Stayinbologna!

TIPĂREȘTE

Și am stat! Că doar undeva trebuia să ne punem și noi capetele peste noapte…

Cine

… ne-a fost gazdă?

Este o proprietate administrată de o firmă imobiliară care se mai ocupă și de alte apartamente situate pe Via del Milliario nr. 30 (în afara zonei centrale) și pe Via Don Giovanni Minzoni nr. 4, aproape de locuința noastră temporară.

Cum

… am făcut rezervarea?

Pe booking, unde apartamentul avea la momentul respectiv un scor de 8,8 din aproape 400 de recenzii. Eu i-am acordat nota 9, deși privind înapoi (fără mânie!), constat că am fost prea indulgentă.

Aș fi putut să-i contactez direct, însă cum i-am arvunit cu 5 luni înaintea sejurului, interval în care se puteau întâmpla diverse lucruri neplăcute, am preferat să apelez la cunoscutul site pentru a-mi fi returnat avansul în caz de Doamne ferește… 😒

Cât

… a costat?

Pentru cele 6 nopți de ședere, prețul a fost de 587 euro. Avansul de 30% mi-a fost retras din cont imediat după rezervare iar diferența am achitat-o cash la sosire, ocazie cu care am aflat că la această sumă trebuia să adăugăm 19,20 euro taxa de oraș (1,60 euro/persoană/noapte).

Chestie care m-a enervat, căci pe site era precizat că tariful includea taxa de curățenie de 35 euro pe sejur, precum și „taxa de oraș de 4,20 € per persoană per noapte” .

Pas de mai înțelege ceva… 😢

În fine, una peste alta, pentru această cazare eu și verișoara mea am scos în total din buzunare 606,20 euro, adică 303,10 euro fiecare.

Un preț nici prea-prea, nici foarte-foarte, adică relativ normal în plin sezon estival pentru un oraș italian din nord. Asta având în vedere că de spațiile de cazare din zona centrală a orașului nici vorbă să mă pot atinge: tarifele plecau în iulie de pe la 170 de euro!

Unde

… se află apartamentul?

În reviewul anterior vezi impresii v-am povestit despre cele 10 porți medievale care delimitează centrul Bolognei, înscriindu-l într-un hexagon. Ei bine, cuibușorul nostru de nenebunii… 😉 se găsește în extremitatea vestică a acestei figuri geometrice, fix în capătul străzii Lame, destul de circulată și zgomotoasă, care dă spre Piazza VII November 1944, o intersecție mare, importantă, având în mijloc Porta Lame, pe care o vedeam perfect din balcon.

Dacă, la fel ca mine, vă întrebați ce s-a întâmplat pe data de 7 noiembrie 1944, răspunsul e acesta: Bătălia de la Porta Lame, una dintre cele mai ample confruntări urbane din Europa din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. I-a opus timp de 15 ore pe partizani unor trupe fasciste germane și italiene mult superioare numeric iar în amintirea celor 14 de luptători locali căzuți în bătălie au fost ridicate în 1947 două statui din bronz și pe poartă a fost montată o plăcuță comemorativă.

Și uite așa am strecurat un pic de istorie într-un review de cazare...

Năravul din fire… 😁

Revenind la vremurile noastre, a venit momentul pentru câteva vorbe despre împrejurimi.

Via delle Lame e lungă și dreaptă, cu clădiri frumoase din cărămidă și mici magazine la parter, adăpostite sub porticuri. De la minimarketul de lângă noi, ținut de un indian, ne-am făcut cumpărăturile de bază iar în cafeneaua de vizavi am poposit pentru un espresso super bun (1,30 euro) atât la sosire, când ne-am așteptat gazda, cât și la plecare, când am apelat la niște tineri ca să ne cheme un taxi către aeroport.

De pe Via Antonio Silvani, la care ajungeam cotind la stânga de la ieșirea din imobil, am luat autobuzul 35 cu care ne-am deplasat la gară pentru vizitele în afara Bolognei. La întoarcere, stația e în fața supermarketului Lidl, de unde ne-am aprovizionat într-o seară. După care, simțind brusc și imperios nevoia de a ne hidrata cu o bere rece😜, ne-am „împiedicat” alături de Café Zanardi.

De pe Via Zanardi, aflată dincolo de poartă în continuarea străzii Lame, se pot lua autobuzele 18 sau 29 către Piazza Malpighi (Francesco). Spre Piazza Maggiore nu există un mijloc de transport direct.

Și în aceeași notă negativă, în apropierea apartamentului nostru nu am găsit niciun restaurant, cel mai la îndemână aflându-se abia în capătul opus al străzii. 😣

Ce

… am primit de banii dați?

O garsonieră. Ați ghicit deja, sunt sigură, că există și un/o Stayinbologna1 și Stayinbologna2. Sunt toate trei la etajul 6 (ultimul) al unui imobil foarte îngrijit, cu lift modern spre care se urcă un oarecare număr de trepte. Intrarea în cele trei se face dintr-un hol comun. Foarte posibil a fost un apartament mare pe care proprietarii/administratorii l-au împărțit și remodelat pentru a fi închiriat. Oricum ar fi, nu am văzut și auzit pe nimeni în timpul șederii și n-am idee dacă am avut sau nu vecini.

Garsoniera noastră, având ‒ zic ei ‒ 40 mp, era dotată cu aproape tot ce ți-ai putea dori pentru un sejur de scurtă durată.

Se pătrundea printr-un holișor în care fusese abil amenajat într-o nișă un spațiu de depozitare a hainelor, prevăzut cu rafturi și umerașe. De aici se intra în încăperea foarte luminoasă. Fiind pe colț, aveam ferestre cu obloane pe două laturi, pe cea dinspre Via delle Lame aflându-se și balconașul cu mochetă verde, o măsuță rotundă și două scaune îngrozitor de incomode. Pentru ne proteja gingașele posterioare🤣, am fost nevoite să le acoperim cu pernele sufocante! ale patului, căci altele nu am găsit.

În schimb, am beneficiat de o vedere splendidă spre poartă, iar în partea opusă către întreaga stradă în timp ce ne sorbeam cafeaua de dimineață (eu savurând și prima țigară a zilei) și paharul de vin de seară.

O mare bilă albă!

Cât despre cameră, primul lucru ce merită menționat e patul foarte bun, cu o perdea gen baldachin care ar fi trebuit să departajeze două spații. Lung și lat (200 x 160 cm), cu saltea tare și lenjerie de bună calitate, patul ne-a găzduit pe amândouă, cu toate că pe ambele site-uri stă scris negru pe alb că apartamentul dispune de canapea extensibilă.

Aiurea! 😞

Canapea exista, într-adevăr, era roșie, îngustă și cât se poate de neextensibilă. Evident că i-am semnalat asta gazdei, care m-a contrazis că nu-i așa. De nervi, n-am reușit să dau rapid pe telefon de varianta în engleză a bookingului iar vară-mea m-a potolit, făcându-mi semn să renunț la ceartă.

Rezultatul e că am împărțit patul cu ea, așa cum nu mai făcusem din copilărie, când mergeam amândouă la țară la bunicii din partea mamei...

Și știți ceva? Chiar am reușit să nu ne faultăm reciproc!

Până la urmă am folosit canapeaua pe post de suport de depozitare a valijoarelor. De masa cu două scaune de lângă ea nu am avut motive să profităm iar televizorul de deasupra nu l-a deschis vară-mea decât o dată, ca să se uite la o emisiune muzicală.

Și dacă tot am pomenit de TV, am avut aer condiționat, aparatul fiind montat pe perete deasupra patului (excelent!) și internet, pe care l-am testat și a funcționat bine.

Pe peretele opus balconului era chicineta. Frigiderul era foarte mare, chiar n-am avut cu ce să-l umplem, și în dulapuri am găsit suficiente ustensile, precum și ceva consumabile: prosop de bucătărie, burete și cârpă de vase, dar și ulei, cafea, mirodenii, sare. Numai că uleiul și cafeaua erau expirate, fiind lăsate acolo, fără îndoială, de niște chiriași în urmă cu cine știe câți ani… 😬

În fine, nu asta a fost problema, ci plita cu inducție, în care ne-am prins urechile. Trebuie să recunosc că știindu-mi limitele, m-am speriat la vederea acelui dispozitiv state-of-the-art și am zbughit-o pe balcon ca să admir peisajul, lăsând-o pe vară-mea să asculte explicațiile elaborate ale gazdei, care îi recita instrucțiunilor de utilizare. Cu alte cuvinte, m-am bazat pe ea, pe draga mea rudă, care posedă la domiciliu, spre deosebire de mine, tot felul de aparate sofisticate de bucătărie.

Se pare că, în ciuda experienței personale, n-a reușit să se descurce nici ea cu tehnologia aia de ultima oră, și drept rezultat fierberea cafelei dura mai bine de un sfert de oră iar la final așteptam cu groază în suflet să se închidă plita, pândindu-i fiecare mișcare/răsuflare. 🤣

Habar nu am dacă din vina gazdei sau din nepriceperea noastră n-am reușit să ne bucurăm de minunăția de plită, cert e că la orice alte feluri de mâncare gătite, inclusiv omletele de dimineață planificate inițial, am renunțat cu totul! Iar de mașina de spălat vase sigur că n-am avut nevoie… Am folosit totuși cuptorul cu microunde, la care ne-am încălzit sandvișurile în vreo două rânduri.

Dacă la acest capitol ezit să dau vina pe cineva…, în schimb despre baie am numai vorbe de laudă. 👍 Aici am remarcat bunul gust în amenajări interioare pe care îl observasem și în alte cazări de acest gen din „cizmă” : chiuveta dreptunghiulară lată, cu sertare dedesubt, pline de prosoape fine dar cu insuficiente suluri de hârtie igienică…, bideul nelipsit la italieni, dușul reglabil de tip walk-in

Și nu pot să nu amintesc de curățenia desăvârșită și de elementele decorative – fotografii alb-negru mărite – care împodobeau cu stil pereții.

Gazda

… Davide. Așa îl cheamă. E un bărbat în jur de patruzeci și cinci de ani despre care v-am spus la un moment dat că are alură de sportiv de performanță. Așa că ne-a recomandat să mergem pe jos până la Piazza Maggiore, asigurându-ne că nu vom face decât 15 minute. Care s-au dovedit a fi vreo 45… 😈

Abstracție făcând de inabilitatea sa în estimarea vârstei noastre, trebuie să recunosc că s-a dovedit a fi cooperant în anumite privințe. Am comunicat bine pe WhatsApp, unde m-a „bombardat” cu informații despre obiectivele turistice din oraș, fără să știe că sunt membră AFA…, dar câteva minusuri nu pot să nu semnalez în privința sa.

Spre surprinderea mea, la această proprietate nu era self check-in; cazarea se făcea în prezența gazdei. Ora convenită a fost 12, numai că noi am ajuns la imobil la 11 din cauza orarului de zbor. Deși i-am trimis mesaj cu sosirea, mi-a răspuns să-l aștept, ceea ce am făcut savurând un espresso la cafeneaua de vizavi. Și a apărut fix la 12.00, nicio secundă mai devreme. Îl suspectez că și-a calculat pașii sau cine știe? poate o fi ajuns mai devreme și ne pândise de sub portic… 🙄

Oi fi io balcanică, nu zic nu, dar și italienii ăștia din nord, parcă sunt obsedați să nu iasă cu niciun chip din tipare…

Și în aceeași notă, când l-am rugat ca în ziua plecării să ne ajute chemându-ne un taxi pentru că n-aveam cum să ne înțelegem cu operatoarea, nevorbind limba, m-a refuzat politicos sub pretextul că ar încălca legislația sunând în numele altcuiva.

Pe bune?!! Atunci cum de tinerii de la cafeneaua de vizavi pe care i-am interpelat au fost amabili și ne-au chemat taxiul? Te pomenești că după aia s-au trezit cu o amendă din pricina noastră?!! 😕

Dacă adaug aici problema gravă a canapelei neextensibile, chiar cred că am făcut o greșeală acordând apartamentului nota 9 pe booking…

Concluziile

… vă invit să le trageți voi.

Sunt multe plusuri și minusuri de care bănuiesc că ar trebui să țineți cont în caz că Stayinbologna3 vă face cu ochiul.

Eu, una, am fost relativ mulțumită, drept pentru care recomand apartamentul.

Deși fără prea mare entuziasm!

Așa că pentru a mai îndulci un pic amarul, am atașat la review o piesă de-a Raffaellei Carrà, originară din Bologna. Vă mai amintiți de ea?

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 49 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI