Aventuri prin Iordania - Raul Botezului Mantuitorului

TIPĂREȘTE

Pozitie G. P. S.: N 31.50 14/ E 35.33 10

Suprafata: 294.155 ha

Zona tampon: 957.178 ha

Pozitionat pe malul drept al raului Iordan, la aproximativ noua kilometri nord de Marea Moarta (Dead Sea) situl arheologic cu o suprafata de 294.195 kilometri patrati este compus din doua suprafete distincte: Tell Al-Kharrar si arealul cu biserici (cinci la numar, cu un design unic construite la inceputul secolului al V-lea), o manastire, chilii ale calugarilor pustnici, cateva bazine unde se drena apa din Iordan folosite si ele pentru botez, pestera unde se crede ca a locuit Ioan Botezatorul, un izvor care poarta numele lui Ioan Botezatorul si biserica Sfantul Ioan Botezatorul chiar langa rau.

Pentru a pozitiona cat mai bine locul unde Mantuitorul a fost botezat, care este oarecum disputat cu vecinii israelieni, cercetatorii si istoricii au studiat harti si documente care demonstreaza fara tagada ca Ioan Botezatorul a trait in aceeasi perioada cu Iisus si l-a botezat, iar locatia fiind cea de pe actualul teritoriu iordanian, devenind un loc de pelerinaj pentru crestini, o marturie fiind si harta veche ce se afla in Madaba unde se distinge localitatea Bethabara situata la est de malul raului Iordan.

Iată ce spuneau pelerinii din Bordeaux la anul 333 d. Hr.: "La 5 mile de Marea Moartă, lângă Iordan, este locul unde Domnul a fost botezat de Ioan şi deasupra malului îndepărtat al aceluiaşi loc este dealul de unde Ilie a fost ridicat la ceruri".

Traditia botezului crestinilor este ilustrata in numeroase gravuri, picturi si manuscrise arheologice recent descoperite, care fac referire la aceastra practica sacra crestina inca din secolulul al IV lea iar locul indicat este „”Bethany Beyond the Jordan” teritorii pe unde Ioan Botezatorul conform Noului Testament boteza viitorii crestini, dar si pe Iisus.

Conform Evangheliei dupa Ioan 3.23, „ Ioan boteza si el in Enon, aproape de Salim, pentru ca acolo erau multe ape; si oamenii veneau ca sa fie botezati”

Matei 3

Ora 11.15

Am ajuns la locul de unde un microbuz urma sa ne conduca organizat printr-o zona tampon dintre Iordania si Israel fosta zona militara speciala cu zone minate si nedescoperite inca, iar ghidul si soferul nostru a mers la casa de bilete si a achitat pentru fiecare cate 12JOD ne-a inmanat tichetele urmand sa asteptam masina de la 11.30, intre timp noi adapostindu-ne in zona de asteptare si facandu-ne provizii de apa deoarece era foarte cald. Teribil de cald, moncher!

Dupa ce a sosit microbuzul care i-a adus pe ceilalti turisti, un ghid ne-a poftit sa ne imbarcam, ne-am ocupat fiecare scaunele pregatindu-ne sculele de filmat si fotografiat fiind insotiti si de un tip imbracat elegant cu ochelari de soare care discret ne studia pe fiecare si despre care am aflat ulterior ca este de la Fortele de Securitate.

In ultimul moment a sosit si o familie de oligarhi rusi care-si etalau opulenta prin bijuterii dar si cu o masina Range Rover Evoque cu sofer personal si o atitudine de sictir si nemultumire ca nu li se ofereau locuri corespunzatoare cu rangul lor si trebuiau sa se inghesuie cu toti muritorii de rand.

Dar cum in fata Manuitorului, toti suntem egali, s-au impacat rusii cu ideea ca trebuie sa se amestece printre pamanteni si mai mult pufnind nemultumiti de scaunele rigide si probabil mirosul de prostime, au inghitit in sec si-au inghesuit sezuturile in scaunelele microbuzului si am purces la drum prin teritoriul intesat cu micute biserici, unele in constructie, unde isi gasesc salasul pelerini, pustnici, calugari, preoti, prin teritoriul arid si presarat cu tufisuri de verdeata.

Am ajuns la o oaza de verdeata cu palmieri inalti, unde am fost debarcati, impreuna cu ghidul si tipul misterios care ne insotea discret, acolo intorceau masinile, si grupati am parasit soseaua urmand o poteca pietruita lata cam sa treaca doua persoane dar slava domnului, protejata de razele soarelui de o constructie de lemn prevazuta un acoperis ca un tunel protector ce ne ferea de soarele arzator al amiezei.

Cu cat ne apropiam mai mult de malul raului, aparea si vegetatia pe care o intalnim in zona raurilor mici de pe la noi cu salcii, stufaris, buruieni de tot felul in care misunau gaze, dar si palmieri pitici si ciulini specifici zonei uscate.

Toate panourile si descrierile insista pe descoperirile arheologice, marturiile pelerinilor, harta Taramului Sfant din Biserica Sf. Gheorghe din Madaba, precum si teoriile conform carora costructiile acestea ridicate in aceasta zona pustie expusa inundatiilor si cutremurelor dar care nu era locuita in trecut, au drept unic scop identificarea locului sfant al Botezului Mantuitorului de catre Ioan Botezatorul.

Am ajuns la locul unde au fost descoperite ramasitele unor biserici construite pe malul estic al raului Iordan in perioada bizantina (secolele V-VI). Sapaturile au scos la iveala 3 biserici construite in trepte, pe platforme si decorate si ornate cu mozaic si pavate cu marmura, legate prin scari de marmura cu locul unde „”Izvorul lui Ioan Botezatorul se varsa in raul Iordan.

Sapaturile si cercetarile recente ale arheologilor au scos la suprafata cateva foste ziduri ce se presupune a apartine unei manastiri din era bizantina „”biserica nordica”unde se distinge un mozaic in forma de cruce, cateva inscriptii grecesti si care plaseaza constructia in vremea lui Rhotorius.

O alta descoperire importanta o reprezinta micuta „”biserica vestica”, unde au fost descoperite ramasite de ceramica bizantina, o sala de rugaciune, pavata cu mozaic alb si unde se remarca un sistem ingenios de aductiune a apei constand in canale pavate, bazine, rezervoare acoperite toate datand din secolele al V-les si al VI-lea.

Cat timp am ascultat explicatiile ghidului, ne-am bucurat de umbra si de vanticelul racoros ce batea dinspre rau pentru ca in jurul intregului sit erau constructii din lemn acoperite cu stuf si alte ierburi uscate.

Situl Al Maghtas a fost vizitat de catre Papa Ioan Paul II lea in martie 2000 Sfintia Sa spunand cu acea ocazie ca si-l imagineaza pe pe Mantuitorul Iisus mergand pe apele raului Iordan nu departe de acest loc pentru a primi taina Botezului de la Ioan Botezatorul iar ca marturie a trecerii prin aceste taramuri sfinte a ramas un mozaic infatisandu-l alaturi de Regele si Printul Iordaniei langa apa Iordanului.

Urmatoarea oprire, pentru rugaciune si meditatie (pentru noi crestinii) a fost la frumoasa biserica Sf. Ioan Botazatorul de la raul Iordanului care apartine de Patriarhia Greceasca Ortodoxa, ale carei cupole aurii straluceau in razele puternice ale soarelui.

Inauntru era liniste, mirosea placut a smirna, iar racoarea ne-a tinut captivi cateva minute ,timp in care am incercat sa deslusim inscriptiile de langa cateva moaste ale unor sfinti, ne-am inchinat si atunci cineva a venit in soapta si intreba pe fiecare ceva la ureche, cand a ajuns la noi am inteles ca ne intreba daca dorim sa ne botezam, in schimbul unei sume de bani sa primim robe albe.

Noi stiindu-ne botezati crestineste inca de mici, am refuzat si ghidul ne-a invitat sa trecem prin poarta catre rau iar in dreapta am observat o icoana cu Fecioara si Pruncul si un indemn la rugaciune pentru iertarea pacatelor unui cap incoronat al Bulgariei si print de Turnovo, Kardam pe numele lui (1963-2015), care si-a petrecut ultimii 6 ani din viata in coma profunda.

Pe 15 august 2008 Kardam, fiul cel mare al regelui Simeon al II lea al Bulgariei si sotia sa au fost implicati intr-un tragic accident rutier in El Molar in apropierea Madridului, masina lor lovindu-se violent de un copac si rostogolindu-se 10 metri pana la o casa apropiata. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Am ajuns la un umbrar unde am observat o mica fantana pe marginile careia, ca intr-o minune, se odihneau doi porumbei albi care-si potoleau setea din apa. Tot acolo veghea un soldat granicer, care ne urmarea cum coboram catre rau, nu ostentativ ci parea mai degraba absent la ceea ce se petrece mai jos.

Raul Iordan, in evreieste Nahar Ha Yarden (raul care coboara), araba Al-Urdunn intre izvor si varsare fiind o diferenta denivel de 800 metri, cu o lungime totala de aproximativ 320 km, izvoraste din muntii Libanului, traverseaza Libanul spre sud, serveste drept frontiera intre Israel si Iordania si se varsa in Marea Moarta, fiind cel mai mare din Tara Sfanta si unul dintre cei mai importanti ai regiunii Canaan, teritoriu cu multiple nominalizari in evenimentee biblice.

Raul este considerat sfant de catre locuitorii vechilor teritorii fiind mentionat in Biblie de 150 de ori iar importanta sa nu este data doar de rolul sau de a iriga zona dand viata si prosperitate, dar trecerea Iordanului semnifica pentru evrei intrarea in Tara Fagaduintei si sfarsitul robiei si al ratacirii in pustiu iar pentru crestini Iordanul inseamna purificarea prin Taina Botezului.

Anual in data de 6 ianuarie, intreaga crestinatate sarbatoreste Botezul Domnului Iisus Hristos si in aceasta zi de sarbatoare, Patriarhul Ierusalimului, insotit de un sobor de inalti prelati si episcopi, precum si numerosi credinciosi veniti din toate colturile lumii, organizeaza o mare procesiune la raul Iordan, reactualizand pentru fiecare generatie miracolul petrecut cu peste doua mii de ani in urma ca Mantuitorul a fost botezat de catre cel ce-i netezise calea in desert, Ioan Botezatorul.

Procesiunea incepe foarte dimineata dupa ce autoritatile deschid portile zonei de frontiera din Iordania si Israel iar pe culoarul special amenajat patrund autocare pline cu inalti prelati dar si pelerini.

Cand ajung la Biserica Sfantul Ioan Botezatorul ierarhii isi schimba vesmintele si dupa ce savarsesc Liturghia, pornesc cu totii spre raul Iordan cantand troparul Botezului Domnului:”In Iordan, botezandu-Te Tu Doamne... ”, amintindu-ne despre multimea de evrei care coborau in vechime la Iordan pentru a asculta predica patimasa a Sfantului Ioan Botezatorul cat si pentru a primi Botezul. Credinciosii canta si se elibereaza porumbei albi care inconjoara pentru catava vreme locul Botezului.

De la umbrarul construit ca un foisor in jurul caruia se aflau bancute, existau cateva platforme tot de lemn si trepte care coborau catre rau, asemenator cu o garla de la noi, malurile fiind pline de stufaris iar micul debarcader era imprejmuit cu o navod pentru protectia impotriva rechinilor sau altor rapitori sau mai ales pentru descurajarea tentativelor de trecere frauduloasa a frontierei catre Israel.

Apa era tulbure, nu curgea rapid ci mai degraba domol, avea dupa aprecierea mea cam 4-5 metri latime in zona noastra iar in amonte si aval de locul unde ne aflam abia daca se mai putea zari raul de vegetatia crescuta pe maluri si care se intindea pana in apa lasand pe alocuri un culoar de aproape un metru de luciu de apa.

Pe malul celalalt, la vecinii israelieni am observat o organizare ceva mai elaborata, cu scari si balustrade de sustinere mai multa curatenie, vegetatie frumos ingrijita, constructii din beton dar si structuri de lemn, semne destule ca stiu sa faca bani din orice.

Pana sa ne balacim noi in apa, dupa sedinta foto corespunzatoare, am observat ca apar rusii imbracati in niste robe albe, desculti si asteapta in spatele nostru sa le facem loc sa-si desavarseasca botezul prin scufundarea in apa Iordanului.

Fiica mea cam stramba din nas vazand mormolocii si viermisorii care-si arcuiau corpurile prin apa dar abia am convins-o ca nu au cum sa-i faca rau vietatile minuscule si s-a descaltat sa-si bage picioarele in apa calduta si sa-si spele fruntea.

Cat admiram noi zona, s-au pogorat si oligarhii care au indurat cuminti de data aceasta in spate pana ce ultimul membru al grupului nostru s-a intors de la rau si incurajandu-se unul pe celalalt cu „davai” si tinandu-se de mana ca intr-o procesiune au intrat treptat bajbaind cu atentie scarile in garla pana ce le-a ajuns apa pana peste brau si unul cate unul s-au cufundat total in apa tulbure. Tot peste rau in zona israeliana am vazut printre strufaris si o tanara care s-a scufundat si ea in apa fiind singura.

Am considerat ca este destul timpul petrecut acolo si poftiti de ghid, ne-am regrupat cu totii si dupa ce s-au schimbat si vecinii nostri de la est, am pornit inapoi pe aceeasi carare protejata de soare si marginita cu balustrade, cale de cateva minute (cam 7 in total) am ajuns la locul unde urma sa vina sa ne ia microbuzul.

Perioada era calculata special ca in timpul de asteptare sa te aperi de soare si sa intri intr-o baraca de lemn”St John the Baptist Store” de unde se puteau achizitiona diferite suveniruri:icoane de argint, lemn de maslin, apa sfintita, cruci de argint si nu numai, magneti, icoane pictate, iar anuntul „”I break I cry, you break you buy”ne avertiza ca totul este trecator pe lume si ca trebuie sa fim atenti la cele sfinte!

Ne-a venit si microbuzul, ne-am urcat cu totii pe rand, noi mai ales fiind profund patrunsi de sfintenia locului pe care tocmai il vizitaseram, incercam, ca si Papa, sa ne imaginam cum umbla singur Ioan Botezatorul prin pustietatea aceasta si mai ales cum l-a botezat pe Iisus in aceasta apa care cu siguranta in vremurile acelea era mai curata fiind mai putin poluata.

Cand am ajuns la ora 13.00 la locul de unde luaseram microbuzul, rusii s-au refugiat rapid in masina lor impunatoare dar si noi am avut noroc ca domnul sofer ne astepta cu motorul pornit si aerul conditionat la maximum, tocmai bine pentru a ne racori, ne-a oferit apa rece intrebandu-ne zambator:ce faceti? E binee??? si i-am spus ca ne este foame iar el ne-a prezentat urmatoarea oprire unde urma sa servim masa si sa ne rasfatam: Amman Beach Tourism Resort de la Marea Moarta. Hit the road Mr. Salem!

---

VIZUALIZĂRI: 1838 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI