A(L)FA să trăiască, La Mulți Ani!!!

TIPĂREȘTE

=)) (o să vedeți de ce, mai jos). =))

Păi poci io să nu vă scriu ce și cum a fost, și cum văzui io cu ochii mei personali evenimentu'?!? ei?

Așadar:

- vineri, 27.03.2015

Plouă. Plouă cu clăbuci... Ziua se anunță frumoasă și udă. Cam cum ar fi trebuind să fie fetele din cartierul roșu din Amsterdam. Doar că io mi-s aproape de malu' Dâmboviței, iar fata mea încă are ceva treburi de rezolvat înainte să pornim la drum. Bagajul e făcut, așteaptă la ușă cuminte. Din fericire, nu foarte mult, și reușim să pornim înainte de începerea „orei de vârf” spre ieșirile din București. Mai greu a fost să „prepar” pachețelul pentru tombolă, în special „mesajul din sticlă”; am avut mereu impresia că parcă ar lipsi ceva, că mai aș pune ceva, dar nu știam ce.

Am ajuns cu bine, în ciuda vremii potrivnice - ba nu, mai degrabă neprielnice unei călătorii.

Paranteză: cum și mașinii, și nouă, ni s-a aprins becu' de alarmă nivel combustibil, am făcut o scurtă haltă la motelul Dragului, unde ne-am potolit tustrei foamea. Și nu am regretat, cum voi relata mai jos.

În sfârșit, am reușit să urcăm dealul pe care e hotelul - frumoasă poziție! i-am dat ocol și am găsit și un locșor de parcare, apoi cu arme, bagaje și nerăbdare am intrat.

Mai bine mai stăteam... parcă împinși de un resort, toți cei aflați atunci au sărit în picioare, să ne întâmpine... cu pupături, ecusoane, predat pachet tombolă, chestii-socoteli. Cazarea - la topicul aferent.

Later, mai pe seară: după un somnic de frumusețe (șofatul pe ploaie și masa sățioasă de la sosire m-au cam moleșit, recunosc!) am coborât la focul de tabără și la vin fiert. Ce să spun? de admirat tenacitatea gazdelor de a respecta programul, în ciuda ploii mocănești ce se scurgea din norul ce ne înconjura. Din nefericire, atât vremea neprielnică întru totul unei astfel de activități, cât și cantitatea relativ redusă de lemn folosit, au făcut ca momentul să fie atât de scurt, încât nici măcar n-am avut timp destul să ne-nfierbântăm și să cântăm și noi măcar un „cantec de cabană”... Păcat.

Dar nu-i bai, seara era abia la început!

După ce am renunțat la echipamentul de protecție impus de-mprejurări - purcedem la mese. Păi cum? Credeau că scapă? ha! ți-ai găsit!

Aperitivul - puțin ciudat (brânza a fost totuși comestibilă, mai ales după o cană de vin fiert). Restul doar am gustat. Că doar d-aia se cheamă gustare, nu?!?

A urmat un șnițel mărișor cu cartofi la cuptor - la fel: comestibile, deși am avut de vreo două ori tentația să mă-ntreb dacă animalu' murise recent sau nu... Whatever, am supraviețuit! A urmat cea mai bună parte a mesei: plăcinta cu mere! Normal, ce e mai bun se oferă la final, nu? ;) Servirea - în ton cu bucatele: ternă și „la normă”. Tot la normă se puneau farfuriile pe mese, dar și mai la normă se luau de acolo, chiar dacă oamenii nu apucaseră să termine!

Muzica mi-amintea de nuntă: și ca volum (am plecat de acolo fără juma' de voce, răgușit de cum am vorbit cu vreo doi-trei comeseni), dar mai ales ca genuri abordate. Chiar îi ziceam unui prieten: era ca-n snoava aia de pe vremea „odiosului”, cu Bulă care lucra la uzinele mecanice din Cugir și mai „împrumuta” și el câte un șurub, o piesă, o rotiță, doar-doar și-o asambla acasă o mașină de cusut! De unde, când termina, tot mitralieră ieșea! Așa și cu ăștia: chiar și valsul parcă avea tempo de sârbă!

În pauza dintre feluri majoritatea participanților și-au extras biletul câștigător din „urnă” și apoi în schimbul acestuia au avut plăcerea să descopere ceea ce le-a fost sortit să primească, prin grija zeiței Fortuna și cu sprijinul valoros al altui membru al comunității. Mulțumesc așadar și pa această cale colegului telu, ale cărui cuvinte spuse (scrise) din suflet m-au mișcat cu adevărat. (bine, nici darul nu-i mai prejos, da' nu vă spui ce era, că mi-e că o să dea prietenii buzna!)

Cu glasul răgușit (cum spusei), a trebuit să mă retrag relativ devreme. Și ce mult mi-ar fi plăcut să mai vorbesc una-alta, cu unu-altu'...

- sâmbătă 28.03.2015

Ziua cea mare, a decernării premiilor mai mult sau mai puțin simbolice oferite de saitul AmFostAcolo.ro, dar și de partenerii acestuia. Festivitatea a avut loc la subsolul hotelului, cel mai potrivit loc pentru o sală de conferințe, nu-i așa?

Dar cum pentru noi era mai mult decât nesemnificativă amplasarea sălii, să trecem la cestiune. După ce majoritatea celor veniți la hotel au reușit să găsească „locul faptei” - timp în care unii dintre noi am profitat ca să imortalizăm atmosfera, dar mai ales pe cei prezenți, atât în sală, cât și „la prezidiu” - Admin / Cornel a preluat frâiele și microfonul, vorbindu-ne despre pasiunea sa (al treilea copil chiar, aș îndrăzni să spun) - AFA. Timpul fiind prea scurt, și lista celor ce vor fi chemați relativ lungă, a trecut apoi direct la „fapte”, chemând la rampă atât elita utilizatorilor, cât și pe alți colegi care au reușit prin diverse „fapte de arme” să se evidențieze în cadrul saitului sau al comunității. Cum pe cei mai importanți i-a menționat cam fiecare autor de impresii despre adunare, eu aș vrea aici să o pomenesc doar pe o mare româncă, aflată cu ființa departe de casă, dar cu inima atât de aproape: @alinaro. Felicitările mele! Evident, nu doar ei, ci nouă, tuturor, chiar și veșnicilor chibiți, fără de care această comunitate nu ar avea cum să existe.

Așa cum am spus, timpul și așa prea scurt, a curs cu repeziciune, astfel încât odată ce „s-a sunat” de „recreație”, toată lumea a părăsit incinta mai ceva ca la un exercițiu pentru pregătirea anti-incendii, de nici n-am apucat să mai facem o poză cu toți premianții măcar... Eniuei, seara era abia la început, și a continuat cu „masa festivă”.

Mă rog, așa au considerat-o cei ce au pregătit-o. Deși „pregătit” în acest caz e mai degrabă un oximoron. Adică vă dau doar un exemplu: pentru un mesean, care avea în față cel puțin trei tipuri de băuturi (apă, vin și ceva nealcoolic), s-a pus UN SINGUR PAHAR?!? și pe ăla trebuia să-l păzești, că debarasau oamenii ăia cu o dexteritate, ceva de groază! La fel ca-n prima seară, aperitivul a lăsat mult de dorit. Iar felul doi (ceva pește mort, învelit în pane și sărat ocnă - probabil ca să omoare bacteriile și salmonela) a fost pus pe platouri cu mai multe porții în fața mesenilor care NU aveau în ce farfurie să pună „bunătatea”!

Cu adusul stăteau mai slab. De pildă, după ce cred că aproape toți cei care stăteau la locurile lor la mese (pentru că mulți au și dansat pe durata servirii mâncării) primiseră friptura (cei de la masa mea deja fiind cu ea pe terminate), un ospătar se apropie într-un final de mine și mă întreabă conspirativ: „Dumneavoastră ați primit friptură?” „Nțțț! și nici nevastu' meu!” s-a prefăcut că-și cere scuze, și după alt sfert de oră, au revenit cu două porții. Pe care le-am consumat (cum spunea Mălăele, într-o scenetă).

Aceeași soartă au avut și câteva pahare de licori fine, oferite cu generozitate de iulian68, clau70 și Andox, cărora le mulțumesc și pe această cale pentru grija lor pentru sănătatea tractului meu intestinal, pus la grea încercare de tentativa de cină oferită de marele restaurant al mărețului hotel ex-Coiplea, dar cam cu același personal ne-cioplea(t).

Și ca să nu uit: a revenit și personajul din prima seară - omu' cu roze! Mai lipsea fetița cu chibrituri și - poate - Rapunzel... Ba chiar omul a dat nestingherit câteva ture bune, doar-doar și-o mai vinde ceva „marfă”...

Parada modei și dansul modern de acum vreo trei ani de la Tărlungeni au fost acum înlocuite de patru fete cucuiete (dintre care una am auzit chiar vorbe că ar fi avut ceva bebe, da' cred că erau doar zvonuri - invidia, deh...).

Cuiul serii - tortul și mai ales urarea cântată, care a dat și titlul acestui articol: Mulți ani trăiască! ALFA să trăiască!... Și omu' a insistat cu o tenacitate demnă de o cauză mai bună. (nu că noi nu eram buni, da' or-ș-cât) ! Cel puțin (da' chiar puțin, cam cât juma' de amandină la cofetărie) tortul a fost cel mai bun produs din tot meniul serii...

Partida de karaoke din păcate s-a încheiat când încă nu începuse, din lipsă de amatori. Profesioniști au fost, oricum, doar trei...

Pentru mine, cam pe aici s-a încheiat și seara. Măcar de data asta, muzica a fost bună și antrenantă.

- duminică 29.03.2015

Ziua a treia și ultima. Cea mai tristă... și cum sincer, nu agreez despărțirile lungi și lacrimogene, mi-am luat rămas-bun de la prietenii (vechi și mai noi) cu care am avut plăcerea să iau ultimul mic dejun împreună, apoi am dus bagajul la mașină, mi-am arătat fizicu' la poza finală și am pornit la drum spre casă.

Am trecut prin trei anotimpuri până s-ajungem (la Predeal ningea, la Ploiești era soare, iar în București ne-a așteptat iar ploaia). De unde vă salut pe toți cu drag și îmi doresc să vă revăd pe toți (fie împreună, fie câte câțiva) la alte întâlniri sau mini-mitinguri ad-hoc!

Până data viitoare, vă îmbrățișează cu drag, yours truly...

PS1: păcat de munca celor care au pus un morman de suflet pentru ca aceste două seri să fie de vis, pentru că a fost aproape pe punctul de a fi ruinată de lipsa de profesionalism din restaurantul gazdelor noastre.

PS2: nu în ultimul rând, aș vrea să fiu primul care urează bun-venit la masa noastră celui mai (viitor) nou membru AFA! Să fie într-un ceas bun și să aducă doar bucurii tinerilor ei părinți! Și sper să urmeze și ceva frați, nu peste mult... ;)

---

VIZUALIZĂRI: 1739 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI