Cat poti cuprinde la Viena in patru zile... dormind in 'brate' la Anatol

TIPĂREȘTE

Intr-o zi frumoasa de august 2009, impreuna cu sotia si cu una din mame - a mea, pentru ca a sotiei nu s-a lasat induplecata in ruptul capului sa ne insoteasca in aceasta calatorie - dar si cu niste buni prieteni, deveniti cuscri cu un an in urma, am plecat plini de entuziasm catre vestul tarii, in intentia de a vizita Viena in numai vreo patru zile, intreprindere in pregatirea careia, prin aprilie, rezervasem trei camere la hotel Anatol.

Avand experienta unei calatorii complet nepregatite pe care o facusem la Viena in vara lui 2007, cand cu greu am gasit o camera intr-un sat limitrof Vienei intr-un hotel tare ingrijit, dar si foarte scump, ne-am propus sa nu facem din repetarea unei greseli, o regula, asa ca plecam de data aceasta la "punct ochit", cu speranta ca totul va fi bine, mai cu seama ca hotelul unde urma sa fim cazati, era central, aproape de o zona comerciala renumita in Viena - vorbesc de Mariahilfer Strasse - bucuria sotiilor dar si a mamei, care-si frecau mainile la gandul de a cotrobai prin magazine, mult si bine.

Nu insist deloc asupra traseului, in treacat mentionez ca am facut un popas la niste nepoti, la Frumuseni, langa Arad, apoi, la Budapesta intr-un hotel de doua stele, dar, intr-o zona centrala si foarte linistita - Balassi Guest House de pe Somloi ut. 51, aproape de Colegiul Mateias Corvinul. De aici se pot vizita la pas, marea majoritate a obiectivelor orasului.

In dimineata celei de-a treia zi pe o autostrada frumos ingrijita de vecinii nostri de la vest -E60- ce trece pe langa Gyor, unde am avut grija sa ne cumparam vignetele necesare pentru accessul pe autostrada austriaca si dupa nici o jumatate de ora de mers intins, ne pomenim la intrarea in Viena unde punem in functiune GPS-ul ce avea sa ne conduca excelent spre strada Webgasse pe care se afla Anatol, hotelul nostru gazda... Observam o lume mult mai rabdatoare, plina de bunavointa, soferi care nu claxoneza ca turbatii pentru ca le stai in cale, precum impulsivii nostri mitici damboviteni, ajungem frumusel in fata hotelului, pe o strada ce-mi aduce aminte de strazile inguste din centrul orasului Chicago, o strada cu sens unic, pe care gasim hotelul, cu o intrare frumoasa, vitrine largi, pe un fond visiniu placut.

Ne lasam "bidivii" langa trotuar cu oarece emotii fiindca parcarea era un pic interzisa si mergem la receptie cu voucherele in mana. Cu putina germana care-mi mai ramasese in memorie dar si cu cea pe care o mai exersasem acasa dupa ce consultasem un ghid de conversatie, m-am descurcat spre marea uimire a celor ce ma insoteau, care ma stiau posesorul unei franceze acceptabile... Cu germana nu m-am putut lauda niciodata, dar de data asta, mi-am amintit cu placere de profesoara mea din liceu cu care am facut trei ani de germana, facultativ - doamna Grette Palage.

Este o adevarata placetre sa contati ca dupa o perioada atat de lunga fara a conversa cu cineva, in ungherele, nebanuite ale mintii, se regasesc stocate cuvinte, expesii, se refac legaturi pe care le credeai pierdute, ajutandu-te enorm in situatii de acest fel.

Completam formularele de rigoare, obtinem doua locuri in parcarea de la subsolul hotelului pentru cele doua autoturisme, pentru numai 100 euro, pentru cele 4 zile cat stateam acolo bucurandu-ne foarte mult, fiinca ar fi trebuit sa platim dublu in mod normal...

Si luam liftul, care ne urca la etajul 5, unde constatam ca gradul de confort de trei stele nu cuprinde aici si aerul conditionat... si era o caldura... de nu va pot spune fiindca deja am observat o grimasa la sotia mea, care apoi a dat in plans... Dupa ce am aplanat situatia, mi-am dat seama ca de fapt eram intr-un hotel de 4 stele dar care are si camere de doua... cea in care eram, mirosea a doua de la o posta cu toate ca fusesem asigurat la GEA IMPEX TOUR&TRAVEL, unde platisem cazarea, ca aveam aer conditionat in camera.

Nu vreau sa insist prea mult asupra acestui aspect, va las sa apreciati singuri conditiile, facand o comparatie calitate- pret.

Camerele erau cam micute, aveau televizor, un mic frigider tixit cu fel de fel de bauturi, in care mare lucru nu iti mai intra... de asemenea maniera ca sticlele noastre de apa minerala au intrat chinuite, impreuna cu cateva fructe si legume... Eram cu baia noastra in camera si... acesta a fost motivul pentru care nu am facut valuri pe la receptie. In pret era inclus si micul dejun, care s-a dovedit a fi pe masura asteptarilor atat ca si continut cat si ca divesitate in modelul binecunoscut al bufetului suedez. Curatenia era la ea acasa, in hotel, in restaurantul de la parter, unde luam micul dejun, si faptul ca am simtit ospitalitatea austriecilor prin reducerea de 50 %, pe care ne-au facut-o pentru garaj, au fost atuuri in plus care ne-au determinat sa acceptam camerele pe care le primisem. Patul din camera, de mijloc, lat si confortabil, a fost in fiecare noapte, prietenul nostru, care ne-a luat in brate si ne-a leganat soptindu-ne incet, din ce in ce mai incet, Anatol... Anatol... A n a t oooo pana treceam in zona viselor, bucurandu-ne de ceea ce vizitasem in fiecare zi, parcurgand kilometri intregi in peregrinarile noastre pe strazile Vienei, din dorinta de a cuprinde cat mai mult.

Recapitulam:

Doua camere duble si una single, cu mic dejun inclus, pentru patru zile, au costat 712 euro, 100 euro garajul pentru 2 autoturisme, deci

812: (5 pers x 4 zile) = 40,6 euro / zi persoana

Daca avem in vedere ca am putut face pe jos, fara prea mult efort, vizitarea principalelor obiective din oras, noi am fost multumiti.

---

VIZUALIZĂRI: 1717 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI