este demential.

Nu recomand sa mancati la terasele din port. Este japca pe fata. Vrand sa beau o bere dupa un kebab si nevazand pe nimeni cu berea in mana, la intoarcere am mers la o terasa unde am luat o mare teapa. Am cerut doua kebaburi, doua beri si un suc. O tipa, dupa jumatate de ora a adus pe doua farfurii cate doua frigarui de miel, o lingura de orez, si ceva legume coapte. Dupa ce am mancat si am baut berea eram mai flamand ca inainte de a manca. Suparat am cerut nota de plata. Surpriza, dupa alta jumatate de ora vine tipa cu nota de plata: 75 lire. Mut de uimire ma uit pe nota de plata si constat urmatoarele: 3 beri, cu toate ca am baut doar doua. Am chemat chelnarita si i-am spus ca este o problema cu nota de plata. Mirata, asta a taiat cu pixul 75 lire si a trecut 62. Pe nota de plata era trecut 10% (5 lire) bacsis. Pe langa asta tipa muzica data la maxim de la fiecare terasa, fiind o harmalaie de nedescris. Dezgustator.

Flamand, m-am dus la shaormaria mea unde am luat doua kebab-uri de miel, am mers la o alimentara unde am luat patru beri Efes (berea scumpa-4,5 lire berea) si m-am dus la hotel unde am mancat si am baut doua beri, dupa care m-am culcat, dormind ca un nou nascut.

A doua zi am plecat spre Kusadasi, inca vreo 400 kilmoetri. La 35 kilometri am oprit la Cetatea Troia. Biletul costa 15 lire, dar daca ai rabdare gasesti romani care ti-l vand cu cateva lire. Am intrat, am vazut cativa bolovani, din cetate nu a mai ramas nimic. Am oprit la iesire la niste tarabe, unde am luat o gramada de magneti si suveniruri, bineninteles inesuficienti pentru cei de acasa. Aici am luat cea mai proasta decizie din viata mea: sa traversez Bulgaria noaptea la intoarcere. Sa va spun si de ce: am vazut pe unul imbracat in roman care facea poze, dar am crezut ca faci poze cu el. Mai tarziu am vazut la prieteni ca faci poze imbracat in roman. Astfel am hotarat, la intoarcere sa fac pozele si sa traverses Bulgaria noaptea. Revin cu amanunte.

Dupa vreo trei ore, am plecat spre Kusadasi. Drumul foarte bun. In Izmir ne-am pierdut unul de altul. La intrarea pe autostrada am oprit pe banda de ugenta incercand sa dau telefoane ca sa-mi gasesc prietenii. Unul nu raspundea la telefon, iar cu celalalt m-am trezit in spatele meu, fara sa ne fi vorbit. Ma ramanea sa-l recuperez pe unul. Dupa cateva telefoane a raspuns, spunandu-mi ca la oprit politia. Intrebundu-l unde este nu a stiut sa-mi spuna, dar m-a intrebat cum ajunge pe autostrada. I-am raspuns ca de unde este el nu stiu cum se ajunge, dar sa tina cont ca dupa ce a intrat in Izmir trebuia sa faca dreapta catre autostrada. A ramas sa oprim la un peco, pe autostrada, ca treceau turcii cu o viteza de se misca masina de pe loc. Dupa un sfert de ora, de pe un drum care intra pe autostrada apare in fata mea si amicul meu. Noroc chior.

Am sa va vorbesc putin si despre stilul tucilor de a sofa. Regulile de circulatie nu se respecta deloc. Limita de viteza pe drumurile nationale este de 90, iar pe autostrada de 120. Nu tine nimeni cont de asta, fiecare conduce cat il tine pedala. La inceput am tinut cont de limita de viteza, dar dupa aia nu prea. Acum sa nu va ganditi ca o sa mergeti cu 200 la ora si nu o sa va opreasca politia. Atata politie nu am vazut in viata mea. O masina de politie pe fiecare strada. Una stationa, cu girofarul pornit si alta patrula, plus jandarmeria (jandarma). Daca iti vezi de treaba ta nu te opreste nimeni, chiar daca mai depasesti viteza. Radare la greu si la ei. Va spuneam de stilul lor de a conduce: se circula tare, in coloana, nu semnalizeaza nimeni, iar daca o face se si baga. Asa era sa ma pocnesc cu unul in Izmir, a semnalizat si fara sa se uite s-a bagat pe banda intai, de a trebuit sa franez cu scartait de roti. O alta ciudatenie la ei este ca scoate mana pe geam ca vrea sa se bage, iar ceilalti il lasa fara sa comemnteze. Daca scoti mana pe geam in timp ce esti pa banda intai, poti trece fara probleme pe banda trei, turcul te lasa. O chestie ciudata in care in Romania nu o poti face fara sa mananci bataie: In Canakkale, pe niste stradute inguste, pe langa turnul cu ceas un turc opreste masina, aprinde avariile, coboara sa-si ia tigari, dupa care urca calm in masina si pleaca mai departe. In urma lui o gramada de masini, care ce credeti ca faceau: claxonau? Nu, statea cuminti, asteptau, se scormoneau in nas, faceau bilute, etc., dar nu claxona nimeni. Altfel sta treaba la acordarea de prioritate la pietoni. Daca vrei sa te injure si sa te claxoneze toti turcii da prioritate la pietoni. Turcul pieton nici nu indrazneste sa treaca pe zebra, nu opreste nimeni. Invatat sa dau prioritate la pietoni, acestia multumeau facand plecaciuni ca ii las sa treaca, iar in urma mea zeci de injuraturi si claxoane de la turculeti nervosi si grabiti.

Pe la ora 18,00 am ajuns in sfarsit la Hotel Batihan in Kusadasi, destinatia noastra. Hotelul este la cativa kilometri de statiune, pe malul marii. Am parcat masinile, am lasat bagajele in ele si ne-am dus glont la receptie, unde am aratat voucer-ele si pasapoartele, iar in cateva minute ni s-a pus pe mana o bratara albastra. Cu o foame de lup am mers la masa, unde mai fratilor ce sa vezi: vreo 400 de oameni flamanzi infulecau de zor. Noi am fost singurii romani din hotel, cu doua zile inainte de plecare au mai venit patru bucuresteni. Mancare in prostie de toate felurile si pentru toate gusturile. Dupa ce ne-am umplut burtile ne-am dus bagajele in camera. Am stat in corpul C al hotelului, care este facuta de curand, camera 408. Camera mare, spatioasa, aer conditionat, balcon. Am fost foarte mulumiti de conditiile din hotel. Curatenie, mancare diversa si pe toate gusturile, dulciuri, bauturi alcoolice (dupa ora 10.00) si non alcoolice la greu. Mai prost au stat cu fructele. Ma asteptam sa vad munti de fructe, dar aveau numai mere si portocale. Am baut bere la greu, vinul alb fiind acrisor, nu mi-a placaut. In prima seara am stat la barul hotelului (mai este un bar la piscina) pana la ora 02.00, chiar daca programul era 23.30. Pe la ora 01.00 a venit barmanul, a dat cu mopul pe langa noi, care am idicat cate un picior pe rand ca sa poata da si pe sub masa. Daca a fost ceva nemultumitor a fost faptul ca trebuia sa iei cate un pahar de bere la dozator, asa ca a fost necesar sa luam cate sase beri o data ca sa mai scurtam din drumul facut pana la bar. Una peste alta mancare multa Turcii astia stiu sa se poarte cu clientii, absolut toti te servesc zambind. Intr-o dimineata un ospatar neatent cu un carut metalic mare a lovit-o la picior pe sotia colegului meu. Si-a cerut scuze cinci minute, dupa care a venit seful de sala care a mers cu ea la doctor.

Hotelul are mai multe piscine: Una mare, una mai mica si doua pentru copii. Sfatul meu este sa se trezească cineva la ora sapte sa puna prosoape pe sezlonguri, ca de la ora 10.00 nu mai gasesti nici unul liber. Pui prosopul si e al tau tata ziua, chiar daca nu stai de loc pe el. La fel si pe plaja. Hotelul are plaja proprie de cateva sute de metri. Apa marii Egee este foarte curata, dar si foarte sarata. In luna mai era foarte rece, am intrat doar de cateva ori in ea.

Au si un restaurant a la carte in apropiere de plaja. La pranz se mananca gril, iar seara se mananca delicatese, in prealabil seara faceti rezervare la receptie pentru seara urmatoare.

V-am spus ca intr-o seara am baut vin, cu toate ca nu mi-a placut. Cu greu au inteles ce inseamna spritul. Ceream vin cu apa si ei aduceau in doua pahare separat. M-am chinuit putin sa-i invat cum e cu spritul la romani, dar dupa ce au priceput cum ma vedeau spuneau sprit, sprit.

Intr-o zi am inchiriat un microbuz cu ghid in limba romana (110 euro trei persoane) si am plecat la Pamukkale. Dus - intors vreo 400 kilometri. Este un peisaj ireal, poate cel mai frumos din toată Turcia. Dacă nu ar fi atât de cald (temperatura apei ajunge chiar şi la 50º) ai spune că te plimbi pe gheaţă, pentru că totul este alb datorită calcarului. Aici se afla si vestita piscina a Cleopatrei. Multe amanunte despre Turcia le-am aflat de la ghidul turc Ali care vorbea foarte bine limba romana.

Pe 4 mai am hotarat sa mergem la casa Fecioarei Maria din Efes. De Paste cred ca era mai aglomerat. A fost una din cele mai impresionante excursii din sejurul nostru. In aceasta tara musulmana, cu legile ei diferite de ale noastre, exista acest loc sfant, ingrijit si intretinut, ei nu au vandalizat locul, asa cum se intampla uneori cu religiile diferite. Ei au purtat si poarta si acum un respect profund fata de aceasta si sunt mandri ca pe pamantul lor exista locul unde a trait si murit Maica Domnului. Aici este un post de jandarmerie pazit cu pistolul mitraliera in mana. Ca sa intri in casa Feciaorei Maria se sta la coada. Inauntru nu se stationeaza mai mult de cateva secunde si poti lua doua lumanari de persoana. La iesire pe un perete se pun dorinte pe un biletel, dorinte care se spun a se implinesc.

Am fost si in Soke care este un orasel situat cam la 20 de km de Kusadasi, oraselul este total lipsit de “agitatia” din Kusadasi, neinteresant cu privire la distractii sau “calatorii arheologice”. In Soke gasesti tot ce vrei de la: bijuterii, piele, imbracaminte, incaltaminte, accesorii, parfumuri, covoare, perdele, lenjerii, ……totul la preturi (ne) negociabile. Am intrat la Novada Outlet Söke care are in componenta urmatoarele firme: Adidas, Levi's, Collin's, Puma, Nike, Polo Ralph Lauren, Philip Carden, etc. Dispune de o parcare generoasa, loc de joaca pentru copii, supermarket Kipa, paza, restaurante, cafenele, banca, automate de schimb valutar, etc.

Timpul a trecut atat de repede, fara sa ne dam seama, chiar cand ne-am obisnuit a trebuit sa strangem bagajele si sa plecam spre casa. In continuare am sa va spun mai pe scurt drumul de intoarcere. Pe la ora 10.00 am plecat de la Hotel Batihan in Kusadasi unde ne-am intalnit cu ghidul nostru turc Ali, care ne-a dus in mai multe magazine unde am cumparat rahat turcesc, baclava, cafea, ceva suveniruri la preturi mai convenabile. Sa stiti ca preturile in Turcia nu sunt mici de loc, iar turcul nu prea mai negociaza. In jur de ora 14.00 am plecat catre Canakkale. Fiind tarziu nu am mai oprit la Troia, mergand direct la Hotel Truva. Prietenii mei au hotarat sa mearga in continuare catre casa, fara sa mai opreasca. Seara, fiind zilele orasului ne-am plimbat prin centru. Ajunsi la hotel ne-au dat aceiasi camera, iar a doua zi pe la ora 10.00 am plecat sa facem pozele la Cetatea Troia. Pastrand biletele am intrat fara probleme, am plecat spre Canakkale de unde am luat feribotul pana la Eceabat. Cred ca era ora 14.30 cand am trecut Stramtoarea Dardanele, mergand pe soseaua de coasta. Drumul era super, privelistea minunata. Daca stateai in dreapta masinii si scoteai mana pe geam aveai senzatia ca bagi mana in apa. Am mai oprit la un supermarket Kipa unde am mancat si am baut o cafea.

La ora 19.00 am ajuns in vama turca, am dat pasapoartele si talonul la primul ghiseu, iar la al doilea ghiseu am dat de o vamesa turca data dracu. A iesit din ghiseu si m-a pus sa deschid portbagajul. Vazand atatea bagaje a inceput sa tipe ca proasta, in turceste fara sa inteleg nimic (nu stia engleza o iota). M-a pus sa scot absolut tot din masina, inclusiv cutia de servetele. Dupa ce am golit masina m-a pus sa intorc masina catre Turcia si s-a urcat in masina pe scaunul din dreapta al masinii. Mirat am intrebat ce dorestea, ea facandu-mi semn sa urc si eu in masina si sa merg cu ea. Amuzat de situatie i-am spus sotiei ca merg cu turcoaica aia afurisita si „sa-mi scrie”. Am mers vreo doua sute de metri cu ea, dupa care a coborat spunand nervoasa ceva in turceste. Uitandu-ma la ea ca „porcul la schiuri” am incercat sa-mi dau seama ce doreste sa fac. Unde facea ea semne era o bariera pusa cu semnul de interzis iar ea tipa ca proasta. Pana la urma s-a saturat de mine, eu fiind deja un pachet de nervi, de am ajuns sa tipam unul la altul ca prostii fara sa intelegem nimic. Intr-un tarziu a venit un vames turc care calm mi-a spus in engleza sa trec pe lnga bariera aia pusa si sa astept. Zis si facut, cand am trecut de bariera, dupa o hala asteptau cel putin 50-60 de TIR-uri la coada. Am zis ca nu e adevarat, dar turcul calm mi-a spus sa trag langa primul TIR si sa astept. Mi-a mai revenit inima la loc. Dupa cateva minute a venit un harb de microbuz cu vamesii din schimbul de noapte. Acum am priceput si eu de ce turcoaica mea era asa de nervoasa: terminase programul. Deja copilul era agitat si speriat, vazand masina printre TIR-urile alea a venit la masina si speriat a intrebat ce o sa se intample? I-am spus sa stea calm ca nu se va intampla nimic. Dupa ce vamesii veniti si-au terminat de baut ceaiul, unii cafeaua, unii de scarpinat in fund, neavand chef de munca nici unul, mi-au cerut actele masinii si pasaportul si m-a pu sa bag masina intr-o hala mare la scanat. Nefiind in U. E. si Shengen aleg aleatoru masinile pe care le scaneaza. La cateva minute iese turculetul cu ochii bulbucati intrebandu-ma de ce nu am scos toate bagajele din portbagaj, s-a dus rapid la masina tinand mana pe pistolul care era in toc. La masina a spus sa deschid portbagajul, iar cand a vazut butelia de gpl a rasuflat usurat. Proasta aia nu i-a spus ca am instalatie de gaz pe masina si s-a speriat ca am o bomba. Turcii sunt speriati tare de tot de atentate. Nu gasestie cosuri de gunoi in orase de fria ca se pot pune bombe in ele. Stiu ei ce stiu.

Dupa o ora jumate de nervi intinsi la maxim si familia speiata am bagat bagajele in masina si am intrat in vama bulgara. Vamesul m-a pus si el sa deschid portbagajul. I-am spus sotiei ca daca si asta ma pune sa golesc masina ii las bagajele acolo si plec fara ele. A aruncat o privire in masina, ne-a dat actele si a plecat. Chiar din vama am simtit ca am intrat in Bulgaria. Drumul prost de tot, cratere, nu eltceva. Nu stiai pe unde sa mergi. Cand s-a intunecat a incepus si cosmarul. Pe serpentinele alea prin munti, cu drumul plin de gropi, nesemnalizat, zeci de kilometri intre localitati, iar cand intrai in ele aveai senzatia ca te intorci in timp. Pe la ora unu noaptea am tras o spaima nemaipomenita: m-a depasit un mercedes in viteza mare si a franat brusc in fata mea aprinzand avariile, iar in spate a aparut de nicieri o alta masina. Dupa tot ce am citit pe net despre pataniile unora prin Bulgaria, aproape am facut pe mine. Dar am avut noroc, tipul ala m-a avertizat ca sunt gropi, iar cel din spate m-a depasit. Am rasuflat usurat si am mers mai departe, pe un dum sinistru in noapte. Fiind foarte obosit ma lua somnul de incepusem sa-mi dau palme singur.

Int-un tarziu am ajuns la vama Negru Voda unde am trezit din somn si vamesii bulgari si cei romani (astia dormeau impreuna). Am trecut vama fara probleme, iar cand am ajuns in Agigea, podul erai inchis pentru lucrari, dar dupa vreo 10 minute l-au deschis. La ora 04.30 am ajuns in sfarsit acasa in fata blocului, rupti de oboseala, rugandu-ne unul la altul sa ducem bagajele in casa.

In speranta ca informatiile mele din aventura facuta in Tucia va pot fi utile va doresc VACANTA FRUMOASA

---

VIZUALIZĂRI: 4116 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI