O căsuță, numai potrivită pentru un grup mic

TIPĂREȘTE

Am zis că mi-am dorit să văd Samothraki după ce am văzut niște poze cu răsărituri și apusuri din insulă. Am citit puțin ca să văd cât timp să îi aloc și părea că 4-5 zile sunt suficiente, după cum spuneau cei mai mulți dintre cei care au fost acolo. Unii chiar și mai puțin. Eu zic că 6-7 zile ar fi numai bine, astfel încât să o bați la metru pătrat, dar să te și relaxezi pe la taverne, pe malul râurilor, la plajă și bălăceală.

Până la urmă noi am convenit 4 nopți în perioada Rusaliilor și încă din ianuarie am rezervat foarte repede 5 camere într-o casă din Therma. A fost prima opțiune la care m-am uitat când am deschis calculatorul și ea a rămas. Nota bună, 9,4, dar și prețul de 116 EUR pentru 4 nopți ne-au făcut să nu mai căutăm altceva. Rezervarea a fost fără anulare gratuită și ne-am asumat, pentru că nu aveam de gând să ne răzgândim, iar banii ne-au fost retrași din card la un moment dat, la vreo lună după rezervare.

Chiar dacă am dezvoltat în articolul de călătorie zic și aici că Samothraki este o insulă mică, cu puțini locuitori (sub 3000), cu câteva sate mai răsărite și alte câteva cu 2 până la 10 locuitori. Încă nu este invadată de turiști și nu a devenit chiar așa de comercială.

Cele mai importante localități sunt portul Kamariotissa, capitala Chora și localitatea Therma și aici sunt cele mai multe posibilități de cazare. Pentru cazare eu aș recomanda portul Kamariotissa și Therma, mai puțin capitala Chora pentru că este așezată în trepte, undeva în interiorul insulei, la 5 km de port și cu toate că este un sat pitoresc, cred că te deplasezi mult mai bine din port sau Therma, care are avantajul că se află la 2-300 de metri de mare.

De asemenea, nu recomand cazare în celelalte sate mici decât dacă vrei să-ți urle liniștea în cap. Au fost situații când ne-am abătut către sate și acolo am găsit o (UNA) casă. Așa că, liniște, liniște, dar nici chiar așa. În schimb Kamariotissa, chiar și Therma sunt localități mai animate, unde găsești taverne suficiente, un supermarket, în port chiar și farmacie și singura stație de benzină.

De ajuns, am ajuns cu mașina și am dezvoltat în articolul de călătorie despre drum. De la București până în portul Adrianoupolis de pe continent au fost 525 de km, iar de acolo am luat singurul ferry-boat pe zi, al companiei SAOS, cu care am mers 2,40 ore. Din portul Kamariotissa de pe insulă și până la cazarea noastră din Therma, au mai fost vreo 13-14 km pe care i-am făcut pe o șosea, pe lângă Marea Egee.

Cu gazda noastră ne-am conversat destul de mult pe mail când începusem să dăm în paranoia că nu reușeam să rezervăm bilete la singurul ferry care circula pe zi. El ne-a asigurat că tot timpul sunt frecușuri între statul elen și compania SAOS, dar să stăm liniștiți că vom ajunge, ceea ce s-a și întâmplat.

Gazda noastră a fost un grec foarte binevoitor, ca toți grecii, de altfel. El a fost pe fază când a trebuit și și-a adaptat propria casă în spații pentru închiriat. Și-a mai tras și o rusoaică drăguță drept nevastă și nu cred că dă pe-afară de bunăstare, dar supraviețuiește destul de decent pe insulă. Știe engleză, dar nu foarte bine, însă nu tace neam dacă îl întrebi ceva. Știe, nu știe, el vorbește într-una până îl pierzi, nici nu mai știi ce ai întrebat. Simpatic însă, una peste alta și foarte generos. Ne zicea într-una să luăm prune din pomi, care erau numai bune la vremea aceea și pentru că nu ne vedea prea interesați, se repezea el să ne adune și să ni le pună pe masă. Abia l-am convins că ne luăm noi când ne trebuie.

Pentru că am fost singurii lui clienți în perioada aceea și pentru că am ocupat toată partea de sus a casei o s-o prezint la grămadă, ca să zic așa.

Akamatis Giorgos este o casă a unuia dintre mulții Georgios de pe insulă. În seara în care am mâncat la Taverna Feggari din Therma, arhitectul, patron și ospătar, ne-a întrebat la cine stăm și când i-am spus că la Georgios ne-a răspuns: “păi Georgios sunt toți pe insulă, ziceți ceva de casă”

Casa lui Georgios are parter și etaj. La parter stă familia care are un adolescent, iar la etaj, cu intrare separată, sunt 5 camere pentru închiriat. Din câte ne-a spus și am văzut că figurează și pe booking ar avea și la parter una sau două camere de închiriat și după cum am dat noi roată casei ca să le vedem, sunt și ele izolate de intrarea proprietarilor.

De fapt nu pot să zic că ne-am călcat pe bătături cu proprietarii. Pe copil l-am văzut o singură dată, fugitiv, pe soție ne-a adus-o el într-o seară ca să ne-o prezinte și apoi n-am mai văzut-o, iar cu Georgios ne-am întâlnit întâmplător la supermarket-ul din Therma într-o seară și apoi pe străzile înguste din Chora, mai-mai să dea peste noi, pentru că el alerga în sus și-n jos cu motorul lui. Acasă ne-am văzut doar dacă îl căutam pentru vreo nevoie. Așa că din punct de vedere al intimității nu sunt probleme la Akamatis.

Deci, noi am ocupat tot etajul cu cele 5 camere. Accesul se face pe o scară exterioară, prin lateralul casei și pe holul de la intrare este amenajată o bucătărie iar apoi sunt două holuri mici stânga-dreapta din care se intră în cele 5 camere: 3 în dreapta și 2 în stânga.

Camerele sunt aproximativ egale, ca și suprafață, utilate la fel, cu gresie pe jos și toate cu balcoane. Mobilierul era din lemn și în fiecare cameră am avut câte un dulap pentru haine, o măsuță suport pentru bagaje, două scaune, un frigider de mărime mijlocie, încăpător, cu congelator, un cuier pus nepotrivit în camera noastră, adică deasupra frigiderului cât să nu-l poți folosi, TV, două noptiere cu sertare și două veioze cu o lumină foarte bună.

Diferența o făceau paturile. Camera 5 era singura cu pat dublu, cea mai frumoasă, eu am avut-o. Camera 1 este următoarea cea mai bună, cu 2 paturi twin, dar așezate cum trebuie pe mijlocul camerei. Celelalte 3 camere sunt la fel de mari, la fel utilate, cu balcon, dar paturile sunt aliniate la perete, ceea ce face accesul greoi pentru unul din locatari. Dar toată lumea s-a simțit bine și nu știu dacă a deranjat pe cineva asta, că nimeni nu s-a plans. Dar nu uitați: cele mai bune camere sunt 5 și 1, în această ordine.

Frigiderele ne-au fost de mare ajutor pentru că a fost foarte cald, n-am avut nici o masă și am avut nevoie să ne ținem apă, fructe și câte ceva pentru micul dejun.

Camerele erau dotate și cu aer condiționat dar la check-in Georgios nu ne-a dat și telecomanda. Nu se simțea nevoia încă, pentru că, chiar dacă peste zi se făcea foarte cald, dimineața și seara era răcoare de-a binelea și noi ne-am învelit în fiecare noapte. Am avut însă o familie căreia i-a fost cald și a cerut telecomanda. Ni s-a spus că prețul pe care l-am plătit era fără aer condiționat și pentru sezon, când funcționează și aerul condiționat, altul este tariful. Noi am fost de acord cu asta, dar până la urmă a dat o telecomandă familiei care a cerut și nu ne-a luat nici un ban în plus.

Băile însă au fost foarte mici. În general, am remarcat la greci băi mici, însă astea parcă le-a întrecut pe toate. O cădiță de duș cu perdea, o chiuvetă și vasul de WC era toată dotarea și toate înghesuite una lângă alta. Nu pot să zic că nu ne-am descurcat dar un pic incomod a fost. Ca și consumabile, doar două săpunuri de măslin dar mai măricele.

Micimea băii a compensat cu balcoanele generoase. Toate camerele au avut balcoane la fel, unde erau două scaune comfortabile și o masă din lemn. Sârmă pentru întins hainele sau prosoapele și cârlige de rufe, singura diferență era vederea, dar oriunde ar fi fost era în regulă: spre munți, spre grădină, spre fața casei…. peste tot era ok. Eu, una, n-am apucat nici de data asta să stau măcar o dată în balconul ăla și n-aș fi crezut că plec fără să zac un pic acolo.

Bucătăria nu era chiar o cameră așa cum ne-am gândit când am inchiriat. Pe holul acela de la intrare era bucătăria, comună celor 5 camere. Pe unul din pereți era o chiuvetă, un blat pentru scurgătorul de vase și un frigider care aici era pe post de dulap, unde erau diverse trebuincioase. Deasupra, într-un suprapozabil găseai tot ce ți-ar fi trebuit într-o bucătărie: veselă, tacâmuri, lavete, bureți, zahăr, ulei, cafea, ceai, căni, produse de curățenie…...

Singurul inconvenient cu bucătăria era că se auzea destul de bine în camere din holul acesta comun. Așa că dacă nu sunteți grup și ai parte de vreun turist mai gospodar sau de persoane care gătesc acolo s-ar putea ca zgomotul să te deranjeze. Noi ne-am sculat în același timp și am luat micul dejun împreună, în fiecare dimineață, așa că a fost ideal. Nu știu cum ar fi cu un vecin străin, dar la ce prețuri sunt pe insulă la mâncare mă îndoiesc că cineva ar găti.

Nu am avut parte de curățenie în cameră în cele 5 zile, dar n-am suferit pentru asta. Probabil că dacă i-am fi zis gazdei nu era o problemă dar n-a fost cazul. Noi am plecat în fiecare dimineață devreme și am ajuns înapoi seara târziu. Programul se desfășura la masa din grădină și apoi nici nu știam când puneam capul jos. Iar cele 5 zile au trecut ca vântul.

Am parcat mașinile în curtea casei, la umbra, ceea ce a fost ideal.

Curtea lui Georgios, ca și alte curți vecine, era superbă. Tufe mari de hortensii îmbrăca, casa încă de la intrare, mulți pomi fructiferi, vie, grădină, umbră și multă, multă verdeață. Am avut o masă în grădină, sub un cireș imens și practic acolo ne-am făcut veacul. Acolo mâncam dimineața și acolo ne reuneam seara pentru discuții și planuri.

Ce-i drept, balcoanele sunt gândite ca loc de luat masa pentru că este incomod să te cari pe scară, până în grădină, cu toate cele, dar noi am fost mulți și fiecare cobora sau urca cu câte ceva în mână, așa că n-a fost greu deloc. Și ne-a făcut mare plăcere să stăm la umbra pomilor. Iar prin curte bântuiau o pisică și un câine simpatic și jucăuș foc.

Nu uitați că apa este foarte bună iar gazda noastră ne-a recomandat să bem cu toată încrederea de la chiuvetă pentru că este cea mai bună apă, ceea ce am și făcut.

Wi-Fi-ul a funcționat excelent, peste tot.

Nu s-a pus deloc problema check-out-ului, dar cum singurul ferry-boat din ziua aceea era la 12,30 se subînțelegea că undeva la 11,30-12 vom elibera camera. În ultima zi noi am fost să vizităm vathrele din Therma și n-a fost cazul să eliberăm camera mai întâi. Ne-am întors undeva după 11, ne-am strâns cât am putut de repede și am plecat.

La plecare gazda ne-a dat o carte de vizită și ne-a spus să îl contactăm direct cu altă ocazie ca să avem parte de un discount de fidelitate dacă ne mai întoarcem.

Și mai mare surpriza a fost să primim 2 chitanțe: una pentru cazarea de 114 EUR și una pentru taxa de stațiune de 2 EUR.

Pe strada liniștită cu Akamatis mai erau câteva case care închiriau camere, toate la fel de aspectuoase din cauza hortensiilor colorate care le îmbrăcau.

În afară de câteva mici hoteluri, mai toate cazările pe insulă sunt de genul acesta, case particulare care au fost adaptate în scop turistic. La Akamatis noi ne-am simțit foarte bine și nu avem nimic serios să îi reproșăm, așa că recomand cu drag pentru un sejur în Samothraki.

---

VIZUALIZĂRI: 851 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI