Hotel Agnantio, pentru noi, cazarea ideală din Chora Tinos

TIPĂREȘTE

După cele trei zile din Syros, urma să plecăm în Tinos la miezul celei de-a patra din vacanţa cicladică. Am avut cursa de ferry pe la 12,00 din Ermoupoli, iar la 12,40 eram deja în portul din Tinos. Biletele le cumpărasem online cu câteva luni dinainte de pe website-ul companiei Blue Star Ferries şi fuseseră relativ ieftine: 11,50 €/pers., iar self check-inul foarte uşor de făcut pe telefon, cu 48 ore, până la două ore în avans.

   Am avut în vedere să stăm, ca de obicei când vizităm o insulă, în capitala acesteia. Doar că am cam fost descurajată de preţurile care o luaseră de-a dreptul razna şi de faptul că nu găseam exact ceea ce am fi vrut. În acest sens, fără tragere de inimă, rezervasem în vreo două locuri, rămânând la unul până la urmă, dar fără deplină mulţumire deoarece, deşi era situat lângă una dintre cele mai frumoase plaje (Agios Fokas), se afla izolat, la vreun kilometru-doi de centrul oraşului, distanţă de parcurs pe şosea, deloc convenabil.  

   Cum nu eram prea împăcată cu ceea ce rezervasem, reluam din când în când search-ul pe booking.com în speranţa că voi găsi ceva mai bun, practic ceea ce numeam cazarea ideală pentru noi: anulare gratuită, vedere la mare, mic dejun inclus, note şi comentarii bunicele, preţuri care să nu ne dea pe spate.

   Până la urmă, căutarea mi-a fost răsplătită cu apariţia unui mic hotel, pe nume Agnantio, care părea să se ridice la nivelul pretenţiilor noastre, ba chiar şi mai mult: avea notă 9,7 şi comentarii extrem de favorabile. Preţul era de 100€/noapte, ceea ce părea absolut decent, aşa că am rezervat fără niciun dubiu, în plus, plata se făcea la proprietar, ceea ce  îmi convenea de minune, de fapt aceasta a fost singura cazare din toate cele patru avute în această vacanţă pe care nu am fost nevoită s-o achit dinainte. La preţul menţionat se mai adăuga taxa de 4,50 €, adică 1,50 €/zi.

Adresă: Leoforos Ormou Agalis 3, Tinos, 84200, Grecia

Website: https://agnantio-tinos. gr/

Tel. : 22830 25505

E-mail: info@agnantio-tinos. gr

   Situat în prima linie faţă de luciul apei, însă la extrema opusă portului mare, în care acostează ferry şi navele mari, dar foarte aproape de cel de vase mici, hotelul este o afacere de familie condusă ireproşabil de Nikos şi soţia sa, Adonia, doi tineri de ispravă, foarte implicaţi în ceea ce fac. Amplasarea excelentă, foarte aproape de centrul oraşului, la nici zece minute, face ca Agnantio să fie o variantă foarte bună de cazare pentru cei ce preferă Chora Tinos. Vis-á-vis de hotel se află biserica greacă, ortodoxă, Agios Ioannis, un frumos exemplu de arhitectură bizantină, a cărei cupolă albastră se surprinde frumos din balcoanele stabilimentului.

   Hotelul ocupă o clădire dezvoltată mai degrabă pe verticală, decât pe orizontală, cu parter şi trei etaje, pe fiecare palier existând câte trei camere, iar la parter, recepţia, lobby-bar care se transforma dimineaţa în sala de mic-dejun.  La intrare în clădire, de-o parte şi de alta a scării există două terase dotate  cu mese şi umbrele, locuri ideale de stat afară, la aer.  

    Hotelul are în jur de zece camere, după calculul meu, însă de diferite tipuri: single, duble simple, duble de familie şi chiar şi o suită. Toate camerele au vedere la mare, balcon propriu, iar clădirea nu este dotată cu lift, accesul spre/dinspre camere se face numai pe scări. Aceasta ar putea constitui o problemă pentru cei cu dificultăţi locomotorii, dar se poate rezolva solicitând o cameră la un nivel inferior.

    Edificiul este cochet atât la exterior, dar mai cu seamă la interior, şi, în pofida faptului că nu deţine spaţii largi, este atât de bine structurat, amenajat şi decorat, meritul proprietarilor săi distinşi, încât nu ai cum să rămâi indiferent la atât bun gust afişat într-un loc de dimensiuni modeste.

Hotel Agnantio nu deţine restaurant, dar se află în vecinătatea mai multor taverne şi la câteva minute de centrul oraşului, plin de asemenea localuri, de asemenea, hotel Agnantio nu are parcare proprie, dar există pe stradă suficiente locuri în care se poate lăsa maşina în siguranţă, începând din faţa hotelului, până pe străzile vecine, adiacente. Pentru cumpărături, la câteva minute, pe străzile din spate, se găseşte un supermarket AB Vasilopoulos (AB Βασιλόπουλος) , cu mărfuri fel de fel, cunoscut şi apreciat în Grecia.

   Cea mai apropiată plajă faţă de hotel este plaja Agali, situată la vreo 150 metri sud, îngustă şi din mix de nisip cu pietre, nu e cine ştie ce, dar îţi faci treaba cu ea când ai nevoie. De asemenea, exact vis-á-vis de hotel, se află o staţie de autobuz, iar pe indicatorul din faţa sa se observă afişat mersul autobuzelor din insulă, foarte util pentru cei ce nu închiriază maşină şi se bazează pe transportul public, din ce am auzit, destul de bun.

   Cu ceva timp înainte de a ajunge în Tinos, am contactat proprietatea dându-i mesaj prin platforma booking.com pentru a mă interesa de parcare şi mi s-a răspuns că nu trebuie să îmi fac griji fiindcă există locuri din belşug. În plus, Nikos, proprietarul s-a oferit să ne ia din port, scop în care trebuia să-i spun ce ferry ne aduce în Tinos. I-am comunicat informaţiile necesare şi de atunci, nicio veste, nimic.

   În ziua în care aveam să călătorim spre Tinos, pe când ne plimbam prin cartierul Vaporia din Ermoupoli, l-am abordat telefonic pe Nikos în ideea să aflăm dacă suntem aşteptaţi în port, la ferry, sau ajungem pe cont propriu la hotel. Mi-a răspuns în stilul său propriu, aşa cum aveam să ne dăm seama mai târziu, destul de morocănos, dar foarte politicos, că n-a uitat, ştie de noi şi peste două ore va fi în port cu maşina inscripţionată cu numele hotelului pentru a ne ridica. I-am mulţumit şi cam atât!

    La debarcare în portul din Tinos, l-am identificat repede după maşina gen minivan pe care stătea scris numele hotelului, şi ne-am îndreptat către el degrabă. Excesiv de serios şi parcă neprietenos la prima vedere, am făcut cunoştinţă şi ne-a poftit în maşină pentru a ne conduce. Pe drum, gheaţa s-a mai spart, am început să discutăm timid despre insulă, s-a oferit să ne dea recomandări şi sfaturi despre oraş. Noi i-am cerut sprijinul în a închiria maşină pentru următoarele două zile, iar el a acceptat, deşi ne-a explicat că fiind Rusaliile şi minivacanţă şi în Grecia, este aglomerat şi cererea mare pentru o insulă în care se fac pelerinaje de obicei, acum şi mai abitir.  

    Am achitat cazarea cu numerar, inclusiv taxele, mi-a dat imediat 50 eurocenţi restul, pe care i-am refuzat, iar el vădit încurcat mi-a înmânat o sticlă de apă de 1,5 l, deşi aveam să găsim în cameră, în frigider două sticle la 0,5 l. Aşa e când nu vrei să rămâi dator!

    Ne-a făcut instructajul cheilor, ne-a prezentat regulile casei, ne-a oferit toate informaţiile cu privire la micul-dejun, ce ar fi de vizitat în insulă în ideea că vom avea maşină, etc., apoi ne-a condus la camera noastră. Ne-o repartizase pe cea cu numărul 41, situată la etajul al treilea, de unde priveliştea era superbă!

   Cu toate că ştiam că dimensiunea camerei este cam pe jumătate faţă de camera din Ermoupoli, tot ne-a impresionat, însă am trecut repede peste fapt, categorisindu-l la „amănunte” . Ceea ce compensa cu adevărat micimea era aspectul dichisit şi modul cum era decorată, aranjată, camera pentru a fi cu adevărat utilă, fiindcă e uimitor cum într-un spaţiu restrâns aveam tot ce ne trebuia, nu ne călcam pe picioare şi toate erau utile. Mi s-a părut foarte important că totul era gândit să fie util, să poată fi uşor de folosit, şi nu neapărat de dragul de a exista acolo. E drept că în tot şi în toate domnea curăţenia şi calitatea bună a materialelor folosite, observându-se atenţia la detalii în orice colţişor.  

    Din ce mi-am dat seama, totul era opera lui Nikos, care s-a dovedit un om foarte pretenţios, şi foarte exigent, de bun gust, aproape perfecţionist, căruia îi plăceau lucrurile bine făcute şi de calitate.  

   Mobilierul era nou şi modern, aveam pat matrimonial încadrat între două noptiere şic deasupra cărora lămpile de citit luminau exact cât trebuie, dulap de haine sub care se găsea frigiderul micuţ şi seiful, un corp prins în perete ca o măsuţă pe care stătea aşezată tava cu pahare, ceşti de cafea, cana electrică de încălzit apa, pliculeţele de cafea solubilă, ceai şi zahăr, lapte condensat. Pentru acesta aveam chiar şi un taburet. O oglindă înaltă era montată pe acelaşi perete, iar sus, în dulapul de haine, am văzut două pilote în caz că ar fi fost nevoie.  

Televizorul suspendat pe peretele aflat în faţa patului, aparatul de aer condiţionat completau aparatura electrică.

    Balconul a fost şi el în ton cu camera în privinţa dimensiunilor, dar şi acesta era bine dotat. Aveam măsuţă cu scaune din inox şi pernuţe comode, suport de uscat rufe, şi, cel mai important, o vedere superbă la mare! Nu greşesc dacă spun că a fost vedeta cazării, păcat că vremea a fost foarte vântoasă pe parcursul celor trei zile din Tinos, iar ieşirile în balcon nu au fost atât de dese şi nici de durată aşa cum ne-ar fi plăcut!

   Exact pe dos au stat lucrurile în ceea ce priveşte baia, care era invers proporţională ca dimensiune faţă de cameră. Deloc înghesuită, baia surprinde plăcut ochiul, fiind la fel de bine finisată, elegantă şi aranjată estetic. Am găsit obiecte sanitare impecabile, baterii aşijderea ce funcţionau fără reproş, cabină de duş etanşă, uscător de păr, consumabile de calitate, de tip săpun, gel de duş, balsam, loţiune de corp, cremă de mâini, hârtie igienică, etc. Am avut chiar şi papuci de casă. Prosoapele, imaculate şi pufoase, ne-au fost schimbate zilnic, curăţenia era efectuată la fel, zilnic şi temeinic.

   Micul-dejun ne-a fost servit în fiecare dimineaţă între orele 08,30-10,30, în sala special amenajată, la fel, într-un spaţiu minimalist. Desigur, nici din punct de vedere gastronomic, gazdele nu s-au lăsat mai prejos, oferind un mic-dejun de poveste. În afara produselor clasice precum mezeluri, brânzeturi de bază, omlete, ochiuri, măsline, etc. serveau o sumedenie de preparate făcute în casă, salate, plăcinte, prăjituri, dulceaţă fel de fel, gemuri, produse de patiserie, nici prin cap nu-ţi trecea că într-un locşor atât de îngust se pot expune atâtea bucate prospete şi delicioase pentru un mic-dejun bogat şi sofisticat. Existau şi fructe, legume, băuturi precum sucuri naturale, lapte, ceai, cafea. Pe scurt, o minune de mic-dejun!

    Pe tot parcursul zilei, după ce se încheia micul-dejun, gazdele lăsau pentru oaspeţii lor, într-o tavă la vedere în lobby, o băutură de casă, tip digestiv, cu păhărele din care se putea autoservi fiecare.

    Wi-fi-ul a funcţionat perfect, doar l-am probat, am folosit date mobile din abonamentele proprii, aflând-ne într-o ţară UE.  

Despre gazde v-am povestit destul, ţin să mai fac precizarea că cei doi soţi mai au şi alte ajutoare, printre care şi părinţii lor, mamele în special. De altfel, proprietatea oferă contra cost şi alte servicii: spălat de rufe, călcat, transfer, trezit, room-service. Fiindcă Nikos a fost cel cu care am interacţionat cel mai mult, pot să-l numesc amfitrionul perfect! La plecare, s-a oferit să ne conducă în port, ceea ce ne-a picat mănuşă.

   Am apreciat că şederea în Tinos, la hotel Agnantio s-a dovedit una de clasă, iar vacanţa a fost accentuată plăcut exact de gazde. Acestea au fost foarte corecte, cum rar am văzut în Grecia, punându-mi la dispoziţie chiar şi factură Am primit-o elegant, pe e-mail, la fel şi pentru taxe, în ultima zi.

   Dacă recomand cazarea ar fi o întrebare fără rost, nici nu poate fi vorba de altceva decât de cuvinte de laudă. Dacă drumurile vă duc cumva în Tinos, insula pelerinajelor care atrage în fiecare mii de călători, puteţi lua în considerare hotel Agnantio fără să greşiţi. Cazare şi gazde impecabile!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=DS4GBWdc_Xw

---

VIZUALIZĂRI: 191 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI