La începutul toamnei trecute am avut bucuria de a ajunge în această minunată țară și am constatat că are o arhitectura deosebită datorită stilurilor diferite de a construi, aflate în strînsă armonie, tribut al creștinilor, evreilor și arabilor, ultimii cu influiențe mai ales în sudul Spaniei. În anul 2012 am călătorit la Barcelona și atunci mi-am zis, impresionată de frumusețea acestui oraș, că m-aș simții foarte fericită dacă aș vizita cât mai mult din această [...] — citește

După cum am promis, iată continuarea călătoriei prin nordul Spaniei. Acolo, la A Coruna, capitala degradată, poate pentru nefasta oprire a Invincibilei Armada în portul său, poate pentru personalitatea separatistă a locuitorilor ei, personalitate pe care o vezi scrisă pe toate zidurile, până la Pontevedra și Vigo, în sud, am ajuns pe o ploaie mocănească, la temperaturi de toamnă târzie, într-o zi când restul țării și al continentului se coceau la peste 35 de grade. [...] — citește

Grea decizie, cu harta în față, să creionezi un traseu pe meleaguri iberice, în miez de vară. Fără îndoială, orașul adoptiv al lui Gaudi, Barcelona, tentează ca punct de plecare spre coasta arabă, miticul Al-Andalus, până către Coloanele lui Hercule, britanicul Gibraltar. Si totusi... La zece kilometri de Paris, în fața unui pahar de vin roșu (căci ce altceva poți face atât de aproape de Paris, decât să bei un pahar de vin roșu?), mi-am dat seama că nu regret [...] — citește