Unde am mâncat în insula Rodos

TIPĂREȘTE

Au Bon Bistrot – Rhodos Town, Karpathou 2-22; deschis zilnic 10-23:45

Prima zi în Rodos. De la aeroport, direct „la treabă” , adică la plimbăreală și la viziteală de muzee. Evident, treaba asta face foame. Adăugați și faptul că ne treziserăm cu noaptea-n cap, drumul, emoțiile... Trecuse binișor de prânz când am zis: stop, mai continuăm și mâine; acu’ hai să mâncăm.

Am procedat așa cum fac de multe ori, deschid Google Maps și caut mâncătorii cu notă peste 4 în imediata vecinătate. De data asta, câștigătorul s-a numit Au Bon Bistrot, iar adresa de mai sus probabil că nu spune nimic nici măcar unui cunoscător al locurilor; simplific și vă spun că-i în partea de nord a orașului vechi, puțin în afara zidurilor, în apropierea stației centrale de autobuz. Pe o alee laterală necirculată de mașini. Genul acela de terasă înșirată pe jumătate din alee.

Meniul este afișat la intrare pe un panou, cu vorbe și cu poze; n-am stat să aprofundăm, am remarcat dintr-o privire cuvinte precum „moussaka” , „calamari” sau „kleftiko” și ne-am așezat liniștiți la masă. Evident, ni s-au adus meniuri-cărticele, și asta destul de repede. Înainte de a le deschide, am și lansat comanda de lichide, deoarece eram extrem de însetați: o bere mare pentru mine și o apă pentru șofer.

A urmat protocolul obișnuit, așternutul pad-urilor de farfurii, adusul tacâmurilor (pe fiecare masă exista deja un coșuleț cu șervețele și un flacon cu dezinfectant pentru mâini). Între timp, ne hotărâserăm și asupra mâncării: pentru început, o porție de salată grecească (8,4 euro) de șeruit, pe urmă câte un fel principal, giros de porc (12,9 euro) și inele de calamari pane (13,9 euro).

Protocolul a continuat cu vizitarea toaletelor (nimic de menționat), adusul lichidelor, degustarea acestora, câteva mișcări de stretching pe loc și de „aruncare cu privirea” la trecătorii ce se perindau prin dreptul nostru, în așteptarea solidelor... Care n-au întârziat să apară, rând pe rând. Salata am dovedit-o rapid, ne era dor, e primul lucru (de mâncare) cu care începem de câte ori ajungem pe tărâm elen. Celelalte au fost însoțite de cartofi pai, bucăți de pita (girosul), lămâie (calamarii) și legume crude (ceapă, roșii, salată, pătrunjel). Până la urmă și pe astea le-am împărțit, normal. Delicioase!

Nota de plată a totalizat 43 de euro.

O Gialos – Stegna Beach; www.ogialos. gr; deschis zilnic 10-24

În aceeași seară, am cinat „la noi acasă” , la unul din restaurantele tradiționale înșirate de-a lungul frumoasei plaje Stegna. A fost imposibil să alegem, căci toate au note bune, dovadă că peste tot în jurul nostru auzeam vorbindu-se aproape numai germană, franceză și italiană. Până la urmă, am dat cu banul și am ajuns la O Gialos.

În dulcele stil grecesc, cârciuma are 2 părți, o clădire unde se află bucătăria, toaletele și câteva mese (unde vara nu stă nimeni) și, de partea cealaltă a drumului, o terasă parțial suspendată deasupra plajei. La fel, meniu la intrare, căruia i-am dat skip, convinși fiind că n-avea ce să fie rău acolo. Terasa are și ea 2 părți, una acoperită, spre șosea și alta descoperită, spre plajă. Evident, pe asta din urmă am dorit să stăm; din păcate, mesele din margine, cu vederea cea mai bună, erau deja ocupate, dar nici linia a doua nu era de lepădat (dealtfel, terasa-i micuță, să fie vreo 6-7 mese în total). Mese și scaune de lemn, la fel podeaua, iar în colțurile opuse mării au fost amplasate un fel de canapele-colțar, cu pernuțe în culori marine.

Ne-am așezat și... wow, cât de fain e să simți din nou vânt în plete, aer sărat în nări, în timp ce anticipezi cum se vor delecta, în curând, papilele tale gustative! Din meniu am ales 2 aperitive (feta saganaki – 5,5 euro și sărmăluțe în foi de viță – 6,5 euro) și 2 feluri principale (chiftele cu sos – 7 euro și musaca – 7,5 euro). De băut, o bere locală (2,5 euro), juma’ de vin roze (5,5 euro) și o sticlă mare de apă (2 euro). A se remarca prețurile de maxim bun simț (așa, ca pentru nemți...).

Desigur, întâi ni s-au servit licorile. Am gustat și din berea la care poftise Tati, mi-a plăcut și am ținut-o minte să comand altădată. Vinul – ușor și aromat; delicios! Am primit apoi aperitivele pe niște platouri frumos colorate, într-un model ce imită mozaicul; platourile ca platourile, dar conținutul chiar a fost demențial! Brânzica moale și fină, în crustă subțire, presărată cu semințe de susan și fulgi de migdale și cu miere aromată... Din umplutura sarmalelor lipsea carnea, dar orezului aceluia amestecat cu mirodenii zău că nu-i mai trebuia nimic! Ba, poate, un pic de iaurt gros, pe care l-am găsit într-un bol micuț, în mijlocul farfuriei. Ne-am dovedit inspirați și în ceea ce privește felurile principale, cum ar veni. Foarte, foarte bun tot ce am mâncat la O Gialis!

Iar nota de plată n-a adunat mai mult de 36,5 euro! Și am primit și desert din partea casei, pepene roșu și galben și câteva feliuțe de nectarină. Maxime recomandări pentru O Gialis/Stegna!

Haraki Bay Hotel & Apartments – Haraki Beach

Ăsta nici măcar nu apare pe Google Maps drept restaurant și zău dacă știu cum am nimerit aici! Păi vizitasem Lindos toată dimineața, pe urmă ne-am bălăcit un pic pe plaja din apropiere, am dat o raită și pe la St. Paul’s Bay, pe partea cealaltă a stâncii... Și ne-am trezit flămânzi. Dar unde să mâncăm?! Unde om găsi. Planul era să ne întoarcem spre Stegna și să ne mai abatem ici-colo. Prima abatere n-a fost cu noroc; plaja Vlycha îi pietroasă și nici mâncătorie n-are (sau, cel puțin, nu în zona în care am oprit noi). La Haraki am parcat undeva în spatele rândului de studiouri ce tivește plaja și abia în capătul nordic am găsit un mic gang printre 2 clădiri să putem ieși spre plajă. Una dintre cele 2 clădiri era fix Haraki Bay Hotel & Apts, cu o terasă frumoasă în față, pe faleză, parțial sub umbrele uriașe, parțial sub copaci.

Ne-a atras atenția tăblița ce promitea meniul zilei în 3 variante, la niște prețuri de nerefuzat și, văzându-ne interesați, tânărul ospătar ne-a invitat să ocupăm ce masă dorim. Am ales una pe partea dinspre mare, să avem parte și de view, nu doar de un prânz pe cinste! Cu comanda a fost și mai simplu, deoarece, precum v-am spus, nu erau decât 3 variante: ardei și roșii umplute (deliciosul fel numit gemista – 14 euro), souvlaki (frigărui) de pui (16 euro) sau pește spadă (18 euro), ultimele 2 venind la pachet cu cartofi pai, orez și salată. De asemenea, în prețul fiecărei porții intra și un pahar de vin; am avut de ales doar culoarea și am optat tot pentru roze.

Ce să vă zic, a fost un adevărat festin, cu greu am reușit să dovedim!... Eu, dacă mănânc salată la începutul mesei, mă umflu în așa hal, că aproape nu-mi mai trebuie nimic... Dar chestiile umplute s-au dovedit a fi atât de gustoase, încât... „eu, când nu mai pot, tot mai pot un pic” ! A, ca să nu mai zic că, pe lângă ditamai ardeiul și ditamai roșia, am primit în farfurie și vreo 4-5 sărmăluțe, să nu se simtă ălea stinghere, probabil... În fine, nici Tati cu puiul lui n-a avut treabă ușoară... Dar învinserăm într-un final! Și, pentru mai multă siguranță, am comandat, pe post de digestiv, câte o cafea grecească (2 euro bucata).

Deci, total-general, 34 euro. Vorba unui amic: „recomand cu recomandare!” (Am zis io că-i bun Haraki drept bază pentru data viitoare... Mai precis, Haraki Bay Hotel, că are și cârciumă ieftină și bună.)

Taverna Athiri – pe drumul ce coboară la plaja Tsambika; deschis zilnic 10-23

Sunt vreo 3 cârciumi una lângă alta, Athiri (e numele unui soi local de vin) este ultima când cobori spre plajă, pe partea dreaptă a drumului, cu parcare dedicată pe stânga. Are o terasă uriașă chiar în față, umbrită de viță-de-vie ce se cațără pe pergolă, însoțită ici-colo de bougaivillea movulie și încă o plantă agățătoare cu niște flori roșii ca niște clopoței (nu știu cum o cheamă). Într-un colț, chiar lângă stradă, se află o imitație de moară de apă (în care chiar curge apă adevărată), iar în apropiere, un loc de joacă pentru copii. E genul acela de tavernă tradițională, cu fețe de masă cadrilate, peste care sunt așternute alte fețe, din hârtie absorbantă, pe care este imprimată harta insulei.

La fel, n-am avut nicio problemă în a găsi o masă liberă; de fapt, doar 2 sau 3 erau ocupate. Pe Maps, locul are notă bună, dar pur și simplu cred că sezonul încă era în fașă; sau cine știe?! Stăpâna casei ne-a aprovizionat cu meniuri, din care am ales următoarele: o porție de tzatziki (4 euro) cu pita (2 euro), una de stifado (tocăniță de ceapă cu carne de vită și sos de vin roșu; 9 euro) și una de cotlete de miel (12 euro), la care am asortat o carafă mică de vin roze (da, știu, noua noastră dragoste; 6,5 euro) și apă. La final, câte o cafeluță drăguță și bunuță. Plus desert (fructe) din partea casei.

Total-general – 41 de euroi. A zis cineva că s-a scumpit mâncarea la taverne în Grecia vara asta?! Numa’ răutăcioși...

Grande Blue Restaurant – Stegna, deschis zilni 9-23:30

Nu-l căutați pe plaja din Stegna, că nu-l găsiți. Dacă nu ne cazam unde ne-am cazat, nici n-am fi dat de el. Am remarcat însă din prima zi că de la noi, de la Bella Vista Stegna, drumul continuă încă în stânga și a doua zi dimineață am apucat-o pe acolo, să vedem unde duce. Duce la Grande Blue, care este mai ales restaurant, dar are și vreo 4-5 camere (tocmai serveau micul dejun oaspeților; știu, pentru că niște nemți au vrut să mănânce și ei și ospătarul le-a explicat că-i doar pentru cei cazați).

Cireașa de pe tort este însă priveliștea pe care o ai când te apropii de marginea ce dă spre mare: dedesubt, un golfuleț cu o semilună de plăjuță, plus un beach-bar (care ține tot de Grande Blue). Se ajunge acolo coborând o scară cu cel puțin 200 de trepte, ce se face din imediata apropiere a terasei restaurantului. A, și au și un magazin cu chestii de plajă. Cum ar veni, dacă vrei, poți să-ți petreci întreaga vacanță la Grande Blue, ai tot ce-ți trebuie într-un cub virtual: dormitorie, mâncătorie, plajă, magazin.

Ne-a plăcut atât de mult locul, încât în penultima seară ne-am dus special până acolo să facem rezervare pentru cina din ultima seară! Pe ospătar l-a pufnit râsul (erau doar 3-4 mese ocupate pe ditamai terasa), dar ne-a asigurat că ne păstrează una pentru cina următoare, să n-avem nicio grijă!

Așa că în ultima noastră seară de vacanță, curăței și înțoliți cu ce aveam mai acătări, ne-am înființat pe terasa aproximativ la fel de goală... Prietenul Kostas ne-a primit cu un zâmbet larg și ne-a recomandat una din mesele din primul rând, cu vedere spre mare. Am primit meniuri și am ales un aperitiv de șeruit – chiftele de roșii (7 euro) cu pita (2 euro), pe urmă calamar la grill (16 euro) și doradă (20 euro). Bineînțeles că fiecare a venit acompaniat de câte ceva: un pic de pastă de măsline pentru pita, cremă de brânză foarte fină pentru chifteluțe, sos de lămâie pentru calamar, salată verde și cartofi pai pentru pește. Totul a fost foarte bun, dar inima mea a rămas la chifteluțe...

Am băut vin (9 euro/500 ml) și apă (3 euro/1 l) și am primit desert din partea casei, câte o bucățică de negresă și o cupă de înghețată. Nota a adunat 68 de euro, a fost masa cea mai scumpă, dar a meritat atât datorită preparatelor, cât și priveliștii de vis! Mergeți la Grande Blue măcar pentru un prânz sau cină și nu veți regreta!

Old Kamiros Taverna – Kamiros Beach; deschis zilnic 9-22

Aici am ajuns în ultima zi pe insulă, la prânz. Voiam să adăstăm nu departe de aeroport și am găsit plaja asta, cea mai nisipoasă de pe țărmul vestic al Rodosului. Pe partea opusă șoselei se află o parcare încăpătoare, acolo am lăsat mașina. Lângă plajă sunt 2 cârciumi, Old Kamiros și Porto Antico, ambele cu review-ri bune pe Google Maps. Am nimerit la prima pentru că ne-a ieșit în cale toaleta acesteia, apoi ne-a fost jenă să nu rămânem la ei. Dar ne-a și plăcut terasa mare, acoperită, răcoroasă și ne-a plăcut și ce-am văzut prin farfuriile ce treceau pe lângă noi.

Am comandat și-am împărțit următoarele: tzatziki (4,5 euro), caracatiță la grătar (14,8 euro), inele de calamar pane (13,8 euro) și cartofi prăjiți (4,5 euro). Ne-am hidratat cu câte o berulă locală, același brand cu care am început în prima seară, de data asta la halbă (4,5 euro bucata). Am primit pepene roșu și galben din partea casei și la final am plătit 46,6 euro.

***

În loc de concluzii: mi-e dooor de Grecia, mi-e dooor de delicioasa mâncare grecească!...

Foarte bune, fără excepție.

Memorabile - chifteluțele de roșii cu cremă de brânză de la Grande Blue.

Memorabile: Grande Blue, O Gialos, Haraki Bay Hotel & Apts.

---

VIZUALIZĂRI: 1053 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI