[Barcelona] 9. Atentie la hoti!!! Serial in trei episoade. Episodu’ 1

Mutat, la reorganizare, în rubrica "AVERTIZĂRI, DE LA LUME ADUNATE" (deja existentă pe sait)

@NAZARICA: Din pacate nu pentru ca mi-ar fi rusine ca sunt romanca dar ca sa ma feresc de conationalii de acest gen in alte tari, ma feresc acolo sa vorbesc in limba tarii mele.

Insa o astfel de faza am trait in 2012 in Barcelona. Asteptam copiii sa iasa de la Gradia Zoologica, noi ne plimbasem prin zona. Eu am pentru concediu o geanta sport pe care o tin de gat precum gloabele, trecuta peste gat, pusa in fata mea si eventual si cu mainile pe ea. Acum stateam pe o banca insa cu geanta tot de gat. Pe langa noi se plimba un biciclist, o alta fiinta cam de aceeasi culoare ceva mai departe statea pe o iarba, langa noi doi tineri stateau si ei pe banca si o doamna isi plimba catelul.

La un moment dat, doamna ferindu-se sa fie observata dupa ce ne-a intrebat daca stim engleza ne-a rugat sa avertizam pe cei doi tineri ca au rucsacul langa ei si au fost luati in vizor si apoi s-a indepartat grabita.

M-am dus la tineri si i-am avertizat (erau un el si o ea atenti la lumea lor si nu la ce e in jur) iar ei saracii s-au ridicat si au plecat de teama.

Acestea fiind zise si cum la mine geanta putea fi luata doar cu posesor atat biciclistul cat si cel din iarba s-au carat numaidecat.

Din pacate astia suntem.

Ca o alta paranteza aveam un coleg al carui fiu se mutase in Japonia si a fost si tatal in vizita o luna. A veni de acolo bulversat de corectitudine, curatenie si multe altele. Zicea ca daca vezi un portofel pierdut il lasi acolo ca poate posesorul isi aduce aminte si vine dupa el sau in cel mai rau caz il iei si-l duci la politie (depinde unde este portofelul).

In concluzie, citit, placut (cu tristete), votat .

Important! Interesant! Nasol!

Felicitari pentru articol si introducerea poetica!

Cred că toți avem povești de genul, care oripilează și amuză în același timp. Hai să vă spun și eu cea mai recentă întâmplare cu tentă autohtonă!

Se face că ajungeam în Veneția cea romantică, eu respiram aer boem, omul trăgea cadre colorate. Iuhu, ce frumusețe. Urcăm PRIMUL pod de la gară spre centru. Șoc. Lume multă strânsă ca la circ. Îi spun omului: fii atent că ăștia joacă alba-neagra. Bineînțeles că asta era și bineînțeles că străinii, în special asiaticii, erau fermecați.

Omul e de profesie "om rău care prinde infractori", așa că spiritul nu s-a putut stăpâni. Într-o română mai mult strigată, decât spusă, îl aud cum spune: asta are, asta n-are, asta-i cea câștigătoare! Uite, ăsta face jocul, ăla cu tricou alb e momeala, la fel și femeia de acolo.

Nu vă pot explica privirile celor trei. Eram pregătită ori să îmi pun în valoare aptitudinile de bătăușă ori să sar în canal. Românașii noștri au preferat să își strângă lucrurile rapid și să plece spre următorul pod, înjurând. Câteva străduțe mai încolo i-am văzut împreună, făcând planul. Ce vreți, instincte de investigator...

@mishu: Si noi cand suntem intr-un oras european mai mare evitam sa vorbim in romana, nu de alta dar risti sa se ridice "schiopul" si sa intre in vorba cu tine, o situatie absolut penibila. De exemplu, in Stuttgart, in Schlossplatz (piata castelului- punctul central si kilometrul zero al orasului) exista un parc mare unde din cand in cand apare cate o satra de "romani"... murdari, cu haine rupte... in general cersesc, dar si-au amplasat corturi. Chiar si in ziarul regional au aparut de vreo doua ori... mai mare rusinea!

@giuliani: Personal nu am problema pe care o descri tu. Schiopului ii zic vreo doua de noroc iar cu ceilalti, daca sunt civilizati, imi place sa conversez si sa ajut unde si daca pot. Sunt de parere ca, fiecare, atita timp cit nu deranjeaza intr-un fel sau latul, sa-si caute norocul unde si cum poate. Nemtii au si ei multe lepre si inculti care, daca n-ar trai intr-o tara cu o putere economica corespunzatoare, la fel ar ajunge sa faca pe ,,schiopul,, sau poate mai rau.

Hehe, mie chiar îmi place să îi surprind, abordîndu-i în românește.

Cîntăreților de stradă, dacă nu sînt evident sudamericani, le răspund direct în românește, deși ei mă interpelează în engleză sau limba locului. Mă amuză să îi văd cum se miră și să văd ce răspuns are fiecare. (Mă refer la situația în care stai la o terasă și apare un ambulant care te întreabă de vreo dedicație).

În scheme și înșelătorii gen alba-neagra, știm deja din anii 90 că nu te bagi. Punct. La fel cum știi clar că nu schimbi valută pe stradă, dacă nu vrei să primești ziare sau bani ieșiți din uz. În 1994 am văzut un cuplu de olandezi curățați de toți banii la alba-neagra, în Budapesta. Deja de atunci, mie, ca român, obișnuit cu peisajul de pe Lipscani sau de la Unirii, mi s-au părut extrem de naivi că au „pus botul” la așa ceva. Măcar atît avantaj să tragem din stilul aventuros de viață al anilor 90 - ne știm păzi mai bine de șuți, șmenari și înșelători de toate tipurile. E chiar uimitor că încă funcționează alba-neagra sau șmenul cu schimbul valutar, dar probabil încă nu au fost fraieriți destui asiatici sau americani, mai e loc, mai prinde.

Cel mai nasol e cu tîlhăria pe față. Aici cred că e vorba și de a nu face parte din grupuri vulnerabile, la locul și momentul nepotrivit: de pildă 2 adolescente, singure, cu poșete pe umăr, noaptea, pe o stradă necirculată.

De sustragerile fin operate e mai greu să te păzești. Eviți aglomerațiile, stai cu mîna în buzunar, peste portofel, nu cari toți banii și toate actele după tine etc. Sînt destule sfaturi pe internet.

Tot pe net se găsesc sfaturi specifice anumitor orașe, în ce privește șmecheriile tipice, cum e faza cu lustragiii în Istanbul.

Ideea e ca nimeni să nu plece în călătorie fără să se informeze și asupra acestor aspecte. Orașele mari din occident nu sînt cum le visam noi în anii 80, niște zone paradisiace, cu oameni zîmbitori, prietenoși, fără criminalitate, cu străzi spălate cu șampon etc. (Dimpotrivă, un oraș aproape fără criminalitate la momentul cînd am fost eu acolo - 2000 - era Damascul, deci fix în cealaltă direcție geografică, iar Bucureștiul este mult mai sigur decît aproape orice altă capitală europeană).

Ce nu ai face acasă, nu faci nici acolo. Nu lași din ochi geanta cu camera de filmat, de exemplu. Nu lași telefonul pe șezlong, în timp ce te duci să îți iei o bere. Fără naivități!

Bun articolul!

Si eu am cam calatorit prin lume si spre surprinderea mea este un loc unde n-am intalnit nici un conational de-al nostru care sa se indeletniceasca cu cersetoria sau furatul. Stiti unde? In USA. Si in mod special in statele unde portul de arma este mai libertin.

Ia ghiciti de ce?

Va dau un indiciu sau informatie. Cand am mers prima data in USA, la un curs, un profesor de la colegiu ne-a spus, printre altele, ca de calcam pe o proprietatea privata, fara sa avem acceptul prprietarului acesta ne poate impusca linistit fara sa raspunda in fata legii si ca multi americani au dreptul de port arma avand dreptul sa o tina in torpedoul masinii.

Descurajant, nu-i asa?

Gitanes sigur stiu acest lucru iar chestia cu nevoia de viza cred ca i-a retinut pe-acasa.

O zi deosebita, tuturor!