Un nume inexpresiv, un loc de suflet

TIPĂREȘTE

Pentru a doua cazare în Gran Canaria n-am mai avut cerințe speciale, doar să fie suficient de mare cât să încăpem toți 4 fără să ne călcăm pe bătături și, de preferat, să aibă 2 băi 😊. Și parcare, desigur. Tot amicul booking m-a rezolvat. Atenție, numele locației este pe jumătate înșelător: Free Airport Shuttle and Parking. De fapt, doar parking-ul e free; shuttle-ul se pare că-i contracost, totuși. În fine, pe noi nu ne interesa transferul la aeroport, doar un loc sigur de parcare pentru mașina noastră închiriată.  

La momentul când am rezervat am riscat puțin, proprietatea având o notă bună (peste 9), dar din doar câteva comentarii. M-am uitat cu atenție pe fotografii, am identificat oarecum locul pe hartă și am decis să rezerv pentru 4 nopți și prețul total de 920 de euro. Am avut dreptul de a anula gratuit o vreme, apoi plata s-a făcut automat, rezervarea fiind garantată cu cardul. Proprietarul, un anume Felix, m-a contactat pe WhatsApp imediat după aceea, lămurindu-mă că vila aparține complexului Bahia Meloneras și promițându-mi că la momentul potrivit voi primi mai multe detalii și că va fi cineva prin preajmă să ne întâmpine.

Ceea ce s-a și întâmplat. A fost chiar Pablo, fiul domnului Felix. În ziua anterioară am primit un mesaj de la el cu locația și recomandarea de a ajunge în jurul orei 16, oră când oficial începe check-in-ul. La 16:05 eram acolo. Intrarea în complex (cel puțin în parcarea ce deservește vila noastră) se face din Calle Mar Caspio și fix în fața porții deschise ne aștepta Pablo. Parcarea are locurile numerotate, ne-a indicat locul nostru, apoi ne-a condus la vilă (cam 50 m să fi mers).

Cred că știți genul acesta de resorturi, se întâlnesc prin multe locuri din lume, iar Gran Canaria e plină de așa ceva. Construcții de vacanță de dimensiuni egale sau ușor diferite, de tip familial, așezate una lângă alta, plus/minus o zonă spa, plus/minus un restaurant/bar etc. Complexul Bahia Meloneras este dispus pe un teren în pantă și reunește mici proprietăți, culoarea predominantă fiind cea a caisei, toate dispunând de câte o curticică mai mult sau mai puțin aranjată (am văzut mici grădini și piscinuțe, semn că cel puțin o parte din proprietăți sunt locuite cvasipermenent). Pe „platoul” superior al complexului se află zona spa (o piscină, un jacuzzi și un bar care nu funcționa) și mai era o clădire pe care am prins-o închisă, nu știu exact ce rol ar fi putut avea.  

Viluța noastră s-a aflat pe al doilea rând de jos, la nr. 127. Pablo a descuiat poarta și l-am urmat în curtea nu foarte spațioasă, acoperită cu mochetă verde; sincer, cred că ar fi dat mai bine un strat de gazon, deși probabil ar fi fost mai greu de întreținut. Mă rog, am avut și câteva plante adevărate și chiar un palmier pitic.  

Vila are 2 niveluri și cred că e modelul cel mai mic din complex, judecând după felul cum stătea „înghesuită” între vecinele ei ceva mai înalte. Pentru noi a fost perfectă însă, fiind compartimentată astfel: la parter – living, bucătărie, baie de serviciu; etaj – 2 dormitoare și baia principală. Afară, la intrare, o terasă umbrită de o prelată, dotată cu o masă, 4 scaune și 2 șezlonguri-pat de rafie, cu saltele groase și confortabile. Desigur, cu excepția orelor de somn, terasa a fost locul nostru preferat; aici mâncam dimineața și seara, aici socializam sau, pur și simplu, ne relaxam în compania câte unei lecturi.

Tot parterul e un open space împărțit arbitrar în cele 2 zone: living și bucătărie. În living am avut o canapea și o măsuță de cafea, precum și TV-ul așezat în față, pe o comodă. Urma un birou cu scaun directorial, pe urmă bucătăria echipată cu mobilier ergonomic, să încapă toate într-un spațiu restrâns. Am avut la dispoziție cam tot ce trebuie printr-o bucătărie: chiuvetă, aragaz cu cuptor, cuptor cu microunde, tacâmuri și veselă de toate felurile, consumabile diverse (sare, piper, condimente, cafea, ulei, oțet, spaghete etc). În frigider ne aștepta un pet mare cu apă din partea casei, iar pe blatul din bucătărie un coș cu portocale.  

Pablo ne-a arătat că din bucătărie se poate ieși într-o cămară micuță în care se aflau mașina de spălat rufe și accesoriile/consumabilele necesare și de aici în „grădina” din spate – la fel, acoperită cu „gazon sintetic” , ce găzduia uscătorul pentru rufe și câteva materiale de curățenie.  

Etajul are 2 dormitoare aproape identice, doar că unul deține pat matrimonial, iar celălalt 2 paturi simple; unul dă spre fața casei și are un mic bacon, altul spre spate. Saltele de calitate bună, la fel lenjeria; pernele un pic cam leșinate după gustul meu. Câte 2 prosoape de dimensiuni diferite ne așteptau în dreptul fiecărui loc, pe paturi. Am avut veioze, prize suficiente, perdeluțe închise la culoare la ferestre, aer condiționat în fiecare încăpere (n-a prea fost nevoie să-l pornim, totuși). Spații de depozitare multe și mari, încastrate în perete.

Baia de sus este dotată cu cadă, cea de jos (mai micuță) cu cabină de duș. Drept consumabile, hârtie igienică (mi se pare că am mai cumpărat) și câte un flacon de săpun lichid pe fiecare chiuvetă. Destul. Oricum, le aveam pe ale noastre.  

Mi-am pus mare bază în zona spa, dar după ce am testat-o o dată, n-am mai revenit. Piscina e mare și frumoasă, apa curată, însă a fost cam rece la final de aprilie; la limita suportabilului. Eu m-am bălăcit în mai multe etape, dar restul familionului a preferat să stea pe șezlong. Văzând că există și jacuzzi, am sperat ca măcar apa acestuia să fie mai caldă. Era, dar numai o idee; cu siguranță pentru că se încălzea mai ușor de la soare. Și n-am găsit neam niciun buton de pornire! Am crezut că sunt eu blondă, l-am chemat și pe Tati (care evident că a dat ochii peste cap când a auzit despre ce-i vorba), dar nici el nu l-a dibuit. În prima dimineață, când inspectasem zona, țin minte că am văzut jacuzzi bolborosind de zor și pe un angajat foindu-se prin preajmă. E posibil să nu poată fi pornit decât de nenea în cauză, care pesemne că-și terminase programul de lucru, căci nu se zărea niciunde.  

A, și de aici, de pe „platou” se zărește marea, care e la cam 3-400 de metri depărtare! Subliniez acest aspect deoarece în descrierea vilei Free Airport... se menționează „vedere la mare” . Nu, nu se vede din vilă, ci din complex. E posibil ca vilele acelea mai înalte să ofere și ceva view spre imensitatea albastră, dar în niciun caz cea de față.  

Împrejurimi. Cea mai apropiată plajă este Meloneras – în mare parte cu nisip, dar și ceva pietricele, destul de lătuță și curată, atât cât am putut constata. N-am stat efectiv la soare, am avut alte activități în program. De fapt, în prima după-amiază am intenționat să facem plajă, însă bătea vântul destul de tare și am preferat să ne plimbăm pe faleză. Am adăstat un pic în ultima după-amiază, am prins și un apus frumos.  

În apropierea plajei se află un mic complex pe 2 niveluri, cu 3 sau 4 restaurante și un magazinaș. Am mâncat un prânz întârziat în prima zi la Bahari on the Beach (voi povesti), a fost bine, însă n-am repetat, nu s-a mai nimerit să ne fie foame aflându-ne prin zonă. Nici magazinul nu l-am vizitat, deși am avut un gând; pentru autogospodărire ne trebuiau însă mai multe chestii și ne-am gândit că avem șanse mai mari să le găsim într-un supermarket adevărat, așa că ne-am uitat pe hartă și am identificat un Mercadona nu departe (de ajuns cu mașina totuși; 2-3 minute). Există și parcare publică în apropierea plajei (contra cost).

Faleza de promenadă începe din capătul estic al plajei și se întinde pe vreo 3 km până la farul din Maspalomas. De la far începe celebra rezervație naturală a dunelor de nisip și, totodată, plaja Maspalomas, kilometri buni de nisip din cel mai fin (atenție, că pe porțiunea vestică, între far și capătul peninsulei – Punta de Maspalomas – sunt amenajate câteva porțiuni dedicate cuplurilor gay). Există o sumedenie de hoteluri prin zonă, unele extrem de luxoase, există și apartamente de închiriat mai modeste, restaurante, baruri, cafenele etc. În zona farului se află și un mall; nu l-am vizitat.

... Ne-a fost bine la Free Airport..., ne place din când în când să fim de capul nostru, să nu ne deranjeze nimeni și să nu deranjăm pe nimeni. Lucrul cel mai neplăcut a fost că în ultima dimineață a trebuit să plecăm cu noaptea în cap. Convenisem în avans cu Pablo să încuiem casa și poarta și să lăsăm cheile în cutia poștală de lângă intrare. A trebuit un pic de coordonare – du bagajele, deschide poarta mare a complexului cu telecomanda, scoate mașina, du cheile în cutia poștală – dar ne-am descurcat.  

Recomand și m-aș întoarce! Un loc curat, bine organizat, liniștit, cu o poziție excelentă (cam pe la jumătatea țărmului sudic al insulei), cu niște gazde perfecte.  

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd, până în 1.8.25, o versiune cu MULT mai puține reclame
• Ați dori o versiune COMPLET fără reclame? — va fi posibil, în viitor — pentru aprox 8-9 lei / lună

---

VIZUALIZĂRI: 89 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI