Asterias Village și împrejurimile

TIPĂREȘTE

Voi scrie în acest ultim articol despre insula Creta, despre cazare, dar voi include totodată și câteva lucruri de prin părțile locului, asta ca să nu mai lungesc treaba despre o anume destinație.

Hotelul la care am stat se numește Asterias Village , cotat la 4 *, pe care le și merită; este situat cumva între localitățile Piskopiano și Koutoulufari. Spun cumva, pentru că în acte este trecut Piskopiano, dar pur practic, locația este între una și cealaltă. Oricum, distanța către cea mai mare localitate din jur e de cca 2 km, anume Herssonisos, cam la 25 km de aeroportul din Heraklion, cam 170 km de Chania, cam 90 km de Rethimnon.

Poziționarea hotelului este bună, amplasarea fiind în scări, principalele două corpuri de clădire, situate în trepte și separate tot de trepte, cam 50 la număr. Strada principală este sus, acolo ne și lasă autocarul de transfer, bagajele sunt preluate de băieții de la hotel, apoi se coboară la recepție, asta fiind jos în fața piscinei.

Pe aleile înconjurătoare, există și alte corpuri mai mici de clădire, mici viluțe ce aparțin tot de această unitate. Noi am ajuns pe la ora 18.30, iar la 19 eram deja în cameră.

Camera noastră a fost foarte mare, generos de mare, cu un balcon către grădina cu măslini, inițial am fost puțin dezamăgită, deși nu cerusem special cameră cu vedere la mare, ulterior am remarcat că de fapt am avut un mare noroc cu balconul, pentru că a fost răcoros, camera fiind la fel de răcoroasă, nefiind nevoie de aer condiționat. Nu mai spun de mirosul din balcon, seara era o adevărată plăcere, să simți adierea vântului, care aducea miresmele ierburilor aromate. Noi am avut aparat pentru țânțari, dar eu nu am văzut nici unul, aproape nici muște.

Revenind la cameră pot spune că patul era dublu, confortabil, flancat de două noptiere, mai era încă un pat suplimentar, oglindă cu măsuță, scaun și dulăpior. Dulapul de haine era mare, încăpător, cu multe umerașe, tv- LCD, cu câteva programe, nu ne-au interesat prea mult, foehn. Într-o parte, era secțiunea de bucătărie, cu toate cele necesare, o plită mică, frigider, fierbător de apă, prăjitor de pâine, vase, tacâmuri, pahare, oale, tigăi, scurgător de vase, coș pentru pâine, chiar și un prosop de bucătărie. Aici aveam și o masă cu două scaune, unde serveam în fiecare dimineață micul dejun. Baia era încăpătoare, nu foarte mare, dar curată și bine întreținută, cu perdea impecabilă de duș, care se schimba la 2 zile, cada era delimitată, astfel că baia rămânea uscată după duș, apă caldă în orice moment al zilei. Am găsit aici gel de duș, săpun lichid. Faianță, gresie, toate cu bun gust.

Ca să cârcotesc, un mic neajuns, nu era nici o poliță la chiuveta din baie, dar oglinda în schimb era mare. Prosoape curate, albe, cearșafuri impecabile, s-au schimbat la 3zile, s-a făcut curat în fiecare zi cu excepția zilei de duminică.

Personalul foarte amabil, mereu cu zâmbetul pe buze, gata de satisfacerea nevoilor clienților.

Am văzut de pe hol, camerele care au avut vedere la piscină și mare, erau mai mici, mai înghesuite, cel puțin față de ce aveam noi. Pe balcon o masă și două scaune, de plastic, uscător de rufe, util întotdeauna.

Cum cobori treptele către recepție, te întâmpină piscina, mare, frumoasă, curată, cu încă două piscine mai mici pentru copii, duș, flori, salon de masaj, pool bar, deschis toată ziua, sala de mese, spun sală dar e în aer liber, doar că e acoperită, unde se poate servi micul dejun, prânzul sau cina.

Despre mâncare nu pot spune nimic, pentru că nu am mâncat acolo, dar chiar de nu aveai demipensiune, sau all-inclusive, puteai plăti pe loc, sau la finalul cazării, în contul camerei.

Mâncarea era deservită de restaurantul Oliva, care era chiar sus la strada principală lângă intrarea în hotel.

Zona cu piscina era delimitată ca o terasă, cu o vedere superbă către mare, erau multe șezlonguri, umbreluțe fiind mai puține. Era interzis să ocupi un loc cu prosoape, dar totuși se practica acest lucru, câteodată fiind nevoiți să așteptăm pentru un loc la umbră.

În imediata vecinătate a recepției, chiar într-o parte a piscinei, este și o mică capelă, Saint George, foarte frumoasă.

Există și un loc de joacă pentru copii, cu leagăne, iarbă verde și băncuțe.

Peste drum de hotel, pe stradă, este un supermarket, Iro, care oferă discount pentru clienții de la Asterias Village. Tot aici lângă supermarket și peste drum de hotel este și o parcare destul de încăpătoare, fără plată.

Semnalul de wi-fi destul de slab, prezent la recepție, la bar, piscină, puțin pe balcon, în cameră doar cu extraplată.

Noi eram singurii turiști români, restul fiind englezi, nemți și mulți ruși. Un băiat la bar, român din Timișoara și un altul la restaurantul Oliva, vă pot ajuta la nevoie.

Să vorbim acum despre plajă; cine dorește o plajă foarte aproape de hotel e clar că nu are ce căuta aici. Cea mai apropiată este plaja din Herssonisos, cam la 2km, ca și timp de parcurs undeva la o jumătate de oră, asta în condițiile în care noi i-am făcut la câteva ore după expediția din Samaria, iar picioarele erau parcă teleghidate.

Aici plaja nu e așa grozavă, e destul de îngustă, dar e cu nisip, am văzut șezlonguri, umbrele, apa curată și frumoasă, cu diverse nuanțe de albastru. Deci dacă nu vă deranjează distanța față de plajă, hotelul Asterias e o bună alegere și- l recomand cu drag. Ne-am simțit foarte bine aici.

Check out se face la ora 12, iar după aceea se lasă bagajele la recepție, băieții trebuie doar să fie anunțați la ce oră să vi le ducă sus la stradă, unde vine autocarul pt transferul la aeroport, în acest timp puteți face ce doriți, sta inclusiv la bar sau piscină.

În toate pozele de prezentare a hotelului, veți vedea în spatele lui un munte, o stâncă, dar să știți că pe acolo trece autostrada. De fapt de acolo se coboară către localitățile care duc spre mare. Sunt foarte multe străduțe întortocheate, la început și noi am fost puțin dezorientați, GPS-ul nu e prea util pe aici, dar ulterior am constatat că nu ai cum să te rătăcești, toate străduțele comunică, până la urmă tot ajungi unde vrei, doar că sunt foarte înguste, iar șoferului îi solicită toată atenția.

Pe strada pricipală sunt multe taverne, magazinașe, cafenele, baruri, ai cu siguranță de unde alege, se pot închiria mașini sau motociclete, scutere, sunt multe magazine cu souveniruri, cu produse tradiționale, poți admira căsuțe vechi, cochete, cu multe flori, o frumoasă biserică în satul Piskopiano, Agios Sotiros , am vrut să vizităm Muzeul vieții rurale , dar era duminică și era închis.

Am mâncat serile la taverna Patriko , un loc deosebit, cu mâncare bună, cu muzică grecească în surdină, cu o servire ireproșabilă, gazde primitoare, am primit în fiecare seară din partea casei ceva dulce, apoi fructe și întotdeauna, „ vitamine”, cum spunea chelnerul, adică celebrul raki- tsikoudia servit în pahare înghețate, pentru soțul meu, iar pentru mine ouzo cu gheață.

Cum ne plimbam seară de seară, într-o zi, ne-a cucerit un bucătar ce învârtea aluatul de pizza pe o terasă la etaj, așa că atunci am cinat acolo, la Ariadni . Desăvârșit, totul se întâmpla acolo, în fața ta, într-o parte fiind cuptorul pe vatră, cu lemne, unde se pregăteau bunătățile.

Cum spuneam mai înainte, a doua zi după ce fusesem la Defileul din Samaria, am socotit că nu e bine să stăm pur și simplu, așa că am pornit ușor spre Herssonisos, pe care îl văzusem până acum numai din mașină. Nu e o plimbare grea, la întoarcere e puțin mai dificil, pentru că e la deal, dar nu e imposibil.

Am găsit un Herssonisos animat, chiar dacă era spre orele prânzului, cu magazine diverse, de haine, încălțăminte, blănuri și bijuterii; noi ne-am dus direct spre faleză, aici fiind taverne și restaurante, cafenele și baruri, care mai de care, îmbietoare pe malul mării.

Am făcut o plimbare plăcută până la far, exact în partea opusă falezei, unde am asistat la plecarea „vasului de pirați” Black Rose , pe o muzică superbă, cu o acustică fantastică, de ziceai că începe serialul Vele Negre. Am fost puțin geloasă pe cei de pe vas, sigur distracția era maximă. Astfel am petrecut o zi frumoasă, sau mai bine zis o primă parte a zilei, pentru că restul a fost dedicat pentru odihnă, am lenevit la piscină, la fel și următoarea zi, dar ultima pentru noi aici în Creta. :(

Mulțumesc celor care au avut răbdarea să citească ce-am scris eu pe aici, vă doresc o vară frumoasă, suntem abia la început de concedii, drumuri și vacanțe reușite! :)

---

VIZUALIZĂRI: 2905 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI