Mănăstirea Hâncu - tinda raiului, casa lui Dumnezeu, poarta cerului…

TIPĂREȘTE

Plecasem dis de dimineaţă din Bucureşti. Am trecut graniţa la Albiţa pe la ora patru şi peste un ceas am ajuns la mănăstirea Hâncu care se găseşte în satul Bursuc din raionul Nisporeni la o distanţă de 54 km de Chişinău. Este amplasată într-o zonă frumoasă împădurită care face parte din Podişul Codrilor la izvorul râului Cogalnic. Încă din autocar i-am văzut turlele rotunjite şi covorul de flori care o înconjura. La intrare am citit pe o troiţă ˝Pace celor ce vin/ Bucurie celor ce rămân/ Binecuvântare celor ce pleacă˝ Mărturisesc că deşi nu sunt habotnică aceste cuvinte m-au urmărit mult timp. Ele sintetizează concepţia creştină asupra trecerii noastre prin această viaţă.

Despre istoria zbuciumată a mănăstirii Hâncu a scris Iulianic un excelent review v. aici şi nu ar avea rost să mă repet. În rezumat schitul de călugăriţe a fost înfiinţat in 1678 de boierul Mihalcea Hâncu cu hramul Cuvioasei Parascheva, patroana Moldovei. Cele două bisericuţe de lemn ale schitului au fost de câteva ori pârjolite de tătari şi mănăstirea părăsită de măicuţe. După peste un secol în care căzuse în ruină, s-a reînfiinţat ca mănăstire de călugări. În 1836 s-a construit o biserică de piatră în stil ruso bizantin cu acelaş hram. Aceasta a rămas şi azi ca biserica de vară. În 1841 în apropierea celei principale a fost înăţată o a doua biserică, cea de iarnă cu hramul Adormirea Maicii Domnului, deasemeni există şi azi. Secolul care a urmat a fost unul de dezvoltare firească a vieţii monahale şi prosperitate a mănăstirii. În 1949 mănăstirea a fost închisă şi călugării fie deportaţi fie realocaţi. Mănăstirea a fost transformată în sanatoriul Codrii de boli pulmonare pentru studenţi. În momentul redeschiderii mănăstirii în 1992, biserica de vară era discotecă şi cea de iarnă depozit de materiale, mormintele călugărilor devastate şi obiectele bisericeşti de valoare furate.

Aş vrea mai mult să insist despre cum arată şi cum funcţionează astăzi mănăstirea. După 1994 s-au alocat fonduri de către Mitropolia Moldovei care ţine de biserica rusă şi au avut loc ample lucrări de refacere.

Biserica de vară cu hramul Cuvioasei Parascheva este o biserică mare cu dimensiuni de 33 m lungime şi 12.5 lăţime. Deasupra bisericii se află o turlă în formă de calotă şi o clopotniţă piramidală situată pe un soclu. A fost rezugrăvită de meşteri ucraineni care au utilizat vopsele din Sankt Petersburg. Finanţarea lucrărilor a fost înlesnită de primul preşedinte al Basarabiei Mircea Snegur. În interior biserica are o catapeteasmă frumos sculptată. De mare preţ este o raclă cu o particică din moaştele Cuvioasei Parascheva. A fost sfiinţită în ocrombrie 1995. În 1997 în clopotniţa mănăstirii au fost instalate şase clopote de diferite dimensiuni fabricate în România.

Biserica de iarnă cu hramul Adormirea Maicii Domnului se găseşte în mijlocul unei clădiri de piatră cu un singur nivel. Este de formă paralepipedică cu 16 coloane patrulatere şi 12 stâlpi sferici. Clădirea are forma literei U, fiind înconjurată de pădure. Nu are aspectul unei biserici tradiţionale. Din 1993 au început reparaţiile şi consolidare care au durat 10 ani din cauză că biserica fiind aşezată la marginea pădurii atrăgea umiditate.

Arhitectura bisericilor. La ambele biserici se observă prezenţa stilului moldovenesc cu puternice influenţe ale clasicismului în simetria şi regularitatea formelor. Aşezarea bisericilor “Cuvioasa Parascheva” şi “Adormirea Maicii Domnului” este spre est cu deviere spre nord. Chiliile vechi, casele gospodăreşti au fost refăcute în acelaş stil popular spre deosebire de construcţiile noi care sunt moderne.

Catedrala episcopală Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel este un lăcaş grandios cu o înălţime de 50 m. Sfinţirea locului în care a fost amplasată s-a făcut de mitropolitul Vladimir al Moldovei în anul 2000. Catedrala este finisată la exterior iar biserica de la subsol este funcţională în zilele de sărbătoare. Am intrat la parterul cu zidurile cenuşii netencuite, cu spaţii mari, cu lumina pătrunzând prin cupole şi doar o icoană aşezată pe un postament aminteşte că acolo va fi o biserică.

Alte clădiri ale Complexului Monahal. În anul 2000 a fost dat în folosinţă un bloc locativ modern cu 4 etaje pentru chiliile a 60 de maicuţe. O altă clădire este locuinţă orfelinat şi şcoală pentru 70 de copii. În incinta orfelinatului este un paraclis pentru rugăciune. În blocul administrativ Stăreţia câteva măicuţe se ocupă de organizarea şi contabilitatea mănăstirii. Trapezaeste o construcţie refăcută în prelungirea bisericii de iarnă. Pe teritoriul mănăstirii se află o bibliotecă, un muzeu şi un punct medical deservit de două călugăriţe asistente medicale.

Dotarea mănăstirii. S-au înapoiat 56 ha de pământ confiscate de regimul comunist. Localnicii din satul Ciuculeni au dăruit mănăstirii 6 ha livadă şi 5 de viţă de vie. În fermă sunt crescute 300 oi, 100 porci, 93 stupi de albine, 50 vaci de lapte, sute de păsări, cai. Mănăstirea este dotată cu şase automobile pentru aprovizionare, probleme curente şi orfelinat, tractor, macara. Pe terenurile mănăstirii sunt cultivate cereale, legume, fructe. Pe timp de iarnă măicuţele ţes covoare, tricotează şi fac croitorie. Cele tinere care doresc să studieze urmează cursuri fără frecvenţă. În 1992 în prezenţa Mitropolitului Moldovei IPS Vladimir tânăra Zenaida Cazacu a depus jurământul de credinţă şi, sub numele de Parascheva în 1993 a fost numită stareţă a mănăstirii.

Toate aceste amănunte le-am aflat de la maica-ghida care ne-a condus în mănăstire. Cunoştea engleza şi germana şi bineînţeles rusa. În concepţia mea învechită aveam convingerea că monahii trăiesc de pe azi pe mâine, se hrănesc cu rădăcini şi chiar dacă au o gospodărie cum sunt măicuţele de la Văratec, traiul lor e departe de a fi modern. Ascultând toate acestea de la maica ghid şi găsindu-le confirmate şi pe saiturile dedicate mănăstirii mi-am reevaluat părerea despre funcţionarea unei mănăstiri. La mănăstirea Hâncu viaţa monahală se împleteşte cu un trai modern şi civilizat.

Două biserici ortodoxe, aceeaşi credinţă. Am fost contrariată de faptul că locul ales pentru ridicarea Catedralei Episcopale cât şi numirea clugăriţei Zinaida Cazacu ca prim stareţ al mănăstirii s-a făcut de Vladimir Prea Sfinţitul Mitropolit al Chişinăului şi întregii Moldove. Auzisem şi de Petru un alt Mitropolit al Basarabiei (atenţie la denumire) şi arhiepiscop al Chişinăului.

Mergând la surse am aflat că IPS Vladimir păstoreşte biserica numită Biserica Ortodoxă din Moldova care este parte componentă a mitropoliei Moscovei. Ea deţine 97% din parohiile şi credincioşii din Moldova. Catedrala Ortodoxă Mitropolitană din Chişinău ţine de aceasta. Cealălaltă biserică numită Mitropolia Autonomă a Basarabiei este o biserică ortodoxă autonomă de rit vechi, în cadrul Patriarhiei Române. A fost înfiinţată în 1992 cu sprijinul partidelor şi populaţiei naţionaliste din Basarabia. Fiind contestată de biserica pro-rusă şi-a câştigat în 2002 dreptul de existenţă în urma unui proces la CEDO în care a fost declarată succesoare a Mitropoliei Basarabiei din 1918-1940 şi 1941-1943, obligând Rep. Moldova la plata unor daune morale de 20000eu.

Mitropolia Basarabiei revendică restituirea in integrum a imenselor sale averi confiscate de comunişti, subiect care constituie o nouă plângere la CEDO. Între enoriaşii celor două biserici sunt tensiuni. Veţi vedea că în celelalte două mănăstiri pe care le-am vizitat la Curchi şi Căpriana care ţin de Mitropolia Basarabiei (română) în scopul evitării incidentelor, la poarta lor sunt jandarmi, numiţi carabinieri. Deasemeni, fără a mi se fi spus, nu am putut să nu remarc investiţiile şi bogăţia mănăstirii Hâncu, comparativ cu ale celor basarabene cu mult mai sărace şi cu lucrări de refacere întârziate.

-- v. continuarea aici

---

VIZUALIZĂRI: 2103 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI