Superb

TIPĂREȘTE

Am fost la Sharm el Sheikh, hotel Amphoras, in aprilie 2008.

Sejurul l-am luat de la Tez Tour si a costat 1028 eur/2 pers/7nopti/all inclusive.

Cateva impresii...

Pentru ca la hotelul Amphoras eram cazati numai noi, si eram cel mai aproape de varful peninsulei Sinai (zona Ras Um Sid - Hadaba), de la aeroport am facut practic turul intregii statiuni. E un oras artificial, construit in mijlocul desertului... Si se construieste inca !

Resortul, situat pe malul marii, e ca un micro-orasel, de fapt, ca o cetate...Cu o alee initiala pazita de portari, cateva bazine si piscine, multe spatii de cazare, amplasate sub forma unor blocuri mici de 2-3 etaje, magazine, baruri, terase si foarte, foarte multe flori. Am regasit multe din florile de acasa, ajunse la ...alte dimensiuni.

Am dat bacsisul de rigoare (10 $) la receptie (m-am cam balbait putin, dar pana la urma am rezolvat situatia) si am primit una din cele mai bune camere, situata pe malul marii cu vedere splendida...

Cand am intrat in camera...am avut senzatia ca suntem in vis, nu in lumea reala...

Niciodata nu am stat la un hotel cu all inclusive. E asa o diversitate de mancaruri, carnuri, salate, fructe, dulciuri, bauturi ca ...sigur te intorci cu 5 kg in plus. In afara de restaurant (care e de fapt o autoservire – bufet suedez, cu specific italian), poti lua gratis (pe baza zgardiei pe care ti-au pus-o la mana) orice de la barul de pe plaja: bauturi acidulate sau nu, bere, pizza, patisetii, ceaiuri, cafea.

Intrarea in mare se face de pe ponton, apa este foarte sarata, te tine la suprafata chiar daca nu esti un bun innotator. Resortul are un centru de diving, Amphoras fiind renumit pentru reciful de corali din dreptul plajei. Cand iti pui ochelarii si intri in apa.... parca ai intrat in alta lume...o lume albastra, cu pesti viu colorati, stele de mare, meduze (periculoase)...pur si simplu alt taram. Si atunci am inteles pasiunea snorkelistilor.

Intr-o dupa-amiaza am mers in bazar la Naama Bay (practic centrul). Hotelul pune la dispozitie un microbuz (gratis) pentru ca pana acolo sunt vreo 8 km.

Bazarul e ..o nebunie de culori, de sunete, de mirosuri...si aglomeratie. Negustorii te striga, te iau de mana, se prezinta, ..fac orice sa te ia in magazinul lor. Stiu ca trebuie sa te tocmesti dar pentru prima oara..am dat-o in bara. Am intrat intr-o parfumerie, de unde am luat o esenta de parfum, fara prea multa tocmeala...Dar a fost asa de placut, am servit cafea, ceaiuri, am mirosit o gramada de esente (aproape ca ametisem) si negustorii desfasurau o conversatia profund orientala, plina de lingusiri ..incat aproape ca am considerat ca nu am pierdut banii...a fost ca un rasfat si gata.

O alta zi a fost destinata aventurii! In program era trecut safari, plimbare cu camilele, snorkeling (adica balaceala in apa cu ochelarii pe nas) la Gaura Albastra, una din cele mai frumoase din zona.

La plecare am constata ca excursia chiar era aventura, desi nu mi-am dat seama daca intreaga caravana de jeep-uri, care circula cu 2-3 masini de politie in fata si in spate nu facea parte dintr-o piesa regizata. Oricum, in afara de arabii din oras (amabili, zambitori, politicosi) cei intalniti in oaze pareau cranceni. O fi ajutat la asta si costumatia, dar si ochii pareau tare duri.

Dupa vreo 80-100 km pe o sosea prin desert (care ar fi facut de ras autostrazile noastre, atat era de buna si de lina) am ajuns in zona de safari. In mintea noastra, safari insemna mers cu jeep-ul pe dune de nisip. Care dune? Erau doar munti inalti , stancosi, arizi, pustii, printre care ne deplasam pe un drum groaznic de accidentat si de plin de pietroaie. Zgaltaiala cumplita a durat vreo ora. Am ajuns la un sat de beduini situat pe malul golfului Aqaba, unde urma sa servim pranzul si apoi sa plecam cu camilele. Satul arata ..ceva mai rau ca o satra de tigani, cu casute patratzoase mici (3x3) din cartoane, nu mai vorbesc de cum arata toaleta, si cu niste soproane largi, acoperite cu stuf. Afara era o caldura cumplita, dar sub soproane era inexplicabil de racoare. Am stat pe jos, pe niste presuri (care la ei sunt la mare pret) si am mancat la masute inalte de vreo 50 cm. Mancarea a fost buna, dar adusa din oras in caserole sigilate.

Stiam de pe net ca urcatul prima oara pe o camila iti da o senzatie de frica, asa ca atunci cand animalul s-a ridicat si m-am vazut la peste 2 metri deasupra pamantului..nu am scos strigatele ...obisnuite.

Pe urma, iar tzeapa ! Credeam ca ne plimbam putin pe loc drept si cu camila tinuta de cineva. Aiurea...mi-au dat fraul si ..descurca-te! E drept ca pe unii i-au tinut de frau..dar daca eu ..eram viteaza..trebuia sa fac fatza ! Drumul trecea printr-o zona in care muntii dadeau sa intre in mare, asa ca nu era intotdeauna mal, uneori o luam prin apa, dar de cele mai multe ori pe creste. Era cateodata o potecutza de vreun metru, de o parte muntele la 70 de grade si de cealalta marea ca o prapastie. Din fericire, camilele se descurcau mai bine ca noi. A mea era o ambitioasa, care dorea sa fie in primul pluton. Aproape tot drumul a mers in pozitia a doua, si daca o depasea alta, o lua pe langa poteca, alergand (bietul meu fund) sa-si recastige locul.

In final am ajuns la Gaura Albastra (Blue Hole) unde am facut snorkeling, apoi am mers in Dahab la un bazar.

Resortul era plin de italieni si de rusi. Nu stiu in ce proportie unii si altii, dar pentru ca italienii erau galagiosi si zgomotosi, pareau mult mai multi. Ziua se organizau cursuri de dansuri latino pe plaja, volei si alte jocuri (soarele te mitralia in cap cu vreo 40 de grade asa ca faceai si baie in suc propriu). Seara mergeam la spectacole cu cantece, dansuri...spectacole deschise in care spectatorii comenteaza, dau replici, danseaza (obligatoriu) ca si cum ar fi pe scena. Am vazut spectacole cu "egiptene" costumate, cu fachiri, iluzionisti, scheciuri. Nu pot fi la fel de extravertita ca italienii, dar imi plac mult mai mult, sunt mai apropiata de spiritul meridional, decat de cel englezesc, de exemplu. Erau si englezi in hotel pe care ii recunosteai mai ales dupa numarul de pahare de bautura goale de pe masa

Degeaba ne-am facut program de plaja doar dimineata si seara. La ora 7 (6 a lor) sunt deja peste 30 de grade, asa ca dupa ce am trecut prin faza de raci fierti, am ajuns la decojire, cu toate cremele si lotiunile de plaja.

In alta zi am fost cu batiscaful, de fapt un vapor cu cala inalta, cu geamuri laterale. Se intra in cala si se inchide chepengul (cred ca asa se zice) si esti ca intr-un submarin. Regasesti sentimentul de alta lume descoperit la snorkeling. Doar ca aici pestii de toate culorile si marimile trec pe langa tine si nu ai decat grija fotografiatului, nu trebuie sa te mai obosesti sa innoti, sa te feresti de meduze, sa respiri prin tub...Dar daca ar fi trebuit sa spun ce-mi place mai mult, prefer snorkelingul. Poate in batiscaf am trecut pe langa pesti mai mari, mai colorati, dar lipsa unui oarecare risc, transforma privelistea intr-una vazuta la TV. In plus, prin geamuri, apa nu avea culoarea albastra intensa, nu ii simteai gustul, raceala. Pestisorii aia tigrati, galbeni, verzi, albastri, pe care i-am vazut intrand eu cu capul in apa...erau cei mai draguti. Asta nu inseamna ca nu mi-era frica atunci cand pluteam. Cred ca am putin rau de inaltime si, desi stiam ca apa e asa de sarata, ca nu poti ajunge la fund, cand ma vedeam la 20 de metri deaspra "haului", aveam asa o fluturare de inima.

Cea mai asteptata zi a fost cea cu excursia la Cairo. Nu multi romani s-au incumetat, si era gata gata sa nu se mai faca. Pretul excursiei (aceeasi) varia in functie de agentia care o oferea. Cea oferita de TezTour era 70 $, dar cea de la hotel, (a italienilor) era 100 euro (dublu, practic).

Am plect la 2 noaptea si la ora 9,30 eram la Cairo. E impropriu sa spun ca am mers prin desert. Nu era nisip, ci pamant parjolit, cat vezi cu ochii. O parte din drum e pe malul Marii Rosii, unde s-au construit zeci de resorturi. Deocamdata nu sunt gata, erau pustii, dezolante si foarte ..luminate. Canalul Suez se trece prin tunel. Piramidele erau ... impresionante...Practic munti regulati facuti de mana omului. In afara de cele 3 principale, mai erau 3 mai mici. Intr-una mica ( a mamei lui Keops) am intrat si noi. Mare greseala ! Dupa un fel de tunel ingust si intunecos , am ajuns intr-o camera goala de 4x4 in care se tot adunau oameni (pentru ca tunelul permitea trecerea unui singure persoane) si nu era aer... Nu merita !

Sfinxul era ..asa cum il stim cu totii. Erau foarte multi vizitatori:englezi, japonezi (cum am intalnit mai peste tot in europa), francezi, rusi si asta insemna ca in punctele de vizibilitatea maxima, nu puteai sta mult.

Excursia a cuprins si un numar de puncte comerciale de vizitat, asa ca am vazut o parfumerie (deja stiam reportoriu si nu am mai fost asa impresionata), un bazar, o librarie, un institut de papirusuri. Dupa masa luata pe un vapor stationat pe Nil, am mers la Muzeul de Egiptogie.

Ghidul din Cairo (care a stat toata ziua cu noi) explica in engleza....credea el ! Oricum in proportie de 95% am priceput, dar cat a vorbit omul incontinuu de la 10 la 17...cerea ceva efort intelectual din ...partea neuronului nostru molesit de caldura si de oboseala. La muzeu am regasit statui, obiecte, alte minuni cunoscute din manualele de istorie ale copilariei. Erau prea multe ..sa te mai poti bucura ...

Am ajuns inapoi la 1 noaptea, dar nu ne-a parut rau ca am mers.

Ultima zi am rezervat-o odihnei, si pe urma...bye bye Egipt.

---

VIZUALIZĂRI: 2907 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI