A 7-a aniversare, prima inmormantare!

TIPĂREȘTE

Incep impresia mea despre intalnire cu gustul amar lasat de Hotelul Belvedere care pentru mine este mort si ingropat. Nu as mai calca pe acolo nici daca imi ofera camera gratis pentru tot restul vietii.

O sa incep cu lucrurile negative si o sa las aspectele pozitive la final pentru a ramane cu un gust dulce dupa aceasta intalnire.

Cazarea:

Desi pe afara arata decent nu pot spune acest lucru despre interiorul hotelului. Mi-am dat mii de pumni simbolici ca nu am fost sa vad camera cu o saptamana inainte cand am fost cazat 2 nopti la Hotel Eden, chiar langa Belvedere. Cele 3-4 autocare din fata hotelului in momentul plecarii m-au dat inapoi gandind ca sunt ocupati cu decazarea oamenilor si ca nu as fi rezolvat nimic. Gresit! Sigur as fi fost mai pregatit, macar mental.

Camera in care am fost noi cazati (805) era la limita unei camere de pensiune modesta de la noi.

In baie aveam igrasie, caloriferul curgea, chiuveta era crapata dintr-o parte in alta si prezenta 3 sparturi foarte adanci in care te puteai taia cu usurinta. Pe langa aceste aspect prosoapele mici (probabil de fata) erau gaurite in mai multe locuri. Singurul plus pe care il avea baia a fost ca era mult mai cald decat in camera.

Camera ne-a intampinat de la inceput cu o usa care se incapatana sa ramana deschisa. Trebuia de fiecare data sa o incui pentru a nu se deschide larg si a avea vedere catre camera unde era amenajat locul de joaca al copiilor.

In camera pe langa incapatanarea usii am mai dat si peste rezistenta unor fire de par (cateva sute) care s-au incapatant sa ramana pe cearceaful nostru cat si cateva fire de par mai “in varsta” (a se citi mai lungi) care se “odihneau” pe pernele noastre. Sincer eu nu sunt atent la astfel de chestii dar sotia a devenit foarte vigilenta de cand a aparut cea mica si cu o privire de vultur a depistat intrusii pe cearceaful alb imediat ce a dat invelitoarea la o parte.

M-am dus la receptie sa semnalez problema si a fost trimis cineva in camera pentru a remedia problema. Cand le-am spus ca poate nu stiu dar chiuveta din baie este facuta harcea parcea au raspuns nonsalant ca se stie de problema.

Intre timp m-am dus la masina sa mai car o tura de bagaje, ce bine ca am masina break ca mai fac si eu putina sala, iar cand m-am intors erau 2 cameriste la noi in camera. Una nu stia cum sa schimbe mai repede asternuturile iar cealalta inspecta de zor cearceaful sa faca recensamantul firelor de par. Probabil era o limita la care nu se schimbau asternuturile, adica daca nu aveai peste 100 de fire nu merita deranjul. In tot acest timp cea care schimba asternuturile tot incerca sa isi convinga colega sa lase inspectia si sa o ajute. Pana nu s-a oprit din treaba ei si i-a bagat fata de perna in fata cu 2 fire immense de par cea din urma nu s-a lasat induplecata. Dupa ce au plecat cele 2 sotia mi-a povestit ca venisera cu o atitudine sa zicem nepotrivita pentru aceasta situatie.

Dupa ce am carat toate bagajele m-am intins putin in pat sa ma odihnesc in timp ce sotia pregatea locul de joaca al celei mic, adica fix langa mine.

La un moment dat sotia pleca “in inspectie” prin camera. Deschide sifonierul si il inchide cu viteza luminii. Vad ca se chinuie cu hainele prin pat si o intreb de ce nu foloseste umerasele si dulapul din dotare. In momentul acela imi arunca niste fulgere din ochi cu replica: “Daca vrei sa iti pui tu hainele in dulap ca ale mele stau in geanta! ”

Cand deschid dulapul dau peste o patura inbacsita care mi-a fost frica sa o scot de acolo cat sunt eu de barbat, niste umerase care erau mai batrane decat mine, iar pe jos era o coala alba cum punea bunica in sifonierul de la tara cand eram mic. Alegerea culorii albe pentru coala a fost neinspirata deoarece cel sau cea care a lasat parul prin pat a trecut si pe acolo si a luat cu el si niste praf si scame. Am inchis dulapul cu gandul ca nu este prima data cand imi tin hainele in geanta si am plecat sa descopar si restul camerei.

Dupa o privire rapida am depistat ca i-a fost cuiva foame si a muscat din masuta cu oglinda, cablul TV era lasat de Tarzan sa atarne poate mai trecea pe acolo, niste urme negre pe pereti, de picioare de la Spiderman ca erau la vreo 2 metri deasupra solului. In acest timp sotia a dat la o parte draperia sa vada peisajul cu care am “amenintat-o” in ultima saptamana si imi spune ca cei de la hotel ne-au lasat niste mancare pe balcon. Prima data am ramas putin surprins deoarece aveam fridgider in camera care oricum era scos din priza dar totusi in alte parti mancarea se lasa in camera nu pe balcon. Cand ma duc sa ma uit erau cateva felii de paine in balcon pe jos probabil pentru pasarile din zona care nu au avut ce sa manance in iarna ce a trecut.

Dupa mica inspectie sotia semnaleaza ca este frig in camera. Baiatul sare repede si sesizeaza ca este inchis si caloriferul cum era si fridgiderul si televizorul. Dau la maxim caloriferul si zic sa ma relaxez putin uitandu-ma la TV. Iau telecomanda si o simt putin pufoasa. Ma uit la ea si primul lucru pe care l-am facut a fost sa iau servetele umede ale celei mici si sa ma curat pe maini. Telecomanda arata de parca ar fi fost descoperita de mine dupa cateva sute de ani de stat undeva ascunsa. O curat si incerc sa pornesc televizorul. Esec! Mai incerc odata. Inca un esec. IT-stul din mine se trezeste si incepe sa analizeze problema. Primul pas verifica daca este bagat in prize. Este! Bun trecem la pasul 2. Nu are led-ul aprins deci este de la buton. Apas pe buton si ma “loveste” un zgomot continuu. Ma panichez si apas butonul din nou sa inceteze oroarea. Dupa cateva secunde de dezmeticire incerc o alta abordare. Apas butonul rapid si pornesc TV-ul in acelasi timp. Zgomotul nu a fost sufficient de rapid sa ma destabilizeze. Victorie!

Incerc, spre nefericirea mea, sa vad daca este ceva trecator si inchid TV-ul. Ghinion! Zgomotul era acolo. Ma resemnez si las uitatul la TV pe alta data doar dupa ce inchid TV-ul din buton, operatiune pe care a am tot repetat-o in cele 2 zile de sedere la Belvedere.

Dupa o ora sotia imi semnaleaza ca in continuare este frig in camera. Eu ii spun ca este ea sensibila si verific caloriferul. Este cald! Totusi pot tine mana pe el fara probleme cat vreau eu lucru care nu ar trebui sa se intample daca este dat la maxim. Incerc sa o linistesc pe sotie mentionand ca unii oameni au venit de Joi si ca la ei este foarte cald si asa va fi si la noi.

Incercand sa o scot din starea de frig ii amintesc ca este ora mesei pentru cea mica si ii propun sa ii dam de mancare in restaurantul hotelului urmand sa vedem daca au acolo si un scaun pentru copii care ne-ar face viata mai usoara in timpul mesei. Din fericire am dat peste o doamna sau domnisoara foarte draguta care ne-a aratat ca au 2 scaune si ca atunci cand avem nevoie trebuie doar sa cerem. Am facut acest lucru dupa ce ne-am salutat cativa colegi si am gasit o masa. Scaunul a venit la pachet si el cu niste praf si niste cipsuri faramitate unde trebuia sa stea bebelusul dar aceastea au fost inlaturate cu ajutorul servetelelor umede.

Am comandat o ciorba de vacuta banala o limonada si o portie de papanasi care au surprins-o pe sotie cu pufosenia lor. Cred ca papanasii erau specialitatea bucatarului. Pacat ca au pus doar jumatate de portie de smantana pe ei si niste gem cum era cel de dimineata care nu i-au pus deloc in valoare.

Dupa ce am terminat de mancat ne-am indreptat catre camera pentru a o culca pe cea mica. Intre timp am localizat camera noastra ca fiind fix pe mijlocul restaurantului si am sperat ca muzica nu se va auzi atat de tare incat sa ne deranjeze. (Din pacate acest lucru nu s-a intamplat podeaua trepidand dupa frecventa ritmului impus de bass. Singura persoana care nu a avut probleme a fost cea mica deoarece am invatat-o de mica cu zgomote. Pentru noi a fost putin mai greu sa adormim dar am reusit pana la urma.)

Revenind la firul initial, dupa ce am adormit si eu odata cu cea mica ma trezesc glasurile unor copii care au venit sa se joace in camera de joaca care era vis-à-vis de camera noastra cat si un murmur care se auzea din receptie. Pana m-am pregatit copii plecasera si in camera era doar un domn cu un copilas de aproximativ un an. Mi-am cerut scuze si l-am intrebat daca pot inchide usa sa nu se mai auda zgomote din camera si a zis ca oricum el pleca si ca fusesera niste copii inainte care au facut galagie. Acum fiind in postura de parinte am fost mult mai intelegator fata de cei mici chiar daca se alegau pe hol si strigau in afara camerei de joaca chiar in fata usii noastre.

Rezolvand si aceasta problema ma indrept catre murmurul din receptie si vad o multime de oameni adunata. Pe langa ei Urjanclaudiu, roth si adri-nico care erau pe baricade in continuare.

Am reperat cativa prieteni mai vechi si le-am povestit pataniile mele cu camera in timp ce scriam o impresie care a fost gresit inteleasa si mi-a adus un cartonas galben. 

Coborand la cina am gasit pe mese ceva de mancare cum nu am mai vazut in viata mea pentru un aperitiv. Cred ca totul a costat sub 5 RON la cantitatea care a fost servita.

A urmat acel snitel care mie personal mi s-a parut cea mai buna mancare din cele 2 seri. Asta nu inseamna ca era ok doar ca a fost decent.

La capitolul desert acea placinta de mere a fost dementiala. De ce nu fac toata mancarea ca acea placinta?

Recunosc ca nu am dat atentie prea mare meniului inainte de intalnire fiind obisnuit cu meniul foarte ok de la celelalte intalniri la care am participat.

Nu am venit sa ma imbuibez dar totusi macar ceva decent de mancare meritam si noi.

Dupa ce am servit aperitivul le-am dus pe fete in camera deoarece cea mica dadea semen de oboseala urmand ca pentru celelalte feluri de mancare sa fac pe room service pentru sotie.

Dupa desert am capitulat si odata asezat in pat nu am mai putut sa ma ridic si am cedat somnului.

Sambata ne-am trezit cu acelasi cer plumburiu si cu cineva care tot dadea de sus cu apa.

Am fost sa luam micul dejun unde am salutat pe cine stiam si pe cine nu stiam. Din pacate aveam ochii deschisi dar cateodata aveam un val de ceata peste ei asa ca daca am ratat pe cineva sau nu i-am raspuns la salut ii rog sa ma ierte.

Micul dejun a fost acceptabil cu toate ca am auzit ca cineva ar fi avut probleme de la bacon-ul prajit. Eu sper sa nu fie adevarat dar faptul ca duminica nu mai era bacon la micul dejun imi ridica un semn de intrebare.

Pe la amiaza ne-am facut curaj sa iesim cu cea mica la o mica plimbare in jurul hotelului in timp ce unii dintre membri AFA se indreptau catre alte restaurante pentru a lua pranzul.

Sambata seara ne-am pregatit pentru petrecerea cea mare, am gatit-o pe cea mica si bine am facut ca a facut furori. 

Dupa ce am primit gustarica, pentru ca altcumva nu putea fi numita chestia pe care am primit-o de mancare asteptam cu nerabdare urmatorul fel de mancare, adica fileul de salau.

Cred ca ceva s-a intamplat cu salaul pentru ca s-a transformat in alt peste pana la noi la masa. Probabil era un pangasius dar cum nu prea mananc asa ceva nu sunt 100% sigur.

Dupa servirea pestelui sotia a fost nevoita sa se duca cu cea mica in camera dand iar semne de oboseala.

Aparent a fost doar un foc de paie pentru ca a stat treaza pana pe la 12 noaptea animate probabil de veselia de sub noi.

In tot acest timp am prestat din nou serviciul de room service iar imediat dupa aceea cel de babysitter pana manca sotia “bunatatile” pe care le aduceam.

Cred ca a fost incantata de tortul de ciocolata pentru ca ii place foarte mult si spre norocul ei eu il urasc. Asa ca s-a ales cu 2 portii pe care le-a mancat pentru a prinde puteri dupa “lupta” cu cea mica de a o culca.

As vrea sa mentionez si eu atitudinea personalului care servea masa pentru ca mi s-a parut ca nu stiau cum sa debaraseze mai repede mesele. La noi la masa un platou cu peste a fost luat la 15 minute dupa ce a fost adus. La fel se intampla si cu celelalte feluri de mancare care erau servite doar daca era cineva pe scaunul respectiv. Personal a trebuit sa astept pana a fost servita toata lumea sa mi se aduca muschiul de porc pentru sotie deoarece cand am venit la masa era doar o singura portie. Tortul nici nu l-am primit pentru sotie si nici nu am mai cerut pentru ca nu aveam chef sa dau explicatii de ce trebuie o portie unde trebuia deja sa fie una. Noroc cu Iulian 68 care a “donat” tortul lui sotiei mele probabil si el nefiind fan al tortului de ciocolata. Multumim Iulian!

As mai vrea sa amintesc si de problema paharelor care nu prea existau. Daca cineva pleca la dans ramanea fara pahar cat ai clipi.

Ca o concluzie la hotel si restaurant ar fi ca acestea sunt invechite atat din punct de vedere al mobilierului cat si al atitudinii personalului.

Totusi un mic plus il reprezinta cele 2 fete care serveau la mese alaturi de barbati, care erau tot timpul cu zambetul pe buze si care m-au ajutat de fiecare data cand aveam nevoie de ceva cu toate ca la masa noastra se ocupa altcineva de noi.

Am cativa prieteni care sunt ospatari si imi povestesc de intamplarile lor amuzandu-ne impreuna dar odata cu acestea am si invatat sa ii “citesc” mai bine atat pe ei cat si pe alti ospatari cu care am intrat in contact. Nu vreau sa continui aici cu atitudinea celor de la Belvedere pentru ca majoritatea oamenilor au observat acest lucru.

Ma opresc aici cu lucrurile negative pentru deja starea de sanatate s-a agravat si as vrea sa mentionez si lucrurile pozitive de la acesta intalnire.

Mi-a placut ca s-au inscris atat de multi oameni. Eram sigur ca unii nu sunt atat de “rai” cum par in ecouri, cum nici eu nu sunt decat cand ma calca cineva pe coada. 

Am revazut prieteni vechi, mi-am facut unii noi, sper, am vorbit, discutat, comentat pe mai multe teme si ce mi-a placut cel mai mult a fost faptul ca am avut ocazia sa rad si sa glumesc cu unii dintre cei mai amuzanti oameni din cadrul AFA, Iulian 68, Clau70 si Marian Preda. Nu vreau sa se supere nimeni si sunt sigur ca sunt alti oameni care se distreaza cel putin la fel de bine ca noi dar cu ei ma simt atat de relaxat si cred ca si altii se simt bine pe langa ei avand in vedere ca la masa lor era tot timpul aglomeratie.

Mi-a placut ca unii oameni nu m-au mai condamnat ca am venit cu un copil atat de mic la intalnire si unii chiar m-au felicitat si pentru cea mica si pentru faptul ca am avut curajul sa postez impresii negative despre hotel. Cum cei care m-au felicitat erau in mare masura la prima intalnire nu cred ca imi stiau felul de a fi si ca nu prea ma intereseaza parerea celorlalti atat timp cat nu este obiectiva si argumentata.

De aceea ii incurajez pe cei care mi-au dat dreptate si care au fost si ei nemultumiti de conditiile de cazare, masa sau oameni (desi aici nu cred ca este cazul) sa scrie despre acest lucru. Acesta este scopul AFA, de a scrie pareri corecte si obiective despre locurile in care mergem si daca cineva ii contrazice doar pentru ca ei nu au trait sau simtit aceleasi lucru sa ii combata pana realizeaza ca doi oameni daca se afla in acelasi loc pot vedea lucrurile diferit.

Daca cineva a avut noroc si a primit o camera curata nu inseamna ca asa erau toate asa cum si eu cred ca nu toate camerele au fost la fel de rele ca a mea.

Imi pare rau ca nu am putut ajunge la festivitatea de premiere dar a trebuit sa veghez fetele in timp ce dormeau mai mult sa fiu sigur ca sotia are parte de un somn linistit pentru ca nu se simtea bine deloc.

Totusi am fost alaturi de voi de la mine din camera si am auzit ca v-ati simtiit bine prin hohotele de ras si prin aplauzele ce razbateau prin peretii hotelului pana la mine in camera.

Ce mi-a placut cel mai mult a fost faptul ca am putut sa observ lumea mai bine fiind nevoit sa stau mai linistit. Astfel a fost chiar amuzant sa descopar cativa “webmasteri” care erau undercover.

Imi pare rau ca nu am putut “vizita” zona fumatorilor si ca treceam ca vantul printre ei la iesirea din restaurant fiind cu cea mica. Vom mai avea ocazii sa vorbim atat cu cei care ne cunoastem deja cat si cu cei care nu ne cunoastem, inca.

Sunt atat de multi oameni cu care am interactionat si nu vreau sa se supere nimeni ca nu a fost mentionat. Cel mai important este ca sunteti in mintea si in inima mea si sa stiti ca va apreciez pe toti.

As dori sa ma iertati cu ceva daca v-am gresit si sa ma intelegeti daca ma mai “aprind” cateodata ca este vina cartierului care m-a facut putin impulsiv de mic copil. Pentru cei care nu stiu m-am nascut si am trait in Salajan unde era nevoie de o agresivitate peste limitele normalului sa nu ai probleme.

Tot de aici am si aceasta aversiune fata de oamenii falsi si mincinosi. Tocmai de aceea ma simt minunat in clubul AFA deoarece oamenii sunt in foarte mare masura sinceri si simpli. Imi plac aceste doua trasaturi la oameni asa ca va rog sa fiti sinceri si simpli cu toata lumea pentru a schimba ceva pentru copii nostrii.

Duminica am plecat cu un sentiment de bucurie pentru ca paraseam acea camera nepotrivita pentru noi si ca am dat peste Cornel explicandu-i acea postare buclucasa. Atunci cred ca a realizat si el ca eu nu stiam ca alocarea camerelor a fost facuta exclusiv de un membru AFA.

Sentimentul de tristete a existat si el pentru ca intalnirea AFA luase sfarsit si nu am apucat sa vorbesc cu mai multi oameni.

Drumul de intoarcere a fost presarat cu cateva accidente petrecute chiar in fata noastra dar din fericire si cu ajutorul lui Dumnezeu nu am fost implicati in nici un eveniment nefericit.

Vreau sa va marturisesc ca toate problemele au palit in fata intalnirii cu atatea persoane dragi.

Va rog sa scuzati eventualele greseli de ortografie dar m-a scos din minti autocorrectul din word si de durerile insuportabile de cap in urma gripei cu care m-am ales.

Inchei aici ca deja este a 3-a zi cand scriu la aceasta impresie si daca o tin tot asa scriu o carte. 

---

VIZUALIZĂRI: 1633 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI