Agacli Tesisleri Ihlara Hotel: un serai pentru sultani... ca noi!

TIPĂREȘTE

Anul 2018 a fost pentru mine cel mai darnic în călătorii: pentru prima dată în viață am făcut patru voiaje în străinătate și alte câteva prin țară. Doar două au fost programate cu mult timp înainte, celelalte au venit pe nepusă masă, adică pe neașteptate, fără a fi totuși ceea ce numim ”last minute”, mie nerămânându-mi decât să spun prezent și să mă alătur pe ultima sută de metri unor grupuri deja formate.

Este mult de povestit despre fiecare din ele, dar sinceră să fiu, din pricini oarecum inexplicabile pentru mine, plăcerea cu care altădată mă abandonam scrisului, s-a estompat dramatic de la o zi la alta, încât cu greu mă pot sustrage inerției care mă forțează să mă complac într-o lungă și neroditoare pauză, lipsită fiind de orice orizont de interes. Cu toate acestea, în speranța că impresiile și recomandările mele vor fi de folos cititorilor interesați, iată, încerc să deschid o nouă pagină din jurnalul călătoriilor mele.

Voi începe cu prezentarea câtorva locuri de cazare. Asta, nu numai pentru a fi în ton cu noua coordonată de politică editorială a site-ului, aceea de promovare mai susținută a review-urilor de cazare, dar și pentru că, nu-i așa, spre ”înviorare” se impune o recenzie mai ușoară, mai simplă și fără multă implicare emoțională sau documentare atotcuprinzătoare.

Primul reper al al acestei prezentări este cel care mi-a plăcut cel mai mult: Agacli Tesisleri Ihlara Hotel din Aksaray, Turcia. Nu, nu este vorba de Ak Saray - palatul de 615 milioane dolari al președintelui Erdogan, din Ankara. Este doar un foarte frumos hotel de 4 stele pe care le merită cu prisosință! Nota 9,5 cu care este creditat pe Booking confirmă buna lui reputație.

Cum am ajuns la Agacli Tesisleri Ihlara Hotel?

Foarte simplu! Ne-am înscris într- un circuit pentru seniori în Cappadocia, la vremea potrivită ne-am îmbarcat în avion, am aterizat în Antalya și acolo am fost preluati de reprezentanții agenției partenere turce, după un protocol foarte asemănător celui descris de @crismis în articolul ” Excursie de Revelion în Antalya-Pamukkale (sau de la agonie la extaz!) ”.

Se înțelege așadar că alegerea hotelului nu a fost opera noastră, pur și simplu am avut noroc ca organizatorii locali să ne repartizeze la Agacli Tesisleri Ihlara Hotel! De ce noroc? Pe de-o parte, pentru că autocarul nostru (cca 50 persoane) a fost singurul cazat aici, din cele cinci participante la acest circuit, iar pe de alta, pentru că resortul ca atare a răspuns la superlativ tuturor doleanțelor și pretențiilor noastre. N-am auzit decât cuvinte de laudă din partea tuturor colegilor de călătorie, pe care le consider cu totul meritate. Și asta, în pofida faptului că hotelul este așezat la marginea Aksarayului, capitala provinciei cu același nume, mai precis în cartierul Melendiz, depărtarea de centrul localității fiind cam de 6 kilometri, o distanță nu ușor de parcurs cu pasul de către cei doritori să cunoscă măcar puțin și orașul.

De altfel, am constatat că circuitele turistice în Turcia sunt programate după criterii ce țin exclusiv de managementul orientat spre maximizarea profitului agențiilor organizatoare, nicidecum de interesul turiștilor. Oferta la înscrierea în țară pare foarte atrăgătoare și convenabilă sub aspectul prețului și al itinerariului, numai că odată ajuns în Turcia, afli că o bună parte a obiectivelor propuse spre vizitare face obiectul excursiilor opționale, contra cost, firește. Și ca să nu aibă surpriza ca unii dintre turiști să prefere a explora de capul lor împrejurimile, sabotând în felul acesta interesul pecuniar al agenției, organizatorii au găsit și soluția: cazările să fie cât mai depărtate de obiectivele de interes turistic, astfel încât cei ce nu achiziționează o excursie opțională să nu aibă decât două soluții: fie să rămână în hotel, fie să recurgă la serviciile transportului local sau ale celui de taxi pentru a-i duce la destinația aleasă. Bineînțeles că și acestea costă, așa încât este de preferat o excursie opțională, în care de regulă este cuprinsă și masa de prânz.

Printre noi au fost și patru cupluri care mai călătoriseră în Cappadocia, unii chiar de două ori, iar acum nu veniseră decât pentru a gusta din plăcerea zborului cu balonul, experiență pe care o rataseră cu ocazia precedentelor vizite. Nu-i mai interesau excursiile opționale, așa că n-au cuplat la oferta agenției. Au rămas la hotel și au reușit să ajungă în centrul orașului cu taxiul apelat de recepția hotelului. Serviciul de apelare nu a costat nimic, dar taxiul, da!

În plus, cred că nu trebuie omis criteriul tarifului de cazare, foarte probabil mai mic decât cel practicat de hotelurile centrale.

De ce mi-a plăcut atât de mult Agacli Tesisleri Ihlara Hotel?

Păi, să le luăm pe rând:

În primul rând m-a cucerit eleganța . Arhitectura, estetica și decorarea interioară este desăvârșită și excelent întreținută, încât totul pare nou. Designul este unul original, îmbinând în mod armonios decorul oriental, tradițional otoman, cu mobilierul modern, perfect funcțional în orice zonă te-ai afla: în zona recepției, lounge area, holuri, camere, băi, restaurant. Ornamentele stilizate de la nivelul ușilor, arcadelor, caloriferelor și elementelor de mobilier sunt de lemn masiv, brun închis. Tapițeriile și draperiile sunt fie din catifea, fie din damasc de mătase, iar zonele acoperite de mochetă plușată (camere, holuri și restaurant) sunt încântătoare prin diversitatea și delicatețea modelelor. Corpurile de iluminat au un design aparte, dintre ele se disting aplicele de perete sub formă de țurțure de cristal. Toate elementele de decor sunt admirabil asortate, atât în ceea ce privește stilul, cât și în ceea ce privește coloritul, culoarea predominantă fiind maroul cu toate nuanțele sale. În orice caz, calitatea și bunul gust s-au armonizat perfect atât în arhitectura și decorarea construcției, cât și în mobilarea spațiilor interioare.

În exterior, o vastă grădină înconjoară resortul ca o oază de verdeață în care conviețuiesc palmieri, arbori de diferite talii și flori multicolore. În hotarele acestei grădini, printre aleile intersectate, întâlnim o suită de camere înlănțuite la nivelul solului, aparținând aceluiași Agacli Tesisleri Ihlara Hotel (fără recepție proprie și cu acces direct de afară, de pe mica terasă acoperită, amplasată în fața intrării în fiecare cameră), restaurantul cu servire a la carte, pavilionul Spa –fitness-wellness și piscina în aer liber, golită la momentul vizitei noastre, dar deschisă în sezonul estival nu numai pentru rezidenții hotelului, dar și pentru petreceri și evenimente externe.

Apoi, mi-au plăcut în mod deosebit dotările din camere și spațiile comune. În principalul corp al hotelului, cel în care am locuit și noi, există 21 de camere standard (single, duble cu pat matrimonial sau twin și triple. Singurul etaj găzduiește în afara camerelor de închiriat, un restaurant pentru servirea micului dejun, salonul VIP pentru diferite întâlniri exclusiviste și sala de conferințe pentru evenimente profesionale.

Toate camerele au balcon cu priveliște spre grădină. Din păcate, balcoanele par gândite doar pentru că dau bine în decor, sau poate ca o indulgență îngăduită fumătorilor (fumatul este prohibit în hotel), pentru că suprafața lor este prea mică pentru a amplasa acolo măcar o măsuță și două scaune, la care să te răsfeți cu o ceașcă de cafea sau de ceai.

Întrucât n-am mai văzut și alte camere, am să mă refer în cele ce urmează doar la cea care ne-a găzduit pe noi (eu și fiul meu).

Ne-a fost repartizată o cameră dublă twin. Încă de la intrare, am fost plăcut impresionați de suprafața nebănuit de mare a camerei (potrivit recomandărilor de pe site-urile de turism se pare că este vorba de 30 mp), iar prima impresie a fost că nu s-a făcut nicidecum economie în mobilarea spațiului: două paturi confortabile, cu o singură noptieră (dar încăpătoare) între ele, vegheată de pe perete de o delicată aplică de cristal, o canapea și un fotoliu cu măsuță mică pentru servirea ceaiului și a cafelei, o banchetă suport pentru bagaje, un corp de birou prelungit aproape pe toată lungimea peretelui din fața paturilor, fără alte compartimente decât un sertar si lăcașul pentru amplasarea seifului, vegheat de pe perete de o imensă oglindă de aceeași lungime cu el, care prin simetria imaginii reflecate dădea impresia că spațiul este dublu. Televizorul LCD cu diagonală mare (marcă turcească) era amplasat în mod cu totul inedit chiar pe oglindă, suportul de susținere penetrând pur și simplu geamul acesteia într-un mod atât de fin încât nu se zărea nici cea mai mică stricăciune a oglinzii. O mapă cu diverse articole de papetărie purtând marca hotelului era așezată pe birou, la dispoziția celor amatori de corespondență sau, de ce nu, de suveniruri.

În holul intrării era amplasat un spațios dulap pentru haine, învecinat cu o vitrină deschisă cu patru compartimente, unul pentru frigider și celelalte pentru bufetul gratuit oferit de hotel: un fierbător, două sticle de apă plată de 500 ml, câte două pliculețe de ceai, respectiv cafea solubilă pentru fiecare din rezidenți, cu mai multe pliculețe de zahăr alb și brun și două pahare. Zilnic, pe măsura consumului, această ofertă se reînnoia fără niciun cost. În zona dulapului de haine stăteau la îndemîna locatarilor papucii de unică folosință, halatele de baie, ustensile pentru cusut sau curățat și rezerva de lenjerie de pat pentru cei friguroși.

Camera era foarte bine izolată fonic, niciun zgomot din împrejurimi nederanjându-ne pe perioada celor trei nopți de sejur. Sistemul de aer condiționat a făcut cu brio față serilor reci de octombrie, atunci când ne întorceam de prin excursiile opționale. Sunt multe prize, care fac cu bine față necesităților de încărcare a diferitelor aparate care funcționează pe bază de acumulatori.

Baia, fără a fi spectaculoasă prin designul plăcilor de faianță, avea totuși același aer sofisticat ca al celorlalte încăperi, datorită aceluiași tip de ornamentare a mobilierului cu rame și chenare din lemn sculptat. Ne-a fost pusă la dispoziție gama completă de imaculate prosoape albe (zilnic schimbate, chiar dacă nu fuseseră abandonate pe jos) și cosmetice de cea mai bună calitate, cu miros delicat și îndelung persistent, inclusiv cu periuțe și pastă de dinți. N-au lipsit telefonul, uscătorul de păr și căștile de plastic pentru protejarea părului la baie, iar cabina de duș, sclipitoare de curățenie și foarte încăpătoare, ne-a oferit din plin relaxarea necesară de după oboseala peregrinărilor zilnice.

Și în spațiile comune, bunul gust, curățenia desăvârșită, confortul și atmosfera de pace eternă ne-au făcut șederea extrem de plăcută. Sper ca fotografiile să probeze cu convingere că nu am exagerat cu nimic.

În sfârșit, ceea ce am apreciat fără rezerve în acest hotel a fost calitatea serviciilor și bunăvoința personalului de deservire. Pe scurt, voi face referire la câteva din oportunitățile de petrecere a timpului la Agacli Tesisleri Ihlara Hotel, doar cele pe care le-am experimentat eu însămi:

- parcarea este disponibilă gratuit și fără rezervare, chiar și pentru autocare;

- recepția funcționează non-stop, iar personalul (numai bărbați) vorbește turca și engleza. Sunt foarte serviabili, gata să răspundă numaidecât oricăror doleanțe. În ce mă privește, chiar am avut o interacțiune pozitivă cu unul din recepționeri. S-a întâmplat ca într-una din excursii, cea de la Mănăstirea Selime, să alunec pe unul din șanțurile complexului rupestru și căzând să-mi julesc până la sânge un cot și câteva degete. În cădere însă, se pare că am pus ceva presiune și pe buzunarul canadienei cu care eram îmbrăcată, reușind astfel să fracturez cardul de intrare în camera de hotel, închis acolo sub pavăza fermoarului. Abia la întoarcere am sesizat incidentul, dar pentru că lipsea doar un colț, iar banda magnetică era intactă, am crezut că respectiva cartelă de acces era încă funcțională. Dar nu, sistemul electronic al încuietorii de la ușă n-a vrut s-o recunoască, așa că am fost nevoită să mă adresez recepționerului de servici. În drum spre recepție am întlnit-o chiar pe ghida noastră, căreia i-am explicat care e necazul meu. Nu vă necăjiți, m-a consolat ghida, sunt sigură că există rezolvare, numai că mă tem că va trebui să plătiți serviciul de editare al noului card. Bineînțeles că eram gata să suport consecințele! Am mers împreună la recepție și după explicațiile necesare și acordul solicitat telefonic șefului, mi s-a eliberat un nou card, fără nicio plată. Totul n-a durat mai mult de zece minute.

-conexiunea WiFi a fost gratuită, neparolată și funcțională fără reproș în orice loc și în orice moment, așa încât, pentru comunicarea cu cei de acasă n-am folosit deloc nici serviciile de telefonie mobilă, nici pe cele oferite de hotel prin telefonia fixă.

-am beneficiat de un regim de masă în sistem demipensiune. Dimineața, micul dejun bufet suedez se servea în elegantul restaurant de la etajul clădirii. Preparatele nu erau excesiv de abundente și diverse, precum am întâlnit la alte hoteluri turcești, dar erau suficiente pentru diversificarea meniului de la o zi la alta. Gama de produse cuprindea căteva sortimente de mezeluri, lactate și brânzeturi, ouă preparate diferit (fierte, omletă, ochiuri), legume proaspete și fructe, gemuri neambalate, produse de patiserie și panificație, sucuri, ceai și cafea. Deși extrem de discret, personalul s-a dovedit gata să-i ajute pe rezidenți în orice moment, pe măsura solicitărilor, să completeze permanent platourile cu produse epuizate, să debaraseze și să primenească rapid mesele.

Masa de seară s-a servit în restaurantul din grădină: în prima seară am mîncat pe terasa închisă a restaurantului, în celelalte două zile ce au urmat am fost invitați în salonul mare al localului, un loc de asemenea deosebit de elegant și rafinat, cu mobilier oriental, șemineu central și pereți acoperiți cu picturi de mari dimensiuni.

Chiar dacă meniul a fost același pentru toți participanții, precomandat de organizatori, mâncarea a fost foarte gustoasă și suficientă. Firește că nu a lipsit supa cremă, orezul și baclavalele, leitmotive gastronomice care au alcătuit meniul fiecărei seri, dar preparate mereu altfel, încât nu ne-am putut plânge de monotonie culinară. Servirea se făcea foarte rapid, cina nu dura mai mult de o jumătate de oră.

În plus, în ultima seară a sejurului la Agacli Tesisleri Ihlara Hotel, programul nostru de excursii s-a prelungit mult peste ora de funcționare a restaurantului. Ne-am întors de la spectacolul cu derviși aproape de ora 22. Ei bine, restaurantul rămăsese deschis pentru noi, iar mîncarea încă era caldă.

-din cauza programului încărcat n-am avut ocazia să experimentez o baie la piscina acoperită de la centrul Spa, dar câțiva dintre cei ce n-au achiziționat excursii opționale și au rămas la hotel și-au permis un astfel de răsfăț și au fost cu totul încântați.

Iată de ce recomand cu toată onestitatea Hotelul Agacli Tesisleri Ihlara, un hotel care nu face diferența între oaspeții de tranzit, cum am fost noi, și cei pregătiți pentru un sejur mai îndelungat aici. Pentru aceștia din urmă, trebuie spus că distanța măricică până în centrul Aksarayului este cu prisosință compensată de atracțiile și facilitățile oferite de unitățile din imediata vecinătate a hotelului. Cele mai multe dintre acestea aparțin aceluiași investitor care deține și hotelul și au fost gândite ca un spațiu multifuncțional, care să răspundă cât mai complet nevoilor și pretențiilor clienților săi. Astfel, în împrejurimi veți găsi o benzinărie sub franciză Shell, un mare restaurant cu autoservire, un supermarket, o cofetărie caucaziană specializată în dulciuri realizate din castane, un magazin de suveniruri și cadouri, două magazine de confecții (Kiğılı și Chima) și un Mc Donalds.

De asemenea, Agacli Tesisleri Ihlara Hotel poate fi un bun punct de plecare spre obiective turistice consacrate, cum ar fi valea și canionul Ihlara, lacul sărat Tuz Golu, lacurile de acumulare și barajele hidrotehnice de la Mamasin și Helvadere, munții EkeceK, Keleș și Hasan.

---

VIZUALIZĂRI: 888 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI