Apalni Traditional Guest House

TIPĂREȘTE

Dupa cum am amintit in articolul anterior referitor la sejurul nostru in Grecia, pentru cazare am ales micutul sat Ano Skotina, situat la vreo 850m altitudine, in coasta Muntelui Olimp. :)

„Rasfoind” booking-ul, in cautarea unei cazari care sa fie in preajma tintei noastre principale: o drumetie pe Vf. Mitykas, sa fie destul de departe de zarva si aglomeratia statiunilor de pe tarmul Marii Egee, dar totusi aproape pentru cazul in care doream, apa, plaja si faleza :)), sa nu fie nici caldura sufocanta ce invaluie plajele Greciei la mijlocul lunii august, adica nici prea-prea nici foarte-foarte :))

Asa ne-am oprit la Apalni Traditional Guest House din Ano Skotina. Intrunea cam toate cerintele noastre initiale.

Am facut rezervarea rapid prin intermediul booking.com, ne-am asumat riscul ca in cazul in care renuntam la aceasta rezervare sa pierdem intregul cost al sejurului, aceasta fiind conditia in cazul acestei rezervari.

Rezervarea am facut-o cu vreo 3 luni inainte de data sejurului, noi organizandu-ne vacanta de vara, prin rezervarea a 3 - 4 - 5 nopti intr-un loc si apoi la fel in urmatorul, in total rezervand mereu 15 -16 nopti, in 3 - 4 locuri distincte. Si in general la munte! :))

Deci trebuia sa-mi fac din timp rezervarile in locurile stabilite, pentru a avea continuitate si a nu avea surprize neplacute, in a nu gasi o cazare in zona obiectivului turistic sau drumetiei montane propuse. Si anul acesta am avut 5 locuri distincte de cazare, 4 in Bulgaria si unul in Grecia, despre 2 din Bulgaria (Borovets si Bansko) apucand sa spun cate ceva, despre cel din Grecia, incercand sa va povestesc cate ceva acum si sper sa-mi fac timp sa va povestesc un pic si de restul plimbarilor din aceasta vacanta, prin Bulgaria. :)

Sa revenim la cazarea noastra din Grecia.

Pe langa pozitionare, ne-a incantat foarte tare si arhitectura interioara si exterioara a acestei pensiuni. Intotdeauna cautam, pe cat posibil, ca pensiunile pe care le alegem sa aiba si o arhitectura placuta, frumos integrata in peisaj. Nu pretul este prima conditie in alegerile noastre, chiar daca parerile sunt bune referitoare la facilitati, curatenie. Nu pot sta intr-o pensiune care sa semene cu un cub de beton sau mai stiu eu cu ce, ne creeaza un disconfort psihic. :))

Numai in cazuri extreme, cand nu am alta optiune, fiind singurul spatiu de cazare „in raza noastra de actiune”.

Este tare draguta aceasta pensiune, cu sinceritate pot spune ca fotografiile postate pe site, chiar daca sunt „cosmetizate” cu ajutorul calculatorului, nu o pun cu adevarat in valoare, este chiar mai frumoasa, mai placuta in realitate. :)

Noi am ajuns undeva in jurul orei 14, in fata pensiunii pe care am gasit-o usor, nici nu era prea greu de gasit, urmand singurul drum principal ce strabatea satucul.

Are o micuta parcare amenajata chiar in fata pensiunii, pentru 3 masini, dar se mai pot parca inca doua masini chiar langa pensiune.

Cum am coborat din masina ne-a intampinat un domn, proprietarul acestei minunate pensiuni, ce avea sa ne fie gazda pentru urmatoarele 6 zile. Ne-am cunoscut, ne-a invitat in micuta taverna amenajata la parterul pensiuni unde ne-a oferit cate un paharel de bun-venit, cu 2 tipuri de lichioruri de casa, o minunatie. :)):)):))

Am primit o camera situata la etaj si s-a oferit imediat sa ne ajute la caratul bagajelor in camera, lucru ce la facut de fiecare data cand se nimerea sa fie prim preajma cand soseam noi de prin preumblarile noastre.

A descrie pensiunea este un pic dificil, se compune practic din vreo 3 corpuri distincte cu o arhitectura atat de placuta impletind atat de bine lemnul cu piatra, corpurile fiind lipite unul de altul formand un tot unitar atat de fericit ales. Felicitari celui ce a gandit acest ansamablu!

Pentru a intra in curtea pensiunii, urci cateva trepte de piatra, trecand printr-o usa/poarta mare incastrata in zidul exterior al pensiunii. Ai senzatia ca intri intr-o mica cetate, odata trecut de acea poarta, te trezesti pe o mica si coheta terasa, umbrita de un castan imens, chiar in fata ta aflandu-se la 2 pasi, intrarea in micuta taverna in stil traditonal si cu mult bun gust decorata.

Pensiunea dispune de 5 camere, camerele avand intrare separata direct de afara. Terasa din fata tavernei se continua cu alte 2 terase, pe intreaga lungime a pensiunii, dar pentru a trece de pe o terasa pe alta m ai trebuie sa urci alte cateva trepte. Practic in ansamblu este o terasa organizata pe trei niveluri. Daca terasa de jos, este umbrita de falnicul castan, terasa mijlocie este umbrita de o frumoasa bolta de vita-de-vie.

Cel mai frumos este insa pe terasa superioara, de unde seara stand in sezlong pe langa o bere si un frumos felinar/candela poti admira peste varfurile copacilor de pe versantul muntelui, marea.

Este o imagine extraordinara, in care tu stai imbracat cu o bluza tip „polar” ca de esti la munte, inconjurat de padure si admiri marea, mare in care te-ai balacit cu cateva ore mai devreme, la vreo 33-34 grd la umbra. :)) Seara se vedeau foarte frumos, in departare luminitele sirag din Halkidiki.

Frumos, tare frumos!

Si pensiunea, ca si terasele fiind structurata pe mai multe nivele, cu o arhitecura neregulata iti amplifica imaginea de mic castel pe care o ai cand pasesti pe poarta.

Daca taverna si terasele acestei pensiuni ne-au placut tare mult, camera in care am stat ne-a cucerit pe deplin. Parca am pasit in alt timp. Aveai efectiv aceeasi senzatie anterioara, cand am admirat pensiunea pe exterior, ca esti intr-o camera a unui castel.

Pensiunea fiind construita din piatra la exterior, nu ne asteptam sa gasim piatra ca material de finisaj si la interior. Superb realizata si la interior aceasta pensiune. Pentru a ajunge in camera intai am urcat pe o scara exterioara din lemn care se termina cu un mic balcon. De acolo se intra intr-un micut hol, comun pentru 2 camere.

Pasind in camera am ramas cam fara cuvinte. O camera spatioasa, cu finisaje din piatra bruta, lacuita, cu podea din lemn cu mobiler traditional din lemn, cu un semineu functional imediat in dreapta intrarii.

In fata cum intrai in camera dadeai cu ochii de o canapea/lavita/divan pe coltul opus intrarii si o masa rotunda, joasa, cu trei picioare, cum exista si pe la noi, in trecut pe la tara. Divanul pe care se gaseau cateva perne decorative, faceau aceasta zona de relaxare atat de prietenoasa.

Sa stai tolanit pe acest divan, intr-o zi de iarna, cu focul trosnind in semineul din fata ta… … …. :)):)):))

In partea din spate a camerei se afla baia si patul dublu, matrimonial. Nici patul nu era „obisnuit”, fiind in nota intregii camere. Era cocotat la inaltime, cam la 1m de la podea, iar pentru a te urca in pat paseai pe o mica dar lata scara de lemn cu vreo 3 trepte. :)

Perdeaua/draperia diafana din fata patului il facea sa semene cu un „pat cu baldachin”, …. ce mai, un „pat regesc”. Toat acest mobilier al camerei cat si arhitectura interioara era atat de bine pus in valoare, de 2 lampi/aplice electrice decorative, amplasate strategic pe perete, una deasupra unui tablou si cealalta deasupra unei oglinzi cu rama de lemn, veche. Efectul era maxim. Parea o camera muzeu.

Intr-o lada mare de lemn aflata langa pat gaseai si paturi si perne suplimentare daca doreai.

Semineul avea rol principal decorativ chiar daca era si functional, camera beneficiind si de incalzire centrala, prin intermediul caloriferelor.

Baia curata, nu foarte larga, perfect functionala, dotata cu consumabile necesare, uscator de par, priza pentru aparat de ras.

Lenjeria de pe pat alba, impecabila! Totul curat, foarte curat! Un mic frigider, tip mini-bar completeaza facilitatile camerei.

Noi avand 5 nopti rezervate, am ramas surprinsi cand dupa a doua noapte, intorcandu-ne seara in camera am remarcat ca pe langa golirea cosurilor de gunoi, completarea consumabilelor se schimbase si lenjeria de pe pat, perne si cearsafuri. Ce pot zice? :)

Chiar daca de fiecare data am stat pe terasa, la aer, am intrat si in micuta taverna de la parter, pentru a o admira pe indelete. Foarte frumoasa. Iar in mijoc pe o masa de lemn, frumos aranjate, cateva borcane cu diferite gemuri si dulceturi, facute in casa, alaturi de cateva tipuri de „tarii si lichioruri” tot „home-made”, oferite spre vanzare. Bineinteles ca am facut loc catorva exemplare in portbagajul masinii personale. =))

Conditiile de cazare excelente au fost completate de minune cu prezenta extrem de agreabila a gazdei noastre. Un om deosebit, stilat, placut, deschis dialogului atunci cand doreai conversatie, retras „in umbra” dar totusi omniprezent.

La pensiune nu-ti putea oferi decat micul-dejun sau pe timpul zilei chestii rapide, gen salate.

Dar la nici 50 m de pensiune se afla celalalt mini-hotel din sat, un hotel si el cu o arhitectura traditionala, unde puteai manca fara probleme cina sau pranzul daca doreai.

In fiecare zi gazda noastra, ne-a oferit cate un bonus, ba ne trezeam seara, ca ne aducea la masa cate o bere din partea casei, sau cate un lichior. Alta data nu a vrut sa ne accepte plata cafelelor comandata dimineata la micul dejun. Cafele ce intotdeauna erau insotite de cate un pahar de apa rece si o farfurioara cu prajituri de casa. Alta data ne-a oferit din partea casei, cateva placinte traditionale cu branza si spanac, atunci facute in casa, de catre mama dumnealui ce sosise in vizita. Alaturi de placinte punand pe farfurie si cateva smochine atunci culese.

Tot din partea casei ne-a oferit si un borcan cu dulceata de casa.

Nu ai internet Wi-Fi gratuit, nu ai televizor in camera, dar acestea sunt ultimele lucruri la care m-as gandi cand caut o cazare. Nu ne intereseaza acces internet, TV, gratar la indemana, nici balcon.

De multe ori citesc despre turisti nemultumiti de conexiunea la internet de prin hotelurile alese spre cazare, sau de numarul redus al posturilor TV sau ca nu au posturi romanesti, sau…... etc.

Nu prea inteleg de ce trebuie sa alegi o vacanta functie de aceste facilitati. Trebuie sa stie lumea pe unde sunt eu la un moment dat? Trebuie „sa pun” repede un selfie pe fcb? Sau trebuie „sa dau” repede un check-in pe unde ma preumblu eu? Cred ca in vacanta merg pentru mine nu pentru altii! Iar televizor ai toate celelalte zile din an, cand nu esti in vacanta!

Dar fiecare cu „pasaricile” lui! Scuze de divagatie! »:)

Atmosfera de poveste a pensiunii a fost completata pentru noi si de batranul si imensul copac de langa biserica din centrul satului, la vreo 100 metri departare de pensiune, la care ajungi pe o straduta/ulita placata cu lespezi de piatra. Acest „strajer” al bisericii are o scorbura foarte mare in care intra lejer doua persoane. Parca ar semana cu casuta piticilor din poveste! :))

Cele cateva case ale satului, sunt construite intr-un stil arhitectonic unic, esti parca intr-un fel de muzeu al satului in aer liber. Un sat care a incremenit in timp. Acesta este locul pe care il doream sa il vedem in Grecia: un sat care „pastreaza ceva" din secolul trecut.

Ne-a placut aici, ne-am simtit bine, Vazut! Placut! Poate si revenit! Cine stie! =))

---

VIZUALIZĂRI: 1424 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI