De evitat!

TIPĂREȘTE

Sunt doi ani de cand am fost in Corfu, la acest hotel. Am avut inspiratia nefericita de a lua 2 sejururi si de a calatori cu autocarul. Drumul este foarte lung si ajungi sfarsit acolo. Optati pentru avion daca vreti sa ramaneti in viata, chiar daca este mai scump.

Insula Corfu este minunata ca relief, vegetatie, peisaj, merita a fi vazuta, asa ca e bine sa inchiriati o masina. Noi am vazut toata insula. Daca vreti sa va simtiti bine alegeti zona de NV si N a insulei care este frecventata de englezi. Agios Georgios este optiunea saracului, iar hotelul aici in cauza este o calamitate.

In primul rand, ne-am trezit cazati intr-o camera dintr-o cladire cu un etaj aflata in imediata vecinate a hotelului. Era o cladire care nu apartinea hotelului, era proprietatea unui grec care avea un magazin alimentar la parter si cateva camere la etajul I. Poate a fost mai bine caci, din cate am vazut, camerele din hotel aveau un mobilier de-a dreptul jalnic. Noi am avut o camera frumoasa, pe coltul cladirii, cu 2 iesiri pe balcon si vedere spre hotel si spre mare. In plus aveam frigider, aragaz, vesela intr-o mica chicineta amenajata la intrarea in camera. Aerul conditionat se platea (5 euro pe noapte). Asa se face ca despre hotel nu pot sa spun mare lucru decat ca fiecare s-a plans de cate ceva: ba ca nu au suport de dus, ba ca nu se inchid dulapurile, ba ca e rupt nu stiu ce. Marea noastra problema timp de o saptamana a fost aceea ca nu am avut apa calda. Incredibil, dar adevarat!

A doua problema a fost ca ne gaseam, cand ne intorceam de la plaja, baia inundata. Uneori apa ajungea pana in camera. Banuiesc ca erau scurgerile infundate si, cand facea cineva dus, apa o apuca in toate partile. In prima saptamana aveam asigurat micul dejun si cina, in cea de-a doua am optat doar pentru mic dejun caci doream sa vizitam insula si sa nu avem un program conditionat de masa. Locul de luare al mesei era curat, dar semana cu o cantina de fabrica. In viata mea nu am baut cafea mai infecta decat aici, nechezolul ceausist era mai bun. Mancarea a fost de o saracie lucie. Dimineta ne bucuram daca prindeam un ou fiert. De obicei era mortadela care arata ca o bucata de plastic, fara gust si fara miros. Se adauga un fel de cascaval care semana la gust cu branza topita de prosta calitate. Singurul lucru pe care puteam sa-l mananc era o crema groasa de iaurt (sau ce este aia, e tipica Greciei) cu fulgi de porumb. Acelasi lucru timp de 14 zile. Seara nu puteam sa mananc nimic, eram lihnita de foame si imi cumparam ceva de la supermarket. Erau doua feluri principale si trebuia sa optezi pentru unul. Carnea ti-o punea in farfurie bucatarul ca nu cumva sa iei mai mult de o bucata. Dar cine sa ia mai mult din acea mancare indigesta?

Bucatarul era ceh si facea totul cu sos, de obicei dulce. La garnitura aveai acces liber. Desertul era un asa-zis jeleu de fructe, acelasi in fiecare zi. Nu avea niciun gust si nici macar dulce nu era. Era imposibil de mancat. Dupa 2 zile nu l-a mai luat nimeni. Rareori era un fel de chec bun la gust sau un mar. Astea se constituiau intr-un fel de regal. Era o adevarata batalie pe chec.

Statiunea era jalnica si plina de oameni cu venituri modeste din fostele tari comuniste. In toata statiunea erau doar vreo 4-5 supermarket-uri cu suveniruri si rafturi prafuite, cu ceva sucuri si alte produse locale. Ciocolata era o raritate, sucurile erau cam ciudate, produse in Grecia. Am ajuns sa fur smochine de prin curtile oamenilor ca sa ma hranesc totusi cu ceva. Statiunea arata exact ca o mortaciune, parca ar fi pentru sindicalisti. Tavernele, destule ca numar, aveau scaune de plastic si un aer de o saracie lucie. Ofereau doar 3 sorturi de bere, peste prost gatit, adesea cu garnitura de cartofi prajiti. Singurul lucru bun era coniacul Metaxa de 7 stele si fresh-ul de portocale. Inghetata era plina de umbrelute si steaguri, cu o arhitectura apetisanta, dar de o calitate execrabila. Numai chimie! Nici macar inghetata de vanilie si de cacao nu erau bune. Trebuie sa fii nebun sa mananci asa ceva. Nici in cea mai umila cofetarie de cartier din Bucuresti nu exista asemenea subproduse.

Pacat de o insula atat de frumoasa, cu peisaje de o frumusete tulburatoare. Imi pare rau sa o spun, dar grecii nu au vocatia turismului. Din cate am vazut, de fapt, turismul se face cu polonezi, macedoneni, cehi, romani. Nu am vazut nicaieri niciun grec, ei stau la somnic si cafelaki.

---

VIZUALIZĂRI: 2867 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI