Am rămas fără cuvinte, dar cum aş putea să nu scriu ceva?!
Mărturisesc că am avut emoţii cât roata carului pentru marele eveniment din weekend-ul ce tocmai a trecut, la care am participat în premieră şi eu. Atât de mari, că la un moment dat era să renunţ, însă tot eu mă îmbărbătăm zicându-mi că ar fi fost un semn de laşitate să las baltă totul. În sfârşit, mi-am luat inima-n dinţi şi soţul din dotare (care avea şi el emoţii pentru mine) şi am pornit la drum spre Predeal!
Când am intrat în hotel aveam gura uscată, toate numele prindeau contur într-o „faţă” sau alta, nici nu puteam privi bine, iar mâinile şi glasul îmi tremurau. La primirea călduroasă, primul contact vizual a fost cu maria55 şi cu roth, abia am reuşit să îngaim cine sunt, am primit ecusonul, m-am înscris la recepţie de unde am primit cartela, mi-am luat soţul şi ne-am instalat în cameră. Soţul a început să mă dojenească blând că emoţiile mele sunt prea mari şi, deşi nu par, mă pierd prea repede. El voia să mă încurajeze, dar n-a prea reuşit. La îndemnurile lui insistente am ieşit să socializăm cu colegii din comunitate dar era atât de greu la început...
Uşor, uşor, am început să-mi revin şi să realizez ce frumos e să fii membru AFA prezent la întâlnire, ce bine te simţi într-o familie atât de mare. Dacă există oameni de calitate, aici îi găseşti cu prisosinţă, tot timpul am avut sentimentul că sunt acceptată aşa cum sunt, fără prejudecăţi. Stânjeneala şi stinghereala erau pe cale să dispară, începusem să cred că sunt printre oameni pe care-i ştiu dintotdeauna!
Am fost primită atât de bine în rândul dumneavoastră, că nu-mi vine să cred nici acum, iar pentru lucrul acesta sunt datoare cu multe mulţumiri, vouă, minunaţilor colegi de AFA!
Dacă fiecare a fost de părere că masa la care a fost repartizat a fost „cea mai tare masă”, semn de mare satisfacţie şi integrare, şi eu afirm cu tărie că am stat la masă „cea mai cea”, cu cei mai mulţi grei din AFA (şi aici nu vorbesc despre mine), vorba simpaticei doamne Violeta Bălaşa: ”cea mai premiată masă!” Se cuvine să le mulţumesc colegilor de la masa numărul trei pentru că, datorită lor, m-am simţit special şi specială, lucru rar întâlnit în ultima vreme în viaţa mea. Distracţia a fost maximă, am dansat de mi s-au umflat picioarele, în ambele seri am rămas până târziu, cel puţin în a doua seară, ne-a prins trecerea la ora de vară în restaurant, dar nu ne-am lăsat până, aproape că, ne-au dat afară!
La festivitatea de decernare a premiilor şi diplomelor de către d-l Cornel şi colegii din organizare aveam un nod mare în gât şi, deşi, în sinea mea speram şi eu, fără să fiu ipocrită, la una dintre diplome, nu prea mă aşteptam s-o iau. Dar, s-a-ntâmplat, şi când mi-a fost rostit nickname-ul m-am trezit brusc tremurând, abia am ajuns lângă d-l Cornel. Noroc cu vocea sa blajină care m-a mai liniştit câtuşi de puţin, însă tremurul mâinilor nu încetase. Am mulţumit şi eu cât am putut, mulţumesc şi-acum pe această cale, în special, domnului Cornel care mi-a adresat aprecierile dumisale pentru „scrierile” mele în mai multe rânduri, de care sunt foarte mândră!
Datorăm reuşita acestei excelente întâlniri tuturor artizanilor ce şi-au dat osteneala :organizatori, gazde, participanţi, etc. Cuvintele, deşi uneori, îmi place să cred că le am la mine, de dată aceasta au devenit prea mici şi prea puţine.
Pe noi toţi ne leagă o mare pasiune: călătoriile despre care aşternem pe hârtie impresiile noastre pentru a-i informa şi încânta şi pe alţii şi a le transmite şi lor dragostea noastră pentru a cunoaşte noi şi noi locuri şi oameni! În speranţa că nu v-am plictisit prea tare cu trăirile mele şi că impactul acestei întâlniri fizice a avut un efect miraculos asupra tuturor, va recunosc, încă o dată, că vă admir şi vă iubesc pe toţi! Până la următoarea întâlnire, va salut şi mă înclin!
Trimis de irinad in 30.03.15 23:37:09
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@irinad - Îţi înţeleg starea de spirit pentru că şi eu - şi noi toţi, cei care am fost acolo - cândva, am trăit la rândul nostru momente asemănătoare.
În 2013, la Odorheiul Secuiesc, s-a întâmplat să fiu prima apelată. Deşi am auzit cuvintele lui Cornel, habar nu aveam ce trebuia să fac. Scaunul parcă mi se lipise de spate şi nu mă mai puteam desprinde. Atunci soţul meu mi-a şoptit apăsat: "Hai, du-te, du-te acolo!" M-am ridicat şi m-am prezentat în faţa tuturor uimită ca un viţel la poarta nouă. L-am întrebat pe Cornel: "Trebuie să spun ceva?" Când mi-a răspuns: "Nu neapărat, nu ne formalizăm!", mi s-a luat o mare piatră de pe inimă. N-am spus decât cel mai simplu "Mulţumesc!" Ce-ar fi trebuit sa fac, ce-ar fi trebuit să spun, am aflat de la următorii apelaţi care îşi făcuseră debutul la întâlnirile AFA şi aveau mai multă experienţă.
@iulianic - Mi-a mai venit inima la loc, inseamna ca trairile mele au fost, oarecum, explicabile. Bine ca am depasit starea aceea, nu stiu sa mai fi trecut vreodata prin asa emotii. Multumesc pentru faptul ca mi-ati impartasit din experienta dvs., ca ma gandeam ca am fost tare deplasata.
Foarte emoționante trăirile tale, și eu am avut fluturi în stomac la gândul că o să cunosc atâția useri noi, mă bucur că te-ai numârat printre ei! Fii fără grijă, data viitoare va fi la fel!
@larissa2015 - Ma faci sa zambesc, sper ca data viitoare sa fiu un pic mai relaxata. Emotiile, chiar si placute, te solicita si te extenueaza, am ajuns acasa aproape epuizata, dar dupa o oboseala placuta. Eu n-am indraznit sa-ti scriu nimic referitor la review-ul tau, fiindca analiza ta la rece m-a cam trezit la realitate, eu m-am entuziasmat cam tare!
@irinad - eu te-am vazut foarte relaxata (sambata dimineata la masa) cand am apucat sa te cunosc, si mi-a facut placere sa am ocazia sa povestim putin.
@andreea_c - Ei, da, sambata de dimineata imi mai revenisem putin dupa impactul zilei de vineri, mai ales pana la prima masa festiva. La masa, socializand cu colegii de masa, am inceput sa ma destind usor, usor. Insa, punctul culminant l-am atins la festivitatea diplomelor cand am baguit ceva, aproape incomprehensibil. Vazand filmuletul lui msdn (caruia ii multumesc mult pentru imagini, caci vor ramane niste amintiri nepretuite) sunt foarte surprinsa ca "n-am scos" mai nimic din mine, dar, ce sa-i faci, emotiile... In alta ordine de idei, si mie mi-a facut mare placere sa comunic cu tine si sotul tau!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2015 O Întâlnire... 'deosebită'! — scris în 05.05.15 de urjanclaudiu din BRAşOV - RECOMANDĂ
- Mar.2015 Nebotezata sau… botezata? — scris în 09.04.15 de Denisa13 din GHIMBAV - RECOMANDĂ
- Mar.2015 Predeal 2015 - Emoţii printre picături de ploaie... — scris în 05.04.15 de Floria din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2015 Habemus Dixtractium — scris în 05.04.15 de papone din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Mar.2015 Din nou împreună — scris în 04.04.15 de Costi din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Mar.2015 Et in Arcadia ego! — scris în 03.04.15 de Zoazore din BRăILA - RECOMANDĂ
- Mar.2015 Friends Will Be Friends — scris în 03.04.15 de krondia* din BRAșOV - RECOMANDĂ