[Tripiers Marron] O garsonieră cu probleme pe Strada Măcelarilor

TIPĂREȘTE

Încă din februarie, imediat după achiziționarea biletelor de avion București-EuroAirport Basel Mulhouse Freiburg, am început să caut cazare în Colmar. După ce plătiserăm o sumă substanțială pentru deplasarea cu avionul, soluția încadrării, cât de cât, în buget era un studio cu bucătărie proprie.

Am apelat la binecunoscutul site booking și, beneficiind de un discount Genius de 10%, am făcut rezervare pentru 7 nopți în august la Tripiers Marron***, o garsonieră situată într-o maison à colombages de pe Rue des Tripiers nr. 4.

Prețul a fost de numai 40 euro/noapte, foarte puțin pentru o țară scumpă cum e Franța, dar în fapt a costat mai mult. :( Veți vedea de ce! Suma integrală de 280 euro mi-a fost retrasă de pe card imediat după primirea confirmării. Anularea gratuită cu rambursarea plății se putea face în termen de până la 60 de zile înaintea sejurului.

În afara prețului avantajos, am fost încurajată să fac această rezervare de scorul bun din comentarii (8,9 la acel moment), ca și de poziționarea casei. Acesta este, de fapt, marele său atu, căci Strada Măcelarilor dă în Place de lʼAncienne Douane, punctul zero al Colmarului, de care ne despărțeau doar două case, și astfel n-am fost nevoiți să folosim mijloace de transport pentru a vizita nenumăratele obiective turistice din oraș. Dacă în stânga aveam Koifhüs (vechea vamă), fântâna Schwendi, magazinele cu suvenire scumpe și terasele superaglomerate, în partea opusă strada dă în Place du 2-Février, cu un părculeț drăguț în care am poposit și noi de câteva ori.

Evident, am profitat din plin de localizarea excelentă, luând masa într-o seară la restaurantul LʼEscalier, „adăpându-ne” sistematic la Winstub Deer & Beer ;) și făcându-ne cumpărăturile la supermarketul Casino, singurul magazin alimentar din zonă.

De ajuns, am ajuns cu taxiul din gara Colmar, așa cum am povestit deja, dar la plecare, fiind mai „învățați”, am luat Navette Coeur de Colmar, gratuită, care ne-a dus până în fața Prefecturii de pe Avenue de la République, de unde ne-am târșâit trolerele încă vreo zece minute până la gară.

Clădirea în care am locuit o săptămână este - mă repet - o maison à colombages drăguță și bine îngrijită, cu bârne din lemn de culoare maronie-cenușie și obloane albastre. Are două etaje cu câte două apartamente, toate fiind oferite spre închiriere, și n-are lift. Noi am locuit la primul nivel. Am apreciat curățenia care se făcea zilnic în imobil și cea pe care am găsit-o în garsonieră, ca și faptul că la parter, sub casa scărilor, era un loc special amenajat pentru depunerea în saci mari din plastic a gunoiului menajer (evident separat în funcție de materiale), ceea ce ne-a scutit de bătăi de cap.

Camera, zice booking-ul, ar avea 35 mp, dar eu îi dau 30. Cuprinde o masă cu blat de sticlă (o idee total nepractică, după părerea mea), 4 scaune, o etajeră pe care am găsit câteva pliante și hărți utile, o canapea destul de lată, deși nu extensibilă, un lampadar și o măsuță, tot cu blat din sticlă. Șifonierul cu oglinzi era foarte încăpător și prevăzut cu umerașe iar înăuntru am găsit aspirator, un mop cu găleată, fier și scândură de călcat.

Patul vârât într-o nișă, lipit de perete pe o latură, era foarte jos și cu o singură noptieră cu veioză; mă gândesc că ar fi putut renunța la noptieră pentru a permite „accesul” pe ambele părți iar veiozele ar fi putut fi montate pe perete deasupra patului. Bucătăria, amenajată într-un intrând extrem de îngust, era echipată cu frigider, plită electrică cu două ochiuri, mașină de spălat, cuptor cu microunde și minimum necesar de ustensile de bucătărie.

Baia mi s-a părut suficient de mare: avea cadă, vas WC și chiuvetă sub care, în dulăpior, am găsit suficiente suluri de hârtie igienică. Drept consumabile am mai primit câte un șamponel și un gel de duș.

Pe etajeră era așezat televizorul cu ecran plat, la care ne-am uitat în câteva seri. Nu exista aparat de aer condiționat (nici n-am avut nevoie; noaptea era suficient de răcoare), însă un ventilator am găsit pe un mic scrin proptit într-un colț.

Cred că la origini aici era o încăpere care a fost transformată în garsonieră prin amenajarea băii și bucătăriei, care au fost departajate prin ziduri false de alcovul unde fusese amplasat patul. Am mai întâlnit astfel de intervenții în construcție, făcute pentru a exploata spațiul în scop turistic, așa că nu m-am mirat.

Cele două tablouri care decorau camera nu m-au entuziasmat deloc, dimpotrivă: nu numai că n-aveau nicio legătură cu Colmarul și Alsacia (ceea ce n-ar fi fost obligatoriu), dar aș zice că erau de prost gust. Și dacă tot m-am pornit pe cârcotit :D , cred că micul covor gri din fața canapelei ar fi putut fi schimbat cu unul maro, mai potrivit cu nuanța canapelei și a pernuțelor decorative, iar scaunele ar fi putut fi și ele tot maro, nu negre; asta așa, ca să nu dai senzația că ai mobilat locul cu lucruri desperecheate, cumpărate de-a valma de Black Friday! =))

Astea au fost oricum cele mai neînsemnate observații, peste care aș fi trecut cu lejeritate dacă nu s-ar fi ivit niște probleme cu adevărat serioase:

■ Pe site-ul booking, sub tabelul cu descrierea și prețul pentru rezervare, era (și este și acum) scris cu litere mici următorul text: „Tripiers Marron poate încasa taxe suplimentare care nu sunt arătate mai sus. Citiți detaliile pentru a afla mai multe despre această proprietate”.

În schimb, în confirmarea primită pe mail nu apăreau aceste mici „detalii”, ci numai suma totală de achitat, respectiv 280 euro, așa încât mare mi-a fost mirarea când, cu 5 zile înaintea sejurului, am primit un mesaj pe telefon de la gazdă în care eram informată că: 1) dacă am nevoie de cearșafuri trebuie să plătesc 10 euro, iar pentru prosoape câte 5 euro; 2) există o taxă de curățenie de 35 euro sau, dacă nu, puteam să „prestăm” noi; 3) la sosire, trebuie să achit în numerar o garanție de 200 euro, care îmi va fi returnată la plecare.

Tensiunea mi s-a ridicat brusc :(( și n-are rost să vă redau replica lui Adrian atunci când i-am dat vestea. Sigur, parțial era vina mea, pentru că nu reținusem politica „detaliilor”, dar, pe de altă parte, mă bazasem exclusiv pe confirmarea primită pe mail de la site-ul booking, unde nu se făcea vorbire despre ele.

Am ceva experiență cu cazări în apartamente în regim hotelier și am mai întâlnit asemenea situații, însă de fiecare dată cerințele suplimentare le-am găsit precizate clar pe site-ul de rezervări, deci nu au existat costuri ascunse. La Sète, de pildă, unde am plătit în avans, am luat cu noi lenjeria de pat în bagajul de cală fiindcă se percepea o taxă pentru ea (dar nu și pentru prosoape) iar în Florența am plătit cash proprietarului, la sosire, costul închirierii garsonierei plus 100 euro garanție.

Acum era însă pentru întâia oară când, după ce achitasem totul în avans, mi se vârau pe gât trei condiții suplimentare și eram practic pusă în fața faptului împlinit, cu numai 5 (cinci) zile :(( înaintea sejurului.

Ca orice om, și eu prefer să știu dinainte cu exactitate cât am de plătit și mă enervează chestia cu condițiile scrise mărunt la baza unei pagini. Evident, am trimis un SMS în care am arătat că în confirmarea de pe site-ul booking nu erau precizate aceste condiții, că plata în avans dovedește buna noastră credință și încrederea în gazde, la care mă aștept să mi se răspundă cu reciprocitate, fără a mi se cere un depozit de 200 euro cu numai cinci zile înaintea sejurului și în afara marjei de 60 de zile în care puteam anula gratuit rezervarea. Și la fel de evident e că mi s-a răspuns că asta e politica lor...

A naibii politică, uite cum își vâră ea coada peste tot! :(( =))=))

Ce era să fac? Nu-mi permiteam să anulez rezervarea și să pierd 280 de euro, așa că am acceptat să plătesc 20 euro pentru lenjeria de pat și prosoape și 200 euro garanția, urmând să facem noi curățenie la finalul sejurului. Prin urmare, cazarea ne-a costat de fapt 300 euro, oricum puțin pentru Colmar și, în general, pentru Franța.

■ A doua problemă pe care am avut-o a fost cu patul. Când m-am așezat pe el, s-a prăbușit! :( Am ridicat salteaua (care, apropo, era foarte subțire și dintr-un material de proastă calitate, în care te încingeai peste noapte) și am observat că suportul era un cadru din stinghii de lemn nu foarte late, pe care le-am proptit la loc așa cum ne-am priceput.

Sigur, nu sunt o silfidă :) , nici pe departe, dar patul era de două persoane, a căror greutate însumată nu pot decât să presupun că o depășea pe a mea! Am trimis un SMS în care am raportat problema și a doua zi dimineața ne-am trezit la ușă, neanunțată, cu madam Mariette însoțită de un bărbat (presupun că era un meșter), care a schimbat becul ars de la veioză, de care mă plânsesem, de asemenea, în mesaj. Omul a ridicat salteaua, s-a uitat la cadru și s-a oferit să-l repare pe loc. Am declinat oferta: tocmai ne îmbrăcam de plecare în oraș și nu voiam să-i lăsăm pe cei doi în garsonieră în lipsa noastră.

Rezultatul a fost că în cele șapte nopți eu am dormit pe canapea, care din fericire era destul de lată, iar Adrian în pat, în care se cățăra cu mare grijă pe mijloc (prilej de mare amuzament pentru mine :D ), străduindu-se să nu se miște prea tare în timpul somnului. I-am cedat, mărinimoasă, locul pentru că eu mă foiesc mult noaptea și am un somn agitat.

În comentariul pe care l-am făcut pe booking (în care am acordat garsonierei nota 7,1), am sfătuit gazda să cumpere un pat adevărat, nu să facă improvizații. Mi-a răspuns că la 15 minute după plecarea noastră, au reparat „the spring box” - Doamne ferește să cheltuiască vreun bănuț pentru a îmbunătăți condițiile de cazare! ;) Nu-mi rămâne decât să sper că toți turiștii cazați în urma noastră nu depășesc la cântar 50 kg/capita...

■ Internetul nu a funcționat 5 din 7 zile! Am trimis SMS-uri, la care nu mi s-a răspuns, iar la plecare, când i-am reamintit Mariettei, mi-a spus că nimeni altcineva din clădire nu se mai plânsese, deci totul era OK cu Wi-Fi-ul! (Se subînțelegea că eu eram o proastă care habar n-avea să folosească netul!) Iar la comentariul meu de pe booking gazda a precizat că nu mi se răspunsese pentru că nu „îndrăzniseră să mă deranjeze” venind pentru a verifica după ce, cu o zi înainte, nu permisesem repararea patului în lipsa noastră.

Tupeu! :((

N-a fost bai, m-am servit de netul de pe telefon, însă, având în vedere faptul că plătisem pentru o facilitate de care nu am beneficiat, ar fi trebuit să-mi ramburseze o sumă, ca gest de bunăvoință, sau măcar să-și ceară scuze. Nici vorbă!

■ În fine, în directă legătură cu toate acestea, ceea ce m-a deranjat cel mai tare a fost atitudinea gazdelor, arogantă, nedispusă la nicio concesie și lipsită de profesionalism. O ultimă mostră de „ospitalitate” am avut-o la plecare, când Mariette a intrat ca o vijelie în garsonieră și s-a repezit în bucătărie pentru a inspecta inventarul: îi era probabil teamă că am spart ceva sau că intenționam să fugim cu argintăria... :((=))=))

După ce a aruncat un ochi peste tot și s-a convins că făcuserăm curățenie, ne-a returnat cei 200 euro garanție și a început să dea semne de impacientare, dându-ne de înțeles că se grăbea. Nicio vorbă bună, niciun „Cum v-ați simțit, sper că v-a plăcut la Colmar și vă așteptăm să reveniți”, așa cum ar trebui, în mod normal, să se poarte o gazdă. Părerea mea!

Iar la comentariul meu de pe booking, în care precizam că „Tripiers Marron ar putea fi o alegere bună dacă gazdele s-ar strădui să fie mai ospitaliere, nu să se concentreze exclusiv pe ideea de a face bani frumoși din închirierea apartamentelor lor”, madam a răspuns că-i pare rău că mi-a creat această impresie, că afacerea e una de familie și că vor continua să o administreze în același mod.

Fără cuvinte...

În încheiere, chiar dacă la capitolele servicii, condiții de cazare și relaxare/distracție voi acorda note mai mici, nu pot să nu recomand Tripiers Marron. În principal pentru poziția excepțională în centrul centrului Colmarului, dar și fiindcă este posibil ca interacțiunea mea cu gazdele să fi fost deficitară din cauză că am pornit de la bun începutul cu stângul. Ceea ce vouă, în cazul că vă veți hotărî să vă cazați aici, nu vi se va întâmpla: mulțumită reviewului meu, veți ști exact la ce să vă așteptați! ;)

Prin urmare, nu pot decât să vă urez „Alegeri inspirate! ”

---

VIZUALIZĂRI: 1376 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI