Loutro, un mic paradis, musai de văzut măcar o dată în viață!

TIPĂREȘTE

Cumva, total pe neașteptate, am ajuns anul acesta în Creta. Adică nu ne-am gândit de acum un an, din primăvară sau ceva... a fost o decizie rapidă, insula Creta era accesibilă în iulie, avion direct prin Ryanair în Chania, fără escală, așa că fără prea multe planuri de vacanță am ajuns în Creta, pentru a doua oară.

Trebuie să vă spun că un vis secret al meu, a fost să ajung din nou la Loutro. De demult! Din 2016, atunci când întorcându-ne din aventura numită Defileul Samaria, ferry-ul Daskalogiannis, a plecat din portul Agia Roumeli, cu destinația Chora Sfakion, unde ne aștepta autocarul. Doar că a oprit preț de câteva minute într-un mic portuleț care părea „rupt” cumva dintr-o pictură, Loutro.

La întoarcere, pe ferry, eram destul de obosiți, pentru că eram treji de la ora 4, veneam de departe, fiindcă atunci am stat în Koutouloufari, la 2 km de Hersonissos dar și după tot efortul depus în defileu.

Eram pe puntea de sus, „ascultam” liniștea din jur, priveam marea, oricum eram așa într-o stare de moleșeală plăcută, cred că mai și moțăiam, când deodată ne trezește sirena vaporului.

Și atunci am văzut acea frumusețe, care mi s-a întipărit pe retină și acolo în adâncul sufletului, am sperat la o revedere... cândva...

Iată că avea să fie acum!

Probabil că vă închipuiți că în prima zi când am avut mașina, Am Fost Acolo!

Câteva cuvinte despre Loutro:

Loutro este o mică localitate, un sătuc pescăresc, situat în sud-vestul insulei Creta, în sudul prefecturii Chania, la o distanță de cca 71 km de orașul Chania, la Capul Moures.

Marea Libiei, din sudul insulei, cea calmă și super albastră, îi scaldă țărmurile, iar zeii au binecuvântat-o și cu o vreme frumoasă, însorită. Se spune că aici Meltemi este „necunoscut” .

Clădirile albe, imaculate, cu ferestre albastre, ce ne amintesc de Ciclade, sunt unice în Creta. De fapt toate casele și clădirile dispuse în cca 2-3 rânduri sunt doar la câțiva metri de mare.

Poluare? Nici nu poate fi vorba... aici nu sunt drumuri, nu există mașini, a, ba da, este una care transferă proviziile din port de pe ferry, la hoteluri. Nu sunt nici măcar motociclete, pentru că nu au ce face cu ele.

Aici sunt doar oameni simpli, ospitalieri, dornici de a primi turiști, au câteva hoteluri, așa idilice, o să vedeți în poze. De-alungul mării, într-un golf, sunt înșirate terase, restaurante și cafenele, unde turiștii veniți peste zi stau, răsfățați de priveliștea fermecătoare.

Există o plajă undeva pe la mijlocul satului, Loutro beach, sau una în capătul de nord al satului, Akroyiali. Plaja este cu pietre, sunt destule umbrele și șezlonguri, iar apa mării este cristalină, cu reflexe verzulii...

Desigur putem adăuga și platforma din dreptul portului de ferry, acolo unde mulți aleg să stea la plajă, pentru partea verde, umbroasă din spate, de la cafeneaua Kastella.

În apropiere există însă plaje frumoase, ce merită experimentate la o ședere mai lungă în Loutro. Chiar între Chora Sfakion și Loutro este plaja Glyka Nera-apă dulce, accesibilă doar de pe mare-cu o barcă din Loutro sau din Sfakia. În partea cealaltă a satului este plaja Marmari, iar de acolo puteți să vă aventurați în Defileul Aradena, acolo unde dacă aveți curaj se pot face sărituri, bungee-jumping, de pe un pod metalic de 138 de m.

Însă ce-i mai important, cum puteți ajunge la Loutro?

Cu mașina închiriată este cea mai bună soluție, până în Chora Sfakion. Desigur drumul trece prin satul Vryses, apoi defileul Imbros, un traseu presărat cu foarte multe serpentine, care este extrem de spectaculos. Ultimii cca 3-4 km, au fost destul de dificili, pentru că se lucra la drum, dar cu atenție se poate parcurge bine.

Din Sfakia, se poate lua o barcă, sunt mai multe agenții care operează în zonă, ba chiar și un taxi-boat. Prețul este de 10 euro de persoană și circulă cam la o oră diferență.

Atenție! Loutro este accesibilă doar de pe mare.

Scurtă istorie Loutro:

Chiar și Loutro are o istorie ce se întinde pe mii de ani. Inițial a fost aici un port numit Anopolis, chiar deasupra satului.

Pe locul actual al satului era un oraș ce se chema Phoenix. Acest nume îl putem regăsi și acum în satul vecin.

Loutro a cunoscut o înflorire în perioada elenistică și mai apoi în cea romană, iar mai târziu a devenit raiul piraților. Situația s-a schimbat atunci când venețienii au cucerit insula și i-au alungat pe pirați, au construit o fortăreață, Kastella, ale cărei ruine le mai vedem și astăzi.

Mai târziu satul a fost numit Loutro- Λουτρό, ceea ce înseamnă în greacă-baie, deoarece aici au fost descoperite niște băi, iar apa a fost redirecționată spre Anopolis.

După venețieni, au venit turcii, care au profitat și de portul natural din sat și au construit un fort, o cetate deasupra satului, după răscoala din 1866.

Portul din Loutro a fost folosit și de cretani în rebeliunea lor conduși de Daskalogiannis, în 1770.

Bărcuța face din Sfakia până în Loutro cca 20-30 minute.

Dar hai să vă spun câte ceva și despre Chora Sfakion.

Este inevitabil, nu se poate Loutro fără Sfakia.

Sfakia este situată tot pe coasta de sud a insulei, în regiunea cu același nume și a cărei „capitală” este. Chora Sfakion sau mai simplu Sfakia, este un sat mic, de cca 300 de locuitori. Se situează undeva la ieșirea din Defileul Imbros, la cca 74 km de Chania.

Are două porturi mici, de aici se poate pleca spre Loutro, dar și spre Agia Roumeli, ori spre mica insulă Gavdos.

Spre deosebire de Loutro, aici puteți găsi și bancomate, farmacie, poliție, magazine, măcelărie, brutărie.

Din Sfakia circulă și un autobuz spre Chania.

Există o parcare mare la intrare în sat, dar se pare că mai mereu este plină, cel puțin așa ni s-a întâmplat nouă, deși am ajuns pe la ora 10, așa că am parcat pe marginea drumului.

Satul este amfiteatric, situat pe deal în jurul micului golf, a porturilor, iar lângă mare, se întind tavernele, restaurantele, cafenelele, oferind un tablou magnific turiștilor.

Ne-am plimbat dintr-o parte în alta, dintr-un port în altul, deoarece am avut ceva timp, pentru că am ajuns la doar câteva minute după ce plecase vaporașul.

Până la urmă a fost bine, căci așa am putut studia un pic și Chora Sfakion, alt loc supranumit-cuib al piraților. Mi-a plăcut mult să văd cum și pe tricouri sunt imprimate celebrele semne de circulație găurite de gloanțe. Așa erau și în realitate. :)

Economia se bazează în special pe turism, pescuit, creșterea animalelor, cultivarea măslinelor.

Chora Sfakion a fost una din cele mai importante baze ale luptătorilor de rezistență. Atât împotriva venețienilor cât și împotriva turcilor. Munții Albi-Lefkas Ori erau de nepătruns, ca și țărmurile stâncoase, fapt ce au ajutat pe cretani să lupte împotriva invadatorilor de orice fel.

Anopolis, satul vecin este locul de naștere a lui Daskalogiannis, mare conducător al revoluționarilor din Creta. Se spune că Sfakia nu a fost niciodată pe deplin cucerită de puteri străine.

În 1821, în apropiere de Sfakia, în satul Komitades, la Biserica Panagia Thymiani, a început Revoluția Greacă.

În satul Loutro există o școală pe care am văzut-o și o s-o vedeți în poză, unde s-a întrunit primul guvern revoluționar din 1821.

Din Sfakia puteți alege să mergeți și la castelul franc, Frangokastello, construit în 1371, pe un mic deal, la câțiva metri de plaja cu același nume. Am fost și noi acolo, dar nu am putut intra pentru că este în plin proces de restaurare. Ne-am mulțumit să facem câteva poze cu plaja.

Nici Sfakia nu duce lipsă de plaje, una mică este chiar în sat, lângă terase, alta imediat puțin mai la vest, Vrissi.

Cum mai aveam timp, după mica inspecție prin sat, ne-am dus în port, de unde urma să luăm vaporașul Neptune și am băut câte un frappè la taverna Faros, chiar lângă Stavros Taxi-boat. Aici am admirat o pisică tare leneșă, foarte frumoasă, care a stat lângă masa noastră, nederanjată nicicum de prezența noastră. ;)

Sigur că dacă aveți timp, puteți face și puțină mișcare să urcați la ruinele castelului de pe deal, noi doar l-am admirat de pe bărcuță.

Dar propun să revenim la Loutro!

Odată debarcați de pe vaporaș, am tras aer în piept, m-am ciupit un pic să fiu sigură că nu visez! :)

M-am și mirat că am găsit pe vreme de pandemie destul de mulți turiști, în acest loc parcă uitat de lume. Dar nu și de turiști :) se pare că multora le place acest mic colț de rai!

Deși poate fi neinteresant pentru cei care caută un loc de vacanță mai activ, eventual și cu nopți mai agitate, este clar, ei nu au ce căuta aici.

Loutro este însă locul ideal pentru cei care caută liniște, un cadru natural mirific, un loc în care să stai la plajă cu o carte în mână, să dormi, să lenevești, să te duci la taverna de lângă și mânănci sănătos, apoi să o iei de la capăt.

Dacă vrei să faci drumeții, o poți face cu siguranță, spre castelul din deal, fortul turcesc, sau spre ruinele fortificației venețiene Kastella din vestul satului.

Aici am fost și noi, am urcat treptele din spatele portului, spre terasa Kastella cu o vedere fabuloasă asupra golfului, farului și a satului. Ruinele castelului sunt fotogenice, dar și un loc bun pentru a surprinde imagini minunate cu marea. Marea este minunat de albastră aici, iar în dreptul satului este verde, smarald. Limpezimea însă, dată și de pietrele din mare, este fantastică, parcă ireală. Cum să nu vrei să te scalzi acolo?

De la terasa Kastello, am luat-o pe o cărăruie spre vest, uitându-mă când la malul stâncos pe stânga, când la dealul care mai ascunde ziduri groase de piatră, locuri bune de ascunzătoare pentru pirați.

Pe promontoriul Άκρα Μούρες- Akra Moures, mica bisericuță albă Agios Sotiros Christou stătea cuminte acolo, iar banca din fața ei ne-a invitat la puțină odihnă la umbra copacului.

De aici puteți să mergeți mai departe pe cărare spre plaja și portulețul Finikas. În drum puteți vedea și ruinele orașului antic Phoenix și ale templului lui Apollo.

Întorși în sat, o luăm frumos pe lângă mare, trecem efectiv printre mesele de la taverne, care la ora aceea nu erau foarte pline. În schimb am văzut că lumea era la plajă, foarte multă, neașteptat de multă...

Foarte frumos totul, nici nu știu unde să mă uit mai degrabă. De pe micul ponton din sat, de unde se ia bărcuța pentru plaja Marmari, mă uit spre casele din deal, de deasupra teraselor. Sunt atât de albe, imaculate, exact ca cele din Santorini. Pure! Doar ferestrele și obloanele sunt albastre, foarte albastre. Mă încântă tot ceea ce văd. Splendoare! și nu găsesc toate epitetele potrivite! Contrast uimitor între acest alb al clădirilor și stâncile maronii din spate.

Încet-încet, ne strecurăm până în capătul nordic al satului, trecem prin fața plajei Loutro Beach, Keramos beach, apoi ajungem la Akroyiali, chiar lângă dealul stâncos. Deși este îngustă, cu pietre, este plină de oameni fericiți, relaxați. Copiii se joacă liniștiți, apa este mică la mal.

Bărcuțe colorate înșirate ici-colo, iar marea... incredibilă...

Mi-ar place tare mult să stau aici măcar vreo 2-3 zile, cândva... Să deschid obloanele albastre, să văd marea atât de aproape, să cobor cele câteva trepte, să mă răcoresc în marea ca de peruzea...

Descopăr între două mici hoteluri tip boutique, o bisericuță albă-Panagia, flancată de un palmier înalt, apoi aceea școală veche de care vă pomenisem mai devreme.

Cum ne era foame ne-am instalat la una dintre terase (voi scrie separat), am mâncat de prânz, am băut eu o bere, soțul doar un suc și câte o cafea grecească autentică.

Ce să spun? cu un așa decor cum poate fi prânzul? Delicios! :p

Cât despre poze? am făcut-vorba aceea „fără număr” , pentru că locul este atât de ofertant, atât de fotogenic, atât de magic...

Concluzia mea, este că eu nu pot concepe o vacanță în Creta fără să vezi Loutro. Mi se pare nepermis;)

Este o altă față a Cretei și oricum partea de sud este total diferită de rest, o să vedeți când vă voi povesti și despre Paleochora. Este ca și când ar fi vorba de lumi diferite, iar timpul-atât de prețios- aici are o altă valoare, nisipul se scurge altfel în clepsidră-încet și foarte încet!!!

Pur și simplu, Loutro!

Dacă nu vă pot convinge, las pozele s-o facă!

Webmaster, o rugăminte:

youtu.be/nj6VASOxc5o

mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 5670 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI