M-am indragostit de Egipt!

TIPĂREȘTE

Am trecut ca perioada prima vacanta in Egipt, in decembrie 2004, de revelion. Ne-am dorit atunci sa petrecem revelionul in Thailanda, dar nu am gasit nici un sejur care sa se potriveasca cu perioada pe care o aveam noi la dispozitie. Asa ca am ales Egiptul, pentru ca voiam o zona in care sa fie cald in acea perioada.

Am spus atunci, inca odata, ca cineva acolo sus ne iubeste. Atunci a fost in Asia acel tsunami devastator, una din cele mai mari dezastre din istorie. Ma uitam la televizorul din camera de hotel si nu-mi venea sa cred, puteam sa fim acolo.

Am fost cazati in Sharm el Sheik, la hotelul Golden (nu stiu daca acum se mai numeste asa), care era vis a vis de Radisson Sas fiind tot al lor, dar clasat 4*.

Prima impresie, aterizarea pe aeroportul din Sharm nu a fost prea placuta. Am inteles ca din cauza pistei scurte coborarea este cam brusca si mi-a dat niste dureri de cap insuportabile. Dar mi-a trecut atunci cand am ajuns la hotel... Totul era plin de lumini, atent repartizate ca sa puna in valoare hotelul si intreg teritoriul detinut. In camera... Am ras, in ciuda durerii de cap, vreo 5 minute amandoi. Camera era imensa, cu doua paturi duble, iar pe langa ele te puteai plimba linistit cu bicicleta. Baia era atat de curata, de eleganta ca ne-a cam lasat fara replica.

Ne-am distrat pe cinste tot sejurul, impreuna cu alte familii de romani pe care i-am cunoscut acolo. Cei de la hotel si-au cerut scuze ca nu stiu cuvinte in limba romana, fiindca nu au avut turisti romani, dar au promis ca invata. Si s-au tinut de cuvant. In 7 zile deja ne salutau in romana si faceam schimb de amabilitati. Pe cuvant ca nu i-am invatat nici una din acele expresii pe care se spune ca strainii le invata cel mai repede.

Nu spun ca nu au fost ceva probleme, dar nu din cauza gazdelor ci din cauza agentiei si a catorva familii de romani. Agentia a "uitat" ca mai are turisti si la acel hotel, dar ne-am descurcat si singuri fara probleme. Familiile respective se bazau, probabil, pe faptul ca nimeni nu intelege ce spun. Nu este locul aici sa va descriu limbajul si tonul pe care l-au folosit cat au stat in hotel.

Ne-am intors in vara lui 2005 in Egipt, de aceasta data in Hurgada (de unde sunt si fotografiile, singurele pe care am reusit sa le recuperez, celelalte s-au pierdut din motive tehnice, iar o parte sunt pe hartie clasica). De aceasta data impreuna cu fiica noastra, cu sora mea si cu fiul ei.

Am fost cazati la Albatros Aqua Blu. Am intalnit aceeasi amabilitate cuceritoare, aceeasi curatenie. De aceasta data am mers in excursii prin intermediul agentiei (nu a mai fost aceeasi din precedentul sejur). Hotelul este situat tot pe a doua linie de la mare si are acces si la facilitatile hotelului de peste strada Albatros Beach.

Pentru copii a fost un rai: au topogane, asa ca tot timpul stiai unde sunt. la topogane au tot timpul pe cineva din personal, care sa se asigure ca nimeni nu pateste nimic. Acum daca esti chiar inconstient si nu vrei sa respecti nici o regula...

Am mers cu quad-urile in desert, eu si sotul meu pentru a doua oara, copii si sora mea pentru prima oara. Copii, sub 16 ani, nu au voie sa mearga neinsotiti. Se merge in rand (in principiu nu ai voie sa depasesti), iar gazdele au oamenii lor in fata, in spate si cel putin doi care patruleaza de-a lungul sirului de quad-uri. este strict interzis sa te indepartezi de grup, chiar si la popasuri. Pentru ei desertul este "acasa", acolo au crescut mare parte din ei si il cunosc, pe cand un strain se poate rataci cu foarte multa usurinta. Unul dintre cei care ne insoteau provenea dintr-o familie de beduini. A fost foarte interesant sa discutam cu el. Beduinii au legile lor, vechi de mii de ani, sunt intr-un fel in afara legii statului. Nu au acte de nastere si nimeni nu stie exact cati sunt. Putini pleaca din desert, pentru ca odata plecat legea lor spune ca nu te mai poti intoarce. Acum o parte dintre ei au devenit ceva mai permisivi, datorita dezvoltarii turismului, dar sunt foarte convinsi ca trebuie sa-si respecte traditiile si sa se supuna legilor strabune. Nu vor si probabil, multi dintre ei, nu pot sa traiasca altfel.

Am mers in excursie cu un vaporas pe Marea Rosie. Restul familiei a facut snorkeling (eu nu ca n-am fost capabila) si s-au bucurat de aproape de fauna impresionata si unica a Marii Rosii. Ca sa pot vedea si eu pestii si coralii a trebuit sa mergem cu submarinul, ca altfel ramaneam doar cu ce vazusem in fotografii si pliante.

S-a stabilit "in consiliu" ca trebuie sa repetam experienta cu quad-urile si cea cu vaporasul asa ca vorba sorei mele: "am umblat cat jumatate din hotel! "

La un moment dat i-am spus unuia din egipteni ca se zvoneste ca la ei se ascunde unul din locotenentii lui Osama Bin Laden. A tresarit si ne-a spus ca lor nu le place terorismul, fiindca la ei daca nu mai vin turisti ei mor de foame.

Multi vor spune ca este multa mizerie in Egipt si multa saracie. Asa este si asta se vede in special in Hurgada care are si locuitori. In Sharm, care este exclusiv statiune, lucrurile stau putin altfel. Au o multime de probleme, dar stiu sa faca turism. Au o grija obsesiva pentru turisti, fac tot ce pot sa te simti bine, sa fii multumit si sa intorci la ei.

Din cate am inteles statul egiptean a acordat facilitati marilor lanturi hoteliere ca sa construiasca in zonele turistice. Cei de la Marriott construiau atunci in Sharm al treilea hotel. Asta inseamna locuri de munca, precum si bani la bugetul statului egiptean atat de la hoteluri cat si de la toti cei care asigura distractia turistilor.

Recunosc ca nu am ajuns pana acum sa vad Valea Regilor, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, cine stie...

Poate ca eu vad Egiptul cu alti ochi, fiindca sunt pasionata de istorie. Am citit mult despre istoria milenara a acestei tari si m-a fascinat. Respect poporul egiptean atat pentru ceea ce a fost cat si pentru ceea ce este, pentru cat incearca sa-si depaseasca conditia si limitele.

---

VIZUALIZĂRI: 4443 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI