Abatia Melk un simbol stralucitor al catolicismului

TIPĂREȘTE

Iată-ne porniți la drum din Vienna pe A1 spre Salzburg.

După circa o oră de mers pe autostradă pe partea dreaptă am întîlnit un panou care ne indică faptul că urma localitatea Melk dar mai ales impunătoarea Abația din Melk sau în germană Stift Melk.

Silueta Abației se observă de pe autostradă ea fiind construită pe un deal stîncos, nu puteți să ratați intersecția pentru a ieși de pe autostradă pentru că este foarte bine presemnalizată, chiar merită să vă abateți de la drum să o vizitați.

De la autostradă am ajuns foarte repede în orășel iar primul lucru pe care l-am făcut a fost să caut un loc de parcare sigur și fără taxă.

Am găsit loc de parcare pe o străduță lîngă gara din Melk, la cica 10 minute de centrul orașului și 15 minute de intrarea în Abație.

Orăselul este unul liniștit tipic austriac cu cîteva terase pe stradă principală, câteva magazine și vreo două sedii de bănci.

La ora prînzului străzile cochete ale localități erau invadate de turiști care aveau același scop, de a vizita Abația.

Găsim indicatorul Stift Melk urcăm ceva trepte și descoperim intrarea în edificiu.

Pășim în prima curte, aici un adevărat șantier, se renovează și se modernizează anumite dependințe. Observăm pe frontispiciul primei clădiri că este scris cu majuscule ” "ABSIT GLORIARI NISI INCRUCE", gloria este găsită doar prin cruce”.

Curtea principală este impresionantă extrem de mare iar în zona centrală se află o frumoasă fîntînă arteziană.

Pe partea dreaptă se află casa de unde se pot procura biletele de intrare.

Cumpărăm biletele cu ajutorul cardului, prețul fiind de 7.70 euro/pers, și pornim să descoperim secretele care se ascund în spatele zidurilor.

Edificiul este construit pe timpul lui Leopold II, Margrave of Austria care a donat călugărilor benedicteni un castel.

Abația aparține benedictinilor din Austria pe a cărui certificat de naștere scrie anul 1089.

După ce trecem de punctul de control vedem un afiș care ne invită să nu folosim blițul cînd facem fotografii.

Turul debutează cu un hol impresionant pe care sunt expuse o sumedenie de tablouri autentice. Intrăm în muzeul propriu-zis care impresionează prin multitudinea de obiecte expuse, ele fiind autentice și într-o stare de conservare excelentă.

Găsim expuse toată gama de obiecte de cult folosite de preoți catolici, potire batute cu nestemate, cruci din aur cu nestemate, chiar și veșminte catolice ale unor înalți prelați, obiectele sunt de o frumusețe rară. În fiecare cameră există cîte o sobă pentru încălzire dar acestea frapează prin frumusețea dar în toată clădirea nu găsim două sobe identice.

După ce parcurgem cele 11 camere cu exponate, ajungem într-o sală imensă ce îmi aduce aminte de palatul Schonbrunn. Acestă cameră este pavată cu marmură iar tavanul este decorat cu o frescă superbă executată de pictorul Paul Troger, în care se observă un car tras de lei unde stă “Pallas Athena” iar deasupra uși de ieșire se află inscripția ” Hospites Tamquam Christus Suscipiatur” care mă duce cu gîndul că este o sală de oaspeți.

De aici se iese pe o terasă de unde se poate admira bătrînul fluviu Dunărea dar și localitatea Melk.

De pe terasă superbă se intră în minunata bibliotecă abației.

Pe tavanul biblioteci pictorul Paul Troger a realizat o încîntătoare frescă reprezentînd cele patru virtuți: “Înțelepciunea, Dreptatea, Tăria şi Cumpătarea”, tot aici găsim patru sculpturi din lemn care reprezintă cele patru facultăți prezente aici: Teologie, Filozofie, Medicină şi Jurisprudenţa.

Biblioteca adăpostește în rafturile ei peste cîteva sute de mii de manuscrise.

Pe lateralul biblioteci mai întilnim un telescop, un glob pământesc precum și o vitrină cu alte instrumente folosite de savanți care au studiat în abație.

Punctul forte al turului este fără doar și poate biserica abației, acesta fiind construită în stil baroc. Biserica este grandioasă, nu există termen de comparatițe.

Frescele, sculpturile, decorațiunile interioare sunt de o frumusețe rar întilnită (cel putin de mine, pînă acum) par a fi din aur sau cel puțin aurite.

Înteriorul este monumental sclipește de frumusețe, în biserică găsim altarul Sf. Michael, Sf Coloman precum și altarul Sf. Benedict, cel mai impozant este altarul principal de unde se țin predicile.

În partea opusă altarului se află o imensă orga care acompaniază corul bisericii în timpul slujbelor.

Minute în sir am stat și am admirat fiecare colțisor al biserici, de nu îmi venea să mă despart de ele, dar cum mai aveam ceva drum de făcut am pășit spre ieșire.

Frumusețile ne-au însoțit pînă la ieșirea din muzeu unde stătea solitar un ceas din lemn fabrica prin anul 1810 în Bad Ischl, iar în 1970 după primele reparații unele component din lemn au fost înlocuite cu piese din metal.

După ce ieșim din curtea abației pe partea stîngă este superba gradină și pavilionul de vară care și acesta este construit în stil baroc. O camera a pavilionului a fost transformată în cafenea, dar fără să altereze sau modifice frescele sau frumusetile acelui pavilion.

Răspunzător de superbele fresce din pavilion este pictorul Johann Wenzel Bergl.

Parcul este supeb, totul este verde și încă înflorit, îngrijit și plin de viață.

Mergînd pe aleile pietruite admirând frumusețile parcului am întîlnit arbori de tei cu o vechime de 250 de ani care totuși prezentau pericol pentru trecători. Aceștia fiind foarte batrîni puteau oricînd să se prabușească. În acest sens erau panouri de avetizare pentru a ocoli acești arbori seculari.

Lîngă acesti tei seculari se află un lac amenajat unde înoată în voie cîțiva pești dolofani.

Acest lac este punctul terminus al parcului și încet ne îndreptăm spre ieșirea din parc.

Lîngă parc se află un restaurant stilat pe măsura numelui pe care îl poartă “STIFTSRESTAURANT MELK„ cu o capacitate de 600 de locuri.

Un sfat pentru final.

Dacă circulați pe A1 și treceți pe lîngă Melk nu ezitați să vă desfătați sufletul și ochi vizitînd Abația Melk pentru că este unică.

---

VIZUALIZĂRI: 5192 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI