Un hotel bine poziționat, unde totul e micuț

TIPĂREȘTE

Pentru Salzburg am decis că ne trebuie un loc de cazare cât mai central, să putem lăsa mașina „acasă” , obiectivul principal fiind târgul (târgurile) de Crăciun. În rest, nu prea conta. A, parcare să aibă (dacă se poate, inclusă în preț) și neapărat mic dejun. Privind retrospectiv, constat că n-am făcut o „afacere” rea deloc... Deși cea mai modestă cazare a noastră din această vacanță, Atel Hotel Lasserhof a reunit toate criteriile de eligibilitate și s-a dovedit o gazdă bunicică.  

Adresa este Lasserstraße 47, un pic la nord față de centrul vechi (destul de aproape de gară), la distanță de mers pe jos de toate atracțiile orașului. Hotelul este adăpostit de o clădire istorică cu 4 etaje, foarte bine întreținută, pe care o recunoști ușor de la depărtare, zidurile exterioare gri-perlat făcând un contrast plăcut și elegant cu ancadramentele și micile decorațiuni albe. Pe site-ul de rezervări este notat cu 7,3 din peste 3200 de evaluări; nota ar putea părea un pic descurajatoare, dar, citind ultimele comentarii, am constatat că aspectele negative erau legate mai degrabă de dimensiunile mici ale camerelor, de faptul că parcarea se face pe marginea străzii (gratuit) sau că micul dejun nu e suficient de diversificat. Am decis că putem supraviețui mai puțin de 24 de ore în asemenea condiții și am rezervat o dublă (112,5 euro) și o triplă (149 euro), ambele cu mic dejun inclus. Am avut dreptul de a anula gratuit până cu câteva zile înainte, a trebuit să garantez rezervarea cu cardul, însă plata urma a se face la destinație.  

Aplicația de orientare ne-a condus fără probleme până în fața intrării în hotel, unde am ajuns pe la orele 15-15:30 (pe drumul dinspre Maurach ne-am oprit să vizităm Kufstein, cu a sa citadelă impresionantă; despre oraș și împrejurimi există deja o serie de articole complete și foarte bine documentate, semnate de @mishu, așa că n-are rost să vă mai bat și eu la cap în acest sens). Conform site-ului, check-in puteam face începând cu ora 14, deci ajunseserăm numai bine, ne-am gândit.  

Am intrat, am coborât câteva trepte și am ajuns în zona recepției, unde ne aștepta un tânăr. Cu coada ochiului am remarcat că în dreapta se deschidea lobby-ul hotelului, nu era timp de inspecție, am zis s-o lăsăm pentru mai târziu (aveam s-o facem abia la plecare, cât am așteptat copiii să coboare). Tânărul ne-a înmânat cheia camerei duble, cerându-și scuze că, din nu știu ce eroare, cea triplă nu era încă pregătită să ne primească, ar mai dura o oră, poate un pic mai mult. Nu-i bai, am zis, și-așa n-avem de gând să adăstăm pe-aici, vrem să colindăm orașul și să ne întoarcem diseară; bine că avem unde lăsa bagajele.

Am luat în stăpânire deocamdată camera 32, aflată la al treilea etaj, deservit de un lift micuț și cam lent, perfect funcțional însă. Camera e într-adevăr mică, 18 mp zice site-ul; noi 5 plus bagajele noastre abia am avut loc 😊 și din cauza aglomerației nici n-am putut face cine știe ce poze. În fine, nici nu prea aveam ce poza...

Am beneficiat de un pat cu 2 saltele twin alăturate (foarte odihnitoare dealtfel), îmbrăcat în lenjerie albă și curată, cu câte o pernă și o pilotă de fiecare. Era și o pernuță decorativă, asortată cu pereții văruiți într-un bleu relaxant. De ambele părți ale patului se aflau noptiere cu veioze, prize și întrerupătoare. Acest ansamblu, pat plus noptiere, ocupă întreaga lățime a camerei, ca să vă dați seama de dimensiuni 😊.  

Vis a vis erau următoarele: răcitorul (cel mai mic model), un birou și un scaun, TV-ul pe perete deasupra, apoi spre hol un dulap format din 2 corpuri, unul cu rafturi și altul închis, acesta din urmă adăpostind seiful și câteva umerașe. Pe unul din rafturi se afla o tavă cu 2 pahare. Calorifere mari, căldură suficientă. Perdele și draperii la ferestre (care dădeau spre stradă; bine etanșate, nu se auzea niciun fel de zgomot din exterior). Nema balcon, desigur.  

Baia – micuță și ea, cum altfel? 😊, dar corect echipată, inclusiv cu uscător de păr și pahare pentru periuțele de dinți. Cabină de duș walk in, prosoape în 2 dimensiuni, hârtie igienică suficientă și doar un flacon cu săpun lichid drept consumabile.  

Ne-am tras un pic sufletul și-am pornit în explorare. Până la râul Salzach am făcut cam 15 minute, l-am traversat pe podul pietonal din dreptul Castelului Mirabell, pe urmă am luat-o pe chei în direcția cetății, plimbarea oferindu-ne priveliști minunate. Ne-am rătăcit un pic pe străduțele vechiului oraș, nu prea mult, doar până am dat de un restaurant deschis, unde ne-am potolit foamea. N-am uitat de obiectivul principal al zilei 😊, pe care l-am descoperit cumva intuitiv în piața domului și pe străduțele adiacente. Târgul de Crăciun! Și ce târg, ce atmosferă!... Ne-am plimbat printre tarabele strălucitoare și colorate, am ciocnit câte o cană de vin fiert și-am ronțăit niște prostioare dulci, am admirat pomul împodobit, copiii distrându-se în tot felul de tiribombe, furnicarul uman în general, luna plină strălucind fix deasupra stelei de Crăciun!... Foarte fain!...

Târgul a început a-și strânge hangaralele pe la 6 seara (eram în a doua zi de Crăciun; într-a treia avea să se închidă definitiv pentru sezonul în curs), așa că nici noi n-aveam de ce să mai rămânem prin zonă. Ne-am îndreptat agale spre hotel, să ne preluăm și cel de-al doilea domeniu.  

Camera 35 se afla pe același palier, dar în capătul opus (oricum, nu departe ca distanță) și, la prima vedere, nu părea mult diferită de prima cameră. La a doua vedere, nu părea deloc! Practic, era tot o dublă cu 2 paturi lipite căreia îi mai fusese atașat un al treilea „la picioare” . Hmm... M-am uitat pe rezervare, camera triplă ar fi trebuit să aibă 24 mp... Deci de-aia nu fusese gata la timp... Să cer explicații nu prea mai aveam cui, hotelul nu are recepție permanentă, tânărul angajat ne așteptase în prag să ne dea cheia și plecase acasă. În fine, copiii (căci lor le era destinată tripla) au decis că vor supraviețui o noapte acolo fără probleme.

Micul dejun se servește între 7:30 și 10 într-un spațiu separat, aflat tot la demisol, lângă recepție. Spațiul e – ați ghicit! – micuț și destul de înghesuit. Am găsit cu greu o masă de 4 persoane, iar Tati s-a sacrificat și a stat la o masă dublă care deja era ocupată de cineva. Nici oferta nu-i prea vastă, dar nu poți zice că n-ai ce mânca: un singur fel de brânză feliată și de salam (gen Victoria), omletă, cred că erau și ceva bacon prăjit și crenvurști (pe care eu îi evit din principiu la hoteluri), legume (ardei și castraveți feliați), iaurt și lapte, oarece dulcegării. Cafeaua și ceaiul se servesc la cerere; noi am vrut cafea, am primit din cea la filtru, care nu prea mi-a plăcut. Milena a zis ulterior că feliile de castraveți pe care și le-a pus în farfurie erau deja mucegăite. În fine, ne-am potolit oarecum foamea, fără mari satisfacții.

În scurt timp am coborât la recepție să plătim ce-i de plătit și să plecăm. Înainte să deschid discuția despre camera triplă, angajatul (același de cu o zi înainte) ne-a confirmat bănuielile: ne-a spus că, din nu știu ce eroare, camera rezervată de noi fusese dată, așa că a fost nevoie să improvizeze. Din acest motiv, ni s-a oferit un discount, practic ne-au taxat pentru ambele camere cu aceeași sumă, 112,5 euro, la care s-a adăugat taxa de oraș pentru doar 2 persoane (7 euro în total). Mi s-a părut fair din partea lor; poate ceva mai fair ar fi fost să ne avertizeze cu o zi înainte, dar probabil că le-a fost teamă că vom face scandal și altă soluție oricum nu aveau. În fine, a fost ok în final.  

Să recomand sau să nu recomand?! Eu zic că-i de recomandat, mai ales dacă-i pentru un sejur scurt – pentru poziție, curățenie, chiar și pentru facilități. Celor care se mulțumesc cu un spațiu mai puțin generos și n-au mari pretenții la micul dejun.  

---

VIZUALIZĂRI: 357 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI