Oaspeţi la palat: Hotel Abanico Casa Palacio, 3*, Sevilla

TIPĂREȘTE

    Ne îndreptam, în fine, către ultima destinaţie a periplului nostru andaluz, şi anume, Sevilla, de unde aveam să zburăm spre casă peste încă trei zile. Pentru deplasarea de la Córdoba la Sevilla, am apelat din nou la varianta cu autobuzele ALSA, rămânând fideli acestei firme de transport care ne-a îndeplinit aşteptările. Exista şi varianta cu trenul, însă am preferat autocarul, fiind familiarizaţi deja cu acest mijloc de transport.

Aveam un autobuz cu plecare la 12,30 din autogara din Córdoba unde am ajuns, ca şi la venire, cu un taxi (7 €) chemat de hotel, iar decazarea am făcut-o fix la orele 12,00.  

   Distanţa dintre Córdoba şi Sevilla este de circa 145 km, iar biletele au costat 13,46 €/pers. pe care le-am achitat cu cardul. Autobuzul a parcurs această distanţă în două ore şi jumătate, acumulând ceva întârziere din cauza celor două opriri: la Écija şi la aeroportul din Sevilla unde pasagerii au consumat timp la coborâre, respectiv urcare.  

   În Sevilla, autobuzul opreşte în două autogări, pe noi avantajându-ne cea de la Prado San Sebastian, însă mai înainte oprise şi la cea de la Plaza de Armas. De la terminal, am luat-o per pedes, pe un traseu stabilit de mine de acasă, pe hartă, sosind în circa cincisprezece minute.

Aceasta a fost singura cazare din toată excursia pe care am antamat-o prin intermediul booking.com, fiind ceva mai ieftină faţă de ce afişa website-ul propriu, pesemne graţie statutului meu pe marea platformă online, pentru cele trei nopţi urmând să achit la proprietate 268 €. Deloc ieftin! Desigur, rezervarea am făcut-o cu anulare gratuită până în preziua sosirii şi mic-dejun inclus. Însă, mai înainte de toate acestea, pot spune că această cazare m-a vrăjit de cum am văzut-o pe booking atunci când am introdus datele de intrare şi ieşire. A fost ca o revelaţie, fiindcă mi-a picat cu tronc sau mai bine-zis m-am îndrăgostit de la prima privire, fiind acel tip de imobil istoric, specific Andaluziei, de vilă-palat cu patio şi decorat cu azulejos, adică mici piese ceramice colorate, tradiţionale în sudul peninsulei Iberice.

De îndată ce am primit confirmarea rezervării, pe e-mail, tot prin intermediul booking, hotelul mi-a trimis cel mai util şi complet minighid despre Sevilla incluzând informaţii despre transportul interurban şi spre/dinspre aeroport, cele mai importante obiective şi monumente, preţul şi programul de vizitare, hotelul având posibilitatea de rezervare la acestea, restaurantele ce merită atenţie, localurile de flamenco recomandate. Niciodată nu am primit asemenea informaţii complete de la un hotelier, mai ales nesolicitate, aşa că am rămas surprinsă foarte plăcut.  

   Proprietatea se recomandă într-un flyer descriptiv ca fiind un palat sevilian în centrul istoric al oraşului, lucru perfect adevărat. Construit în secolul al XVIII-lea, palatul a aparţinut unei familii nobile seviliane, de ani buni funcţionând ca stabiliment ce face parte din monumentele istorice ale oraşului. Are 22 camere dispuse pe două etaje edificate în jurul unui patio, adică a unui spaţiu central ca o grădină interioară care, pe vremuri, se dorea a fi protejată de arşiţa zilelor fierbinţi din sudul Spaniei. Coloane unite de arcade fac separaţia între miezul parterului, acel spaţiu comun care are rol şi de lobby şi restul încăperilor: recepţie, sală de mese, camere ale staff-ului, camera de bagaje, etc.

   Camerele de hotel se găsesc la etajul întâi şi al doilea spre care se poate urca pe scări sau cu un mic ascensor. Accesul spre acestea se face din culoare largi decorate cu plăci mărunte de ceramică în culori şi modele diverse.  Peste tot, ghivece cu flori garnisesc spaţiile comune, iar tablouri şi obiecte vintage (valize, un patefon) împodobesc spaţiul parterului.

Cuvântul „abanico” tradus din spaniolă înseamnă „evantai” , accesoriu feminin absolut obligatoriu în Andaluzia,  aşa că tema evantaiului este bine pusă în evidenţă de o sumedenie de evantaie din mai multe epoci expuse în vitrine ca-ntr-un mic muzeu sau chiar pe pereţi.

    În afara serviciilor clasice: recepţie non-stop, curăţenie zilnică, spălătorie, intermediere în rezervare la marile obiective ale oraşului sau închirierea de maşină, hotelul oferă un mare avantaj, şi anume un serviciu gratuit de cafenea şi ceainărie disponibil zilnic între 10,00-23,00 care constă în posibilitatea ca oaspeţii să consume ceai sau cafea, pe tot parcursul zilei, în sala de mic-dejun, după pofta inimii, fără limită de cantitate sau frecvenţă. În plus, exista acolo şi un vin de portocale pus la bătaie pentru a fi degustat de musafiri şi, eventual, cumpărat dacă era pe plac, fiind afişat şi preţul în acest sens. Delicios şi absolut tentant, însă nu şi atunci când ai numai bagaj de mână!

Date de indentificare:

Adresă: Calle Águilas, 17,41003 Sevilla

Website: https://www.hotelabanico.com/

Tel. : +34 95 421 32 07, Fax: +34 95 422 89 50

E-mail: info@hotelabanico.com

Hotelul se află în cartierul evreiesc Santa Cruz, la o aruncătură de băţ faţă de inima Sevilliei cu toate obiectivele sale, dacă la început aş fi crezut că am fi avut nevoie de transportul în comun, după ce ne-am cazat, mi-am dat seama că nu era cazul, putând ajunge pe jos în orice punct din centrul istoric, cu harta în mână sau cu google. maps pe post de ajutor, în hăţişul de străduţe întortocheate. Însă, ca exemplu, vecina situată la numai 50 m de hotel, este Casa de Pilatos, una dintre atracţiile de primă mână ale Sevillei.  

Informasem proprietatea că vom sosi în jur de orele 15,30 la check-in şi pot spune că eram aşteptaţi, poate de aceea am fost foarte bine primiţi de către recepţionerul de serviciu, un domn hâtru, între două vârste cu veleităţi clare de bun amfitrion.

Un gest neaşteptat de frumos, la care, sincer, nu mă aşteptam, a fost acela că mi-a oferit cheile a două camere, una situată la primul etaj, cealaltă la etajul al doilea, pe care urma să le vedem, dar fără a atinge nimic, lucru asupra căruia ni s-a atras atenţia politicos, apoi să ne hotărâm pe care să o păstrăm, deci cumva la alegere. Aşa am procedat şi am decis s-o păstrăm pe cea situată la primul etaj (nr. 103), care era oarecum vedeta hotelului din ce ne-am dat seama ulterior, la balconaşul acesteia fiind arborate steagurile reprezentative (al UE, Spaniei şi Andaluziei) ce fluturau zgomotos câteodată. De asemenea, era singura cameră care, la grilajul metalic al feresterei care dădea înspre patio, avea o cruce tot din metal, iar alături de fereastră, pe perete, se afla o icoană a Sfintei Fecioare, de dimensiuni remarcabile, semn bun. Aşa că ne-am considerat norocoşi că am avut parte de această cameră cu totul specială.

Recepţionerul, în aceeaşi notă de amabilitate, ştiind că suntem români, a vrut să ne recomande o vizită la stadionul Ramon Sanchez Pízjuan (unde Steaua Bucureşti a jucat în 07 mai 1986 şi a câştigat Cupa Campionilor Europeni), dar spunându-i că avem deja rezervare, l-am rugat să ne spună cum ajungem acolo ceea ce a făcut cu zâmbetul pe buze. Pe urmă, ne-a dat hărţi, răspunsuri la întrebări, tot ce am dorit.

    Am urcat la primul etaj pe scări, aşa cum am făcut pe tot parcursul şederii, şi ne-am luat în primire camera deja „văzută şi plăcută” . Camera oferă modernitate într-un cadru de epocă, vetust, dar atrăgător. Decorată în stil andaluz, în culori aprinse, cu motive tradiţionale, camerei nu-i lipseşte nimic din ce are nevoie un oaspete să se simtă confortabil. Mobilierul este dominat de patul matrimonial din fier forjat, încadrat între noptiere, la fel, din fier forjat. Deasupra lor, pe perete se află veiozele, îmbrăcate în  stil mudejar, iar mai sus de tabloul cu aceleşi elemente de decor, se observă perdelele unui baldachin.

   Mai aveam o toaletă cu oglindă şi scaun având şi rol de birou care se afla într-un colţ, iar dedesubtul acestui corp se găsea şi micuţul frigider. În continuare, pe acelaşi perete aveam fereastra şi uşa balconului franţuzesc, cel cu steagurile. Lângă fereastra care dădea spre patio, un fotoliu colorat în ton de orange, asoratat cu zugrăveala, completa mobilierul, iar dulapul de haine era organizat cumva pe un colţ, aşa încât spaţiul său interior era cam redus, dar ne-am descurcat. O ciudăţenie de element de mobilier era un corp din lemn, cred că pentru ziare, un soi de vechitură care atrage privirile, fiind aşezat lângă uşa de la intrarea în cameră.

   Toată proprietatea deţine preponderent pardoseală rece de tip marmură sau gresie, iar în camera noastră aveam gresie colorată, în modele geometrice, acoperită parţial de un covor textil.

   Pe peretele opus patului se afla televizorul LCD suspendat, de dimensiuni rezonabile şi programe suficiente, dar şi uşa către baie.

    Baia, cam înghesuită, era amenajată într-un spaţiu restrâns cu obiecte sanitare bine întreţinute şi dezinfectate, cabină de duş etanşă, consumabile de bună calitate, prosoape albe, impecabile, schimbate în fiecare zi. De prisos să spun că peste tot, curăţenia era strălucitoare.

    Wi-fi-ul a funcţionat, în general, bine, atât cât l-am testat. Oricum, având un abonament destul de cuprinzător, nu prea am apelat la semnalul oferit de proprietate.

    Micul-dejun era pus la dispoziţie în sistem bufet, în fiecare dimineaţă între 07,30-10,00 într-o sală aflată la parter, special dedicată. Produsele/alimentele sunt prezentate într-o încăpere mai mică, iar mesele sunt dispuse într-o sală mai mare, vecină, acolo funcţionând după intervalul de mic-dejun şi până seara târziu, cafeneaua/ceainăria self-service. Ambele săli erau frumos decorate cu azulejos colorate în nuanţe tari şi modele diferite, iar pe timpul cafenelei/ceainăriei un aparat de radio vechi, de epocă, difuzează muzică clasică ce se asorta perfect cu atmosfera stabilimentului.

Toate produsele, preparatele disponibile erau foarte proaspete, diversificate, de pildă existau şi din cele fără gluten sau fără zahăr, fiind astfel respectaţi toţi turiştii, inclusiv cei cu anumite interdicţii alimentare. Aveam legume, fructe, ouă preparate în mai multe feluri, mezeluri (inclusiv vedeta jamon serrano), brânzeturi, salate, pate de ficat foarte bun, unt, cereale, măsline, produse de patiserie, gem, dulceaţă, dulciuri, prăjituri, etc. De băut aveam lapte, inclusiv din cel fără lactoză, suc de portocale proaspăt stoarse, alte sucuri, apă, etc.

    În ceea ce priveşte cafeaua, aceasta putea fi găsită preparată deja la filtru, dar se putea prepara la espressorul cu capsule sau se putea lua gata făcută de la automat. Mai multe opţiuni, la fel de bune toate, un adevărat răsfăţ. La fel şi ceaiul, existând o gamă largă de ceaiuri ce puteau fi preparate.

     Curăţenia este exemplară în fiecare colţ al proprietăţii, iar personalul este dedicat, cuvintele ce-l definesc ar fi: rigurozitate, ospitalitate, amabilitate, diponibilitate.

    Nu există parcare proprie, dar, la cerere, proprietatea poate rezerva, contra cost, în apropiere loc într-o parcare subterană din apropiere.

Cazarea aceasta a fost aşa cum m-am aşteptat să fie, ba chiar mi-a depăşit aşteptările în anumite privinţe. A avut caracter, dar şi farmec, s-a distins prin parfumul clasic, de epocă, reminiscenţa familei nobile ce l-a deţinut în proprietate,  eleganţă, aspect tradiţional. Desigur, toate acestea împletite cu tot ce este de actualitate pentru a oferi condiţii decente şi confort oaspeţilor. Noi ne-am simţit foarte bine la Casa-Palacio Abanico şi recomand fără ezitare tipul acesta de cazare celor ce vor să experimenteze şederea într-un vechi palat sevilian introduls în circuitul turistic.

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=UKKDxOumGu8&t=34s

---

VIZUALIZĂRI: 273 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI