Palatul lui Ahile - Gastouri, Corfu

TIPĂREȘTE

Intr-una din zilele petrecute pe insula Corfu (vezi impresii aici si aici) am avut ocazia sa vizitez Palatul lui Ahile fara de care Corfu ar fi mai sarac, iar vacanta noastra pe acest petec de pamint incintator nu ar fi completa. Multi vin aici fascinati de povestile despre Sissi insa toti pleaca incintati de tot ce au vazut : de palat, de gradinile luxuriante, de linistea locului sau de cele doua statui fara asemanare care il infatiseaza pe Ahile. Contributiile imparatesei, a Kaiser-ului, a baronului Hartmann Richtoffen si a statului grec sunt adunate si oferite astazi vizitatorilor.

…doar vantul si valurile

Nascuta la 24 decembrie 1837, Elisabeth din Bavaria, alintata de catre familie Sissi, a devenit Imparateasa a Austriei in anul 1854 prin casatora sa, la varsta de numai 16 ani, cu varul ei Franz Joseph si Regina a Ungariei si a Bohemiei mai tarziu. Povestea dintre ea si sotul ei, nefericirea sa cit si viata pe care si-o dorea si pe care nu o putea avea din cauza rigurozitatii regulilor clare impuse de familia imperiala (si in principal de soacra sa Sofia) sunt cunoscute atit din filme sau carti cit si din istoria ce i-a oferit acestei femei un loc mult prea mare.

Datorita lipsei ei de experienta dar si a educatiei neadecvate, Sissi nu a reusit sa se ridice la asteptarile celor din casa imperiala. Moartea primei sala fiicei la varsta de numai doi ani o arunca pe aceasta intr-o depresie profunda din care va reusi sa iasa doar pentru scurte perioade in timpul vietii sale. Mama sa, Ludovica, ii scria la un moment dat : „Copilul meu, exista doua tipuri de femei: cele care isi realizeaza dorintele si celelalte. Tu apartii, mi-e teama, celei de-a doua categorii. Esti foarte inteligenta, esti o contemplativa si nu iti lipseste caracterul. Dar nu faci destule concesii. Nu stii sa traiesti si sa te adaptezi exigentelor vietii moderne. Tu apartii altei epoci, cea a sfintilor si martirilor. Nu-ti da prea multe aere de sfanta sau nu-ti rupe inima inaginandu-ti ca esti o martira... ”.

Mai ales dupa moartea fiicei sale Sofia, soacra sa face tot ce se poate pentru ca Sissi sa nu se mai ocupe de copiii sai. Nepregatita sa fie imparateasa, ingijirea copiilor poate ar fi putut sa fie singura fringhie care sa o traga la suprafata. Dar o mama care nu stie sa se comporte intr-o societate atat de protocolara, care cere bere la masa sau fumeaza nu o mai poate educa pe Gisela dar mai ales pe printul Rudolf, cel care trebuia sa mostenesca tronul.

Depresia sa se agraveaza iar medicul casei ii recomanda sa calatoreasca. Astfel ca, in octombrie 1860, Sissi paraseste Viena, palatul, pe soţul ei si pe cei doi copii si pleaca in Madeira. Chiar daca pe insula gaseste oameni care o apreciaza si linistea pe care o cauta, in aprilie anul urmator decide sa plece mai departe. Ea spunea atunci : “ Se stie ca vreau mereu sa merg mai departe si sa ma misc. Fiecare vapor care pleaca imi suscita dorinta de a fi la bordului lui. Oricare ar fi ruta sa, Brazilia, Africa…Nu are importanta unde, numai sa nu ramin in acelasi loc prea mult timp. ”. Dupa ce viziteaza mai multe locuri, pe data de 15 mai 1861, Sissi ajunge in estul insulei Corfu la bordul iahtului pus la dispozitie de Regina Victoria. Corfu, atunci sub protectoratul englez al Statului Insulelor Ionice Unite, o fascineaza pe imparateasa ca si o dragoste la prima vedere. Este prima intilnire a ei cu tinuturile unde va reveni nu peste mult timp. O intilnire scurta, de numai citeva zile. Sissi a fost gazduita in acea vacanta de Inalt Comisarul englez Sir Henry Storks la Vila ce avea sa se numeasca mai tarziu Mon Repos.

Intoarsa la Viena, Sissi cade din nou intr-o depresie si ii scrie mamei sale ca se simte o povara pentru sotul si copiii sai, ca nu le va mai fi niciodata utila si ca isi simte sfarsitul aproape. Sotul ei, imparatul Franz Joseph, o readuce pe 27 iunie in Corfu unde Sissi ramine pina in luna octombrie, timp in care ea isi recapata oarecum pofta de viata.

In anul 1868, la un an dupa incoronarea ca Regina a Ungariei, Sissi a nascut ultimul sau copil, o fetita pe nume Marie Valerie, copil care, spre deosebire de ceilalti, ii este lasat ei pentru ingrijire. Sissi devine aproape obsedata in dragostea ei pentru Marie Valerie de care se ataseaza desigur cel mai mult si care o face sa isi doreasca din nou sa traiasca.

Unchiul ei, Ludovic I, a fost cel care i-a povestit pentru prima oara despre frumusetile Greciei (si in special ale Atenei) si despre mitologia antica. Sissi a citit si recitit “Iliad” si “Odiseea” ale lui Homer si se intoarce in Grecia ori de cate ori poate pentru a vedea alte orase, pentru a revedea Corfu dar si pentru a pasi ea prin locurile prin care eroii mitologici pasisera. Sapaturile arheologului german Heinrich Schliemann de la Troia, in 1870, si Micene, in 1876, au trezit si mai mult interesul imparatesei pentru aceasta cultura. Ea a inceput sa invete limba greaca alaturi de patru profesori, a achizitionat antichitati si s-a hotarit sa intreprinda cateva excursii in care sa vada cu ochii ei ceea ce remasese din Troia.

Aflind despre moartea (prin ucidere sau sinucidere) a celui mai bun prieten al ei Ludovic al II-lea care ii era si var, Sissi sufera o noua depresie. Ludovic al II-lea al Bavariei a fost numit si “ Regele lebada” sau “Regele nebul” si a lasat in urma sa Castelul Neuschwanstein, Castelul Linderhof, Palatul Herrenchiemsee, Casa regala de la Schachen sau Castelului Falkenstein, constructii somtuoase sau uluitoare care ne-au ramas astazi datorita nebuniei si cheltuielilor fara limita ale acestuia.

S-a speculat o relatie intre Sissi si Ludovic insa homosexualitatea acestuia cunoscuta, lipsa unor dovezi clare si dorinta istoricilor de a pastra memoria celei mai frumoase imparatese a tuturor timpurilor intacta, au inchis pentru totdeauna gura lumii. Apropierea dintre cei doi a fost pusa mai degraba pe faptul ca amindoi sufereau de o depresie majora si se gasisera ca suflete pereche neintelese si in deriva.

Calatoriile fiind singura ei alinare, in octombrie 1887 se imbarca pe vasul imperial “Grief” si pleaca din nou catre Grecia, iar pe data de 4 noiembrie, dupa ce vizitase alte locuri prin care eroii mitologici se spunea ca tracusera, ancoreaza in Corfu. In octombrie anul viitor chiar face cunoscuta familiei sale dorinta ei de a se muta pe aceasta insula, dorinta pe care si-o si pune in aplicare.

Imparatul Franz Joseph, chiar daca mai cautase sa uite de toanele sotiei sale in bratele altor femei, este distrus de aceasta decizie. Inca o iubea pe Sissi, inca spera ca ea sa isi revina si sa nu mai caute fericirea in atit de multe locuri pe care le vizita aproape anual in disperarea de a nu ramine in Viena, locul care o sufoca. Motiv pentru care ea mai era numita si “calea ferata” sau “imparateasa locomotiva”.

Sissi se multa in Corfu in anul 1888. Este gazduita de catre vaduva filosofului si diplomatului Petros Vrailas Armenis in Vila Vraila (sau Braila) pe care o amenajeaza dupa gustul ei. Incepe chiar sa se gandeasca si sa faca planuri de a transforma vila intr-un superb palat care sa semene celor din Pompei. Aici incepe sa-si imbunatateasca cunostintele in limba greaca veche si moderna. Franz Joseph, chiar daca nemultumit de dorinta ei de a se muta in Corfu, cumpara vila Vraila si, pentru a avea acces la mare, si toate mosiile invecinate. Moartea tatalui sau o obliga sa paraseasca insula pentru a participa la funeralii insa nu inainte de a il insarcina pe Alexander von Warsberg, consulul Austro-Ungariei in Corfu, sa se ocupe de amenajarea vilei Vraila si a gradinilor. Putin mai tirziu Sissi, la 51 de ani, socheaza pe toata lumea tatuindu-si pe umar o ancora albastra.

Dar de fiecare data cind ea reusea sa se ridicea deasupra tristetii, cind in sfirsit gasea motive pentru a trai, moartea isi facea aparitia. Si chiar daca Sissi se ruga inca de la varsta de 18 ani, prin versurile ei, sa paraseasca aceasta lume, moartea o ocolea pe ea si ii rapea pe cei dragi ei. Acum era randul lui Rudolf, iubitul ei fiu, printul mostenitor al tronului. Una dintre marile enigma ale acelor vremuri este ceea ce s-a intimplat cu adevarat in seara de 30 ianuarie 1889. Rudolf s-a sinucis la Mayerling impreuna cu amanta sa Mariei Vetsera sau a fost ucis? Dar probabil ca raspunsul nu o putea ajuta pe Sissi. Depresiile au revenit, iar starea sa de instabilitate emotional s-a accentuat. Trecind cu greu (sau niciodata) peste acest incident, Sissi a ales sa se imbrace numai in haine de culoare neagra pina la sfarsitul vietii.

Intr-una din zilele care au urmat ea a scris in caietul sau : “Aripile mele sunt arse, nu mai aspir decat la odihna. ”. Dupa numai o saptamina a aflat ca Alexander von Warsberg, cel care se ocupa de amenajarea palatului ei din Corfu, a murit. Ea continua in caietul sau : „Chiar si visul grec pare frint... . ”

Freiherr von Bucovich a fost insarcinat sa se ocupe in continuare de aceasta constructie. El i-a ales pe arhitectii italieni Raffaele Caritto si Antonio Landi sa continuie lucrarile ce se intind pe o suprafata de 200.000 mp. Sissi, fiind fascinata de putere fizica si frumusetea divina a lui Ahile, a cumparat de la sculptorul german Ernst Gustav Herter, specializat in crearea de statui cu figuri mitologice, statuia „Ahile murind” ce fusese creata la Berlin, in 1884. Statuia a devenit punctul central al palatului care a si primit numele dupa eroul din Razboiul Troian : Achilleion. Au fost aduse si alte doua statui ale oamenilor foarte dragi Impataresei : una a lui Rudolf si alta a lui Heine, poetul pe care Sissi il citea foarte des. Cea a lui Rudolf a fost asezata pe terasa exterioara care se numea si „terasa de lacrimi”, iar cea a poetului Heinrich Heine a fost pusa intr-un peristil construit in padure, in apropiere de malul marii, deoarece Sissi dorea ca aceasta sa fie primul lucru pe care il vede cand coboara de pe vapor. Imparateasa mai adusese aici statuile si ornamente cumparate de la familia Borghese din Roma si se ocupa personal de amenajarea interioara si exterioara a palatului. Pentru momentele de rugaciune a fost construita si o capela cu coloane in stil corintian in care se intra din sala de primire. Iar pentru momentele de relaxare a fost construita o terasa unde au fost asezate statui ale muzelor si ale oamenilor fascinanti ai timpurilor. Piesele de mobilier fusesera si ele confectionate in stil pompeian de catre mestesugari din Napoli.

Palatul capata formele dorite si este incet, incet infrumusetat cu sculpturi, basoreliefuri, fresce si obiecte pe care Sissi le aducea din toate colturile lumii dar care aveau o singura tema : mitologia greaca. Plafonul salii de primire a fost infrumusetat prin adaugarea frumoasei fresce numita „Cele patru anotimpuri, opera a artistul italian Callopi. „Triumful lui Ahile”, uluitoarea opera a pictorului austriac Franz Matsch, a fost plasata in capatul scarilor ce pornesc din holul de primire.

In octombrie 1891 palatul a fost finalizat. Insa Sissi viziteaza in continuare multe alte locuri, iar in anul 1892 imparatul Franz Joseph, care nu a stat nici macar o noapte in camerele lui de la palat si nici nu a vizitat Achilleion vrodata, isi da seama ca sotia sa suferea de o boala noua : se plictisise de Ahilleion! Raspunsul ei nu surprinde pe nimeni insa : „Daca as fi obligata sa ramin undeva, chiar si in Rai, pentru mine ar deveni un infern. ”. Ultima vizita a ei la palat a fost in anul 1896. De atunci a incercat sa caute in zadar un cumparator pentru Achilleion. Si pentru ca nu a gasit acel cumparator, a ordonat ca o parte din piesele de mobila sa fie aduse la Viena si depozitate prin diferite castele sau in magazii deoarece avea un nou vis : de a isi construi o casa la San Remo, vis care insa nu s-a indeplinit.

Sissi a murit in timpul unei excursii in Geneva, in anul 1898, fiind injunghiata de catre un anarhist italian. Corpul ei se afla inmormintat in Cripta Imperiala a Bisericii Capucinilor din Viena chiar daca si-a dorit sa fie inmormantata „pe malul marii, de preferinta pe insula Corfu”.

... muzica de la palat

Dupa moartea imparatesei dreptul de proprietate asupra palatului Achilleion i-a revenit sotului ei, Franz Joseph, care i-a oferit drepturi exclusive de utilizare fiicei sale Printesa Gisela care a incercat imediat sa vanda palatul. Negasind un cumparator, timp de noua ani, Achilleion a ramas inchis.

In anul 1905 imparatului german (sau Kaiser) Wilhelm al II-lea a vizitat Corfu fiind gazduit la Vila Mon Repos de catre regele George I al Greciei, cel care care de fapt a si dat numele acestei vilei. Dupa plecarea britanicilor din insula in 1864, atunci cind Corfu s-a unit cu restul Greciei, vila Mon Repos a intrat in proprietatea familiei regale grecesti. Fiul regelui George I al Greciei, Constantin, isi petrecuse timp de doi ani in Germania pentru a studia. La Berlin a facut cunostinta cu printesa Sofia a Prusiei, sora Kasiser-ului, cu care s-a si casatorit. Tinind cont de gradul de rudenie dar si de interese, regele Greciei i-a propus regelui Germaniei sa cumpere palatul Achilleion pentru a putea petrece mai mult timp impreuna in insula Corfu.

Dupa doi ani de negocieri arhiducesa Gisela a Austriei i-a vindut imparatului Wilhelm al II-lea al Germaniei palatul care a fost supus imediat unor modificari deoarece acesta decazuse in perioada in care fusese inchis dar si pentru ca gusturile Kaiser-ului in ceea ce priveste arta erau total diferite fata de cele ale fostei proprietare.

In primul rind s-a inlaturat cea mai mare parte a mobilierul original inlocuindu-se piesele intunecate cu altele albe si aurii. In al doilea rind au fost reamenajate gradinile aducandu-se plante exotice si copaci rari de care se ocupau gradinari de renume si peisagisti, iar spatiul din fata intrarii a fost inchis cu geamuri. Statuia "Ahile murind" a luat locul unei statui a lui Hermes. In locul ei a fost adusa o statuie de 11,5 m inaltime ce il reprezenta tot pe Ahile insa in alta ipostaza : „Ahile Invingatorul”, o ipostaza ce sugereaza spiritul imparatul dominator. Statuia lui Heine din apropierea marii a fost si ea inlocuita cu o statuie in marime naturala a imparatesei Elisabeta, opera a lui Edmund Ritter von Hellmer, care se afla si astazi in acel loc la care, din pacate, turistii nu pot ajunge. Casa Cavalerilor a fost construita tot in acea perioada pentru a adaposti garda personala a lui Wilhelm al II-lea.

Si pentru a ajunge mai usoar din portul de pe plaja la palat, Wilhelm al II-lea a poruncit construirea unui pod (cunsoscut azi ca si Kaiser’s Bridge) peste drumul principal al insulei si o alee ce strabatea frumoasele gradini pina sus, la Achellion.

Wilhelm al II-lea si familia sa au vizitat Corfu pentru a sarbatoarea Pastelui in fiecare an pana la inceperea primul Razboi Mondial, in1914. Pasioant de arheologie, el l-a adus in Corfu pe cheltuiala sa pe arheologul William Doerpfeld, asistentul lui Eric Schliemann in sapaturile din Troia, pentru a incerca sa descopere noi dovezi arheologice in zona Garitsa din apropierea orasului Kerkyra. Mare parte din ceea ce a rezultat in urma acelor descoperiri se afla in Muzeul de Arheologie din Corfu. Mult mai tirziu, cind el s-a retras in castelul Huis Doorn din Olanda, Wilhelm a scris carti despre arheologie.

Daca imparateasa Elisabeta dorea sa treaca neobservata prin satul Gasturi si sa isi gaseasca linistea in camerele si gradinile palatului ei din Corfu, dupa achizitionarea acestuia, Wilhelm al II-lea aducea alaturi de el, la bordul vasului “Hohenzollern”, multii politicieni cunoscuti, ministri si ofiteri carora li s-au alaturat personalitati locale pentru a petrece in gradinile palatului sau in salile incapatoare. Devenit un om popular si iubit in insula, lui Wilhelm al II-lea ii placea nespus sa alerge cu masina sa Mercedes impunatoare pina in Pelekas, acolo unde isi construise un observator (cunoscut astazi ca si Kaiser’s Throne) de unde putea privi apusurile de soare care il impresionau de fiecare data.

Planurile Kaiser-ului in ceea ce priveste insula Corfu si palatul Achellion s-au curmat in momentul in care vacanta sa in insula din anul 1914 a luat sfarsit. Avea sa fie ultima vacanta petrecuta in insula Corfu si la palatul care se pare ca i-a fost foarte drag.

…glasul ranitilor

Primul Razboi Mondial a insemnat sfarsitul a patru imperii : German, Austro-Ungar, Otoman si Rus cu cele patru dinastii ale lor : Hohenzollern, Habsburg, Otoman si Romanov. Insula Corfu, ca parte a Greciei care a fost neutra in acest razboi, a fost preluata in decembrie 1915 de catre fortele armate franceze si sarbe care au transformat palatul Achilleion intr-un spitalul militar. Odata cu sfarsitul razboiului si cu semnarea Tratatului de la Versailles din 1919 palatul a devenit proprietate a statului grec, iar ultimul imparat al Germaniei, Wilhelm al II-lea, a fost fortat sa abdice si sa se retraga in exil in orasul Doorn din Olanda unde a si murit in anul 1941.

Palatul Achilion a ramas abandonat si poate ca niciodata nu a mai reusit sa se ridice la stralucirea sa de pina atunci. Poate ca cineva ar fi trebuit din nou sa puna statuia lui Ahile muribund la locul sau ca semn ca palatul murea si el. Insa nimeni nu a mai avut timp pentru el sau statuile lui. Ahile, prietenul si confidentul imparatesei Sissi si imparatului Wilhelm al II-lea trebuia sa se obisnuiasca de acum cu singuratatea. Multe piese de mobilier au fost vandute la licitatie, multe statui au fost relocate si multe obiecte au disparut pur si simplu. In timpul dictaturii gerneralului grec Pangalos, intre 1925-1926, palatul a fost jefuit, iar o mare parte a inventarului a fost distrus.

In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial trupele germane si italiene au ocupat insula Corfu, iar palatul a devenit sediu al lor si spital. Dupa ce trupele militare au eliberat insula, palatul a fost utilizat ca sediu al unei gradinite si al unei institutii tehnice de formarea profesionala a tinerilor. Criza economica ce a cuprins Europa in perioada imediat urmatoare razboiului a fost resimtita si in insula, iar statul grec nu a gasit fondurile necesare pentru a reface palatul Achellion care fusese readus in atentia publicului odata cu aparitia filmului “Sissi” din 1955 in regia lui Ernst Marischka (chiar daca nu au avut loc filmari in palat sau in insula Corfu).

… extaz sau agonie

Astfel ca, in anul 1962, guvernul grec a decis sa inchirieze pentru 20 de ani cladirea ce devenise o ruina unei companii germane condusa de omul de afaceri Hartmann Von Richthofen care se angaja sa faca ample lucrari de restaurare.

Conform contractului semnat cu statul grec, parterul trebuia transformat in muzeu, iar cele doua etaje urmau sa fie transformate in casino.

Intr-adevar, von Richtofen, nepot al lui Manfred Albrecht Freiherr von Richthofen ramas in istorie sub numele de “Baronul Rosu”, s-a dovedit a fi salvatorul palatului Achilleion. El a investit foarte multi bani si a cumparat multe din piesele care decorasera candva interioarele si care disparusera. Chiar si astazi, cautind informatii despre aceasta perioada, am gasit pe internet piese de mobilier scoase la vinzare si care au apartinut palatului. Cu trei zile inainte de Anul Nou Hartmann Freiherr von Richthofen, director si al vestitelor casino-uri din Baden-Baden si Konstanz, impreuna cu George Rallis, Ministrul de Interne de la acea vreme, au inaugurat primul casino din Corfu. Locuitorii au primit cu bratele deschise aceasta investitie care aducea noi locuri de munca bine platite.

Cladirea Casei Cavalerilor a fost transformata pentru o perioada in hotel si a gazduit personalitati si oameni influenti din Atena si din toate orasele lumii mai ales ca tot in anul 1962 se deschisese deja Aeroportul „Ioannis Kapodistrias” din Corfu. O alta cladire aflata in apropiera palatului a devenit locuinta baronului.

La noua luni dupa expirarea celor 20 de ani, cit a durat contractual de inchiriere, in anul 1983, statul grec a reintrat in posesia palatului, a rambursat firmei germane sumele de bani cheltuite cu renovarea palatului si a pieselor cumparate pentru muzeu, iar de atunci E. O. T. – Organizatia Nationala de Turism a Greciei administreaza complet muzeul “Palatul Achilleion”.

... muzeul

Palatul Achilleion se afla situat in satul Gastouri, la 7 km de orasul Corfu.

Orarul zilnic de functionare pe timp de vara (aprilie-octombrie): zilnic 08.00/20.00, iar pe timp de iarna (noiembrie-martie): de luni pina sambata 08.00/14.00, iar duminica inchis. De asemenea, in zilele se sarbatoare nationala muzeul este inchis.

Pretul biletului : 7 euro. Pret audio-ghid in limbile greaca, engleza, italiana, franceza, germana, rusa si chineza : 3 euro.

Odata intrat pe portile palatului care poarta inscriptionate numele „ΑΧΙΛΛΕΙΟΝ” am gasit in partea stinga casa de bilete adapostita intr-o camera construita odata cu palatul si care a servit ca si camera a telegrafului. Refuzasem sa citesc altceva despre palat in afara de istoria sa inainte de a il vedea. Multi il recoamdau pentru vizitare intr-o vacanta in Corfu, altii spuneau ca este pierdere de timp. Vroiam pur si simplu sa fiu surprins, sa-mi fac parerea mea fara a ma lasa influentat de alte comentarii.

Palatul este incantator! De la prima vedere, fara a mai astepta sa vizitez interiorul, mi-am dat seama ca nu imi pierdeam timpul cu aceasta vizita. Fiind sfarsitul lunii septembrie, undeva catre ora 17.00, turistii nu se mai inghesuiau cum probabil o fac in plin sezon. Erau poate 20-30 de persoane in acel moment in palat si in gradini. Cu o ora - doua inainte de apusul soarelui, aproape singuri, am reusit sa traim una din cele mai frumoase dupa amieze in Corfu.

Cladirea alba, tacuta, se inalta pe doua etaje. Privind de afara se pot vedea la primul etaj doi Centauri din marmura, iar la etajul al doilea patru Muze din bronz care ridica in miini faclii. Coloanele care sustin primul etaj au fost construite in stil doric. In gradina din fata palatului se afla citeva statui care merita si ele toata atentia. Una dintre ele este o copie dupa o lucrare antica numita „Muzicianul cu chimvale” (chimvalul este un vechi instrument muzical compus din doua talere de arama care erau lovite unul de altul). “Viitorul marinar” infatiseaza un copil cu o sapca de marinar pe cap, asezat pe marginea unei barci si uitindu-se intr-un atlas. Statuia lui Hermes care se afla si ea in fata palatului a fost asezata initial in locul in care astazi se afla “Ahile murind”.

Geamurile care fusesera montate la dorinta Kaiser-ului in fata intrarii au disparut. Sculptura care o reprezinta pe Sissi se afla in fata intrarii si este un motiv in plus sa fac un prim pas in interiorul palatului gandindu-ma la imparateasa si incercand sa imi imaginez zilele de inceput ale palatului.

Dupa un prim pas facut ma si aflam in sala de primire luminoasa. Desigur, privirea imi este atrasa de impozanta scara ce urca la etaj, incadrata de doua coloane dorice. Dar pina la scara mai am de vizitat intregul parter.

In sala de primire se gaseste un semineu din marmura de Portofino pe care se afla un ceas din epoca elizabetana si doua figurine de bronz care le reprezinta pe Minerva (sau Atena Pallas) - Zeita Intelepciunii si pe Eve (sau Heve) - Zeita Tineretii. Din sala de primire se poate intra intr-un magazin de souvenir-uri care, din pacate, se inchide la ora 16.30. Plafonul salii este decorat de opera creata in 18 luni de catre pictorului Gallopi si care a reusit sa se pastreze intr-o stare foarte buna. Este vorba despre „Cele patru anotimpuri ale anului”, fresca in care copii cu cosul de trandafiri intuchipeaza primavara, copilasii in chip de Cupidon cu scoici in miini intruchipeaza vara, femeile dintre care una tine un ciorchine de strugure intruchipeaza toamna, iar femeile care fac focul intruchipeaza iarna. Orele, fiicele lui Zeus. danseaza inlantuite peste toate anotimpurile. Freasca este incadrata de alte reprezentari printre care se remarca Vila Borghese din Roma de unde Sissi a cumparat mai multe piese pentru palatul ei sau Muzeul Ermitaj din Leningrad. Braurile care incadreaza fresca sunt copii dupa cele descoperite in Pompei. De remarcat in aceasta sala este si portretul imparatesei Elisabeta, o copie dupa originalul care se afla in Palatul Hoffburg.

In partea dreapta a salii se afla capela catolica pe peretii careia se afla obiecte si decoratiuni din alabastru sau marmura. In fata altarului este tabloul Sfintei Fecioare cu Pruncul care iese din valuri, opera a lui Franz Matsh. "Stella del Mare" a fost pictata dupa ce Sissi a spus ca a avut o viziune in momentul in care a fost prinsa de furtuna pe mare si este facuta dupa modelul “Stella Maris” din biserica marinarilor din Marsilia. O piesa de exceptie este fresca de deasupra picturii „Stella del Mare”, opera a pictorului maghiar Michail Munkatsy ce reprezinta pe Issus in fata lui Pilat din Pont in timpul judecatii. In capela se mai afla si hainele clerice daruite de Papa Pius al IX-lea imparatesei dar si o sculptura ce ii infatiseaza pe Sfantul Gennaro, patronul spiritual al orasului Napoli.

Una dintre camere detine obiecte si documente ale imparatesei Elisabeta. Mi-au placut in mod deosebit citeva fotografii de familie facute in fata palatului in acea perioada. Desigur ca exista si o camera destinata imparatului Wilhelm al II-lea. Aici sunt pastrate deasemenea tablouri, piese de mobilier, documente si fotografii.

Fumoarul sau sala pentru servit masa se afla in partea stinga a salii de intrare si gazduieste astazi birourile muzeului. Salile cu mobileir sunt oarecum saracacioase tinind cont ca ele cu siguranta gazduiau cu mult mai multe piese in perioda in care erau locuite. Printre piesele imparatesei se gasesc un birou, un pat, biblioteca, dulapurile si o elegant oglinda care o poveste aparte... Se pare ca in ultima vizita a imparatesei la Achilleion, pregatindu-se de plecare, Sissi si doamna ei de companie, contesa Ida Ferezny, au auzit un zgomot puternic in camera. Intrind au vazut oglinda crapata. Sissi i-a spus contesei ca este un semn ca ea nu va mai revedea palatul. Intr-adevar, aceea se pare ca a fost ultima vizita a ei la Achilleion.

In sfarsit a venit vremea sa urcam pe scara monumentala care ne-a atras de cind am intrat, scara careia Elisabeta i-s spus “Scara Zeilor greci”. Balustradele de exceptie sunt ornamentate cu figurine din bronz. Statuile care incadreaza scara ii reprezinta pe Zeus cu fulgerul in mana dreapta si vulturul la picioare, simboluri ale puterii si tariei si pe Hera, sotia lui Zeus, protectoarea familiei, cu un paun la picioarele ei ca simbolul al devotamentului.

Urcand catre etaj, in fata noastra apare formidabila pictura in ulei „Triumful lui Ahile”, opera in care Franz Matsch a surprins momentul din mitologie in care Ahile l-a legat pe Hector de carul sau si a inconjurat cetatea Troia de trei ori.

La primul etaj se afla sala de bal care astazi este folosita pentru diverse evenimente si camerele imparatesei Sissi, iar la etajul al doilea se afla camerele imparatului Franz Jozef si ale fiicei lor arhiducesa Marie Valerie.

Gradinile palatului sunt cu siguranta locul cel mai cautat de catre vizitatori. Aici se afla zone nedelimitate care impreuna formeaza o oaza de frumusete. Cele patru statui ce intruchipeaza pe Afrodita, Artemis, Hermes si Apollo, Peristilul celor noua Muze sau Galeria Inteleptilor fac din aceste terase un colt de care o sa imi aduc aminte ori de cate ori am sa ma gindesc la palatul Achilleion.

Una dintre muzele prezente intre cele din „Peristilul Muzelor” a fost cumparata de consulul austriac din Corfu, Alexander Warsberg, din Napoli, iar celelalte opt au fost cumparate personal de catre Sissi de la Villa Borgese din Roma. Cele treisprezece busturi din „Galeria inteleptilor” sunt ale filosofilor si poetilor pe care Sissi i-a admirat si pe care le-a adus de la Napoli.

Cat de frumos si linistitor este sa te asezi si sa privesti acest loc. Apa susura dintr-o fantana arteziana asezata in mijlocul terasei. Cindva fusesera agatati aici clopotei care, la fiecare suflare a vintului, iti aminteau ca esti pe Pamint si nu in Rai.

Insa prea putini se aseaza pentru a se bucura de acest loc. Majoritatea se grabesc sa ajunga la cea mai faimoasa dintre statui : „Ahile murind”. Poate cea mai frumoasa poveste spusa turistilor despre atasamentul imparatesei pentru aceasta statuie este asemanarea intre agonia si durerea lui Ahile care incearca sa isi scoata sageata din calcai si agonia si durerea imparatesei de a trece peste moartea fiului ei Rudolf.

Trecind pe o alee incadrata de palmieri am ajuns la statuia care il infatiseaza pe Ahile invingator, statuie adusa aici de Kaiser-ul Wilhelm al II-lea si care, la acea vreme, avea varful sabiei si coiful placate cu aur.

De aici se deschide o belvedere foarte frumoasa catre tarmul insulei si catre mare. Loc ideal de a medita la tot ce am vazut... la vremea cind doar vintul si valurile se auzeau de aici si pasii imparatesei Sissi, la muzica de la palat in timpul petrecerilor date de Kaiser impreuna cu prietenii lui, la glasul ranitilor tratati in camerele palatului, la noptile de extaz sau agonie ale jucatorilor de la mesele de joc ale casinoului... la mine ca ma aflu aici, ca imi place sa calatoresc si ca in calatoriile mele gasesc astfel de locuri unice despre care sa va povestesc...

Citatele cit si unele informatii le-am preluat din cartile "Sissi, Imparateasa Austriei" scrisa de Jean des Cars, "Elisabeth: imparateasa fara voie" scrisa de Brigitte Hamann si din ghidul turistic "Corfu -Insula Feacilor".

---

VIZUALIZĂRI: 7557 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI