A venit momentul review-ului cu numărul 300. Unii ar spune că sunt multe, alții – printre care mă număr și eu – ar spune că sunt puține. Aș fi putut mai mult 😬, dacă m-aș fi străduit. M-am tot gândit despre ce să scriu la acest număr rotund. Inițial, am vrut să aștept o călătorie care să vină la pachet cu impresii proaspete și frumoase de împărtășit. Doar că, pe lista mea, nu apare nimic prea curând – și oricum, nimic care să „merite” simbolic [...] — citește

La sfârșitul anului trecut, după ce am vizitat lacul de acumulare Vidraru (vezi impresii), aproape golit, am decis să facem o oprire suplimentară în drum spre București. Este vorba despre un sat despre care aveam cunoștință de mai mulți ani, pe lângă care trecusem de mai multe ori, fără a avea însă timpul necesar pentru a-l vizita. Ce este așa special la un sat de pe Valea Argeșului? Ei bine, este un sat model construit în anii `40 ai secolului trecut, în urma unei [...] — citește

Munții Ciucaș au acel dar rar de a nu se repeta niciodată. Oricât de des ai reveni, muntele te întâmpină de fiecare dată altfel, mai ales iarna, când liniștea, zăpada și lumina îi schimbă complet chipul. Pentru mine, Ciucașul este un loc al reîntoarcerii, dar și al surprizei. Ziua petrecută aici, într-un ianuarie cu ger adevărat și soare generos, a fost mai mult decât o drumeție: a fost o experiență de iarnă autentică, cu efort, decizii luate pe munte și momente de [...] — citește

După vizita la barajul Vidraru (vezi impresii), orele amiezii fiind înaintate și foamea prezentă, hotărâm să ne oprim la un restaurant pentru a gusta câte ceva. Ochisem inițial alt local, dar în drum spre baraj am observat că este închis, astfel că ne-am reorientat. La baza Muntelui Cetățuia, pe al cărui vârf cetatea Poenari străjuiește Cheile Argeșului, lângă modulul de comandă de suprafață al Hidrocentralei Vidraru, se află o pensiune-restaurant numită, cum altfel, [...] — citește

Cunoașteți isteria provocată de golirea lacului de acumulare Vidraru și ipotezele lansate de numeroși „specialiști” în ceea ce privește această acțiune. Nu intru în amănunte, eu am fost interesat doar de aspectul lacului și barajului după operațiunea de golire, imagini ce pot fi văzute odată la câteva zeci de ani. Drept urmare, imediat după Crăciun, am pus la cale o escapadă pe meleaguri argeșene, la barajul Vidraru. Deschiderea autostrăzii până la Curtea de [...] — citește