Hotel Artaza din Getxo

TIPĂREȘTE

Pentru că, în urma articolului depre Bilbao și Getxo de aici, @admin m-a rugat să povestesc despre cazarea de la Getxo, o să încerc să povestesc câte ceva despre Hotelul Artaza din Getxo, unde am stat pentru două nopți.

Revin cu recomandarea ca, în cazul în care doriți să vizitați Bilbao în timpul verii, să vă cazați la Getxo. Argumente:

• Getxo are plajă lată cu nisip fin auriu și intrare lină în apă, și seara se poate face câte o baie în mare;

• Getxo e legat cu metrou de Bilbao

• Getxo e o stațiune superbă, elegantă, liniștită și plină de verdeață, pe care ar fi păcat să n-o vedeți dacă tot sunteți în zonă.

Și acum să revenim la hotel. Hotel Artaza arată ca un conac boieresc, înconjurat de un parc imens cu copaci bâtrâni. Are o parcare încăpătoare, de asemenea cu copaci, deci mașina va beneficia de umbră. Mai mult decât atât, parcarea e inclusă în preț, ceea ce în zona Bilbao e o raritate. Am văzut cazuri în care se cerea și 28 euro/zi pentru parcare la anumite hoteluri.

La început de iulie 2016 am plătit pentru o cameră dublă + parcare + mic dejun 80 euro/noapte. Există bineînles și camere mai scumpe, noi am luat una mai ieftină, cred că se numea economy room. Atenție că e diferență între cameră basic și economy. Cele basic cred că sunt mai mici și e posibil să nu aibă aer condiționat.

La banii respectivi ne-au cazat la mansardă, cum ne așteptam de altfel. Hotelul, deși are doar un etaj + mansardă, are lift, ceea ce a fost spre bucuria soțului care n-a trebuit să care ditamai valiza (pentru 4 săptămâni de concediu) pe scări. Oricum fiind la sfârșitul vacanței deja cred că era antrenat săracul; cred că putea să ia trolerul în spate și să urce pe Himalaya :). Dar aici din fericire n-a fost cazul. Recepționerii cu care am interacționat au fost foarte amabili și vorbeau o engleză chiar bună pentru ceea ce se întâlnește de obicei în Spania. Într-una din zile am găsit chiar o recepționeră româncă.

Interiorul hotelului avea un aspect elegant într-o notă ușor vintage. Erai parcă într-unul din hotelurile acelea interbelice și așteptai în orice moment să iasă din vreo cameră un "grande-dame" cu pălărie, umbrelă și mănuși de dantelă. Holurile erau mochetate într-o nuanță plăcută de cărămiziu spre maro, iar pe pereți erau multe tablouri frumoase. Tâmplăria era din lemn, de o culoare caldă. Aș putea spune că interiorul confirma impresia de conac pe care o dădea exteriorul.

Camera, deși la mansardă, era enormă. Oboseai de la ușă până la geam. Baia la fel, enormă, modernă, dotată cu absolut tot ce trebuie, inclusiv foehn. Consumabilele erau de calitate, prosoapele albe și pufoase. Camera mai avea un hol, de asemenea mare, unde aveam un dulap mare, un cuier și o masă (masă în toată regula, nu măsuță) cu două scaune. Pe masă erau pliante despre hotel, despre zonă, hârtie de corespondență. Mi-a plăcut asta cu hârtia de corespondență; nu mai întâlnești așa ceva în multe hoteluri. În cameră erau două paturi late, chiar foarte late aș putea spune; la început am crezut că au greșit și ne-au dat o cvadruplă. Saltele confortabile. Paturile aveau fiecare noptieră și veioză. Singurul dezavantaj al camerei era că, fiind la mansardă, avea chiar pe mijloc o grindă, destul de joasă în care aveai toate șanșele să dai cu capul, ceea ce s-a și întâmplat, fiecare dintre noi încercându-i trăinicia și nu doar o dată :). Oamenii fuseseră prevăzători și îi rotunjiseră muchiile (altfel ar fi foat jale), dar, dacă nu erai atent tot o simțeai când te întâlneai cu ea.

Camera era dotată cu un aparat de aer condiționat care bănuiesc că era de pe vremea bunicii. Probabil contribuia la aerul vintage al hotelului :). O hardughie mare cu butoane, care la început am crezut că era calorifer. Cred că funcționa și pe căldură. Oricum la cât de arhaică părea drăcia, era incredibil de eficientă și destul de silențioasă. Prea mult n-am folosit-o, pentru că, dată fiind apropierea mării și vegetația dimprejur, n-a prea fost nevoie.

La parterul hotelului era un restaurant foarte elegant cu o terasă frumoasă. În 2016, restaurantul era închis duminică seara; eram avertizați despre acest aspect pe booking. Din păcate noi am prins o sărbătoare locală, așa că n-am putut folosi restaurantul nici luni. Barul din cadrul restaurantului funcționează, inclusiv duminică. Este posibil ca la camerele cu vedere spre terasă să se audă ceva zgomot de la bar sau restaurant, dar se liniștește totul la o oră rezonabilă (în jur de 23). Noi am avut camera spre parcare, unde nu se auzea absolut nimic. Nu știu cum e dacă prinzi o seară de weekend și dacă se lungește programul până mai târziu.

Și acum despre micul dejun. Eu de obicei mă feresc să iau cazare cu mic dejun în țări latine. La neamurile germanice sau anglo saxone e altceva. Ăia mănâncă bine dimineața. Latinii mănâncă de obicei un croasant și o cafea la micul dejun. Noi românii, deși tot latini, suntem obișnuiți cu brânză, și ouă, și salam etc. Ei, vreau să vă spun că la Artaza micul dejun a fost peste așteptări. Aveau de toate: șuncă, cascaval, legume, iaurturi cu fructe și fără, omletă, ouă fierte, cârnăciori prăjiți, n-șpe feluri de cutiuțe cu gemuri, pateu, unt etc. La capitolul dulciuri aveau cred vreo 5 feluri de prăjituri, majoritatea gen chec – unele cu cacao, altele cu fructe, cu glazură sau fără, foarte bune toate. Existau și fructe proaspete: pepene, piersici, caise, mere.

Cea mai tare experiență cred că a fost mașinăria de făcut cafea, o adevărată uzină care ocupa un sfert de masă. Cred că era un fel de expresor de bar, din ăla capabil să facă 50 de cafele în 5 minute, dar pus la dispoziția turiștilor. Aparatul avea o parte care funcționa cu pastile (de vreo 4-5 feluri, pe diverse tării și arome, inclusiv decofeinizată), ca un Tassimo de-al nostru doar că ceva mai complicat. Cantitatea de apă trebuia s-o jonglezi singur. E posibil să fi mers și automat, dar nu m-am prins cum. Mai avea o parte care râșnea cafea pe loc și îți turna un espresso. În prima dimineață ne-a așteptat un fel de șefă de sală (cu alură de majordom de genul feminin, sau de guvernantă englezoaică, după cum spuneam în review-ul precedent), care ne-a instruit cu privire la mașinăria respectivă. Am priceput cam 75%. La prima cafea nu știam de unde se oprește apa, și apa curgea..., și cana se umplea..., madame șef de sală sau de mașinărie dispăruse... Până la urmă am dibuit butonul de stop. Doar că a ieșit cafeaua prea lungă. Așa că am mai luat una :).

Tot la capitolul lichide există lapte, sucuri de mai multe feluri și apă plată. Există ceai la pliculețe de diverse arome și mașinăria „infernală” descrisă mai sus cred că dă și apă caldă pentru ceai.

Lângă mașinăria de cafea, pe un alt sfert de masă era un fel de grill, la care puteai să-ți faci pâine prăjită, pe care o mânuiai cu niște clești speciali ca să nu te frigi. Apropos de pâine și asta era de mai multe feluri: albă, neagră, cu semințe pe afară, cu semințe și prin interior etc.

La ora la care am mers noi la micul dejun erau destul de puțini turiști, dar am văzut că dacă se golea o tavă, o umpleau la loc destul de promt.

Hotelul se află destul de aproape de plajă, cam la 10 minute de mers pe jos. Mersul până la plajă presupune o plimbare printre vile superbe. Stația de metrou pentru mers la Bilbao se află tot cam la 10 minute de mers pe jos. În stația de metrou există automat pentru bilete.

Un dezavantaj ar fi faptul că nu prea se găsesc magazine în zona hotelului. Supermarket-uri sunt vreo 3 unul lângă altul, dar sunt pe centura orașului Bilbao, la vreo câțiva kilometri de hotel, și nu puteți ajunge la ele decât cu mașina. Alte magazine se găsesc în jurul stației de metrou precedente celei de lângă hotel (pe lângă podul Vizcaya).

Stațiunea este extrem de liniștită; nu este recomandată celor care doresc viață de noapte.

Dacă recomand acest hotel? Da, cu siguranță. Din păcate nu am fotografii, dar cele de pe booking sunt destul de relevante. Ba chiar aș spune că realitatea este peste ceea ce se vede în respectivele fotografii.

---

VIZUALIZĂRI: 1098 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI