Părăsind parcarea hotelului Connemara Coast, am setat pe aplicația de orientare primul obiectiv al zilei: Kylemore Abbey. Asta însemna că, în loc să ne îndreptăm spre Dublin și să vizităm ceva pe drum, facem fix pe dos și mă așteptam ca Tati să mârâie un pic, dar ori nu și-a dat seama din start, ori se informase și el și i se părea normal să nu ratăm asemenea bunătate de loc. În plus, aveam să străbatem magicul ținut Connemara – se pare că unul dintre cele mai [...] — citește

Adică Inis Mór, Inis Meadhóin, Inis Oírr... Anne, gazda noastră de la Claremont B&B, ne-a privit cu admirație, atunci când a aflat că aveam de gând să vizităm insula cea mai mare din arhipelag, Inis Mór. Mai ales pe o prognoză schimbată în ultima clipă, ce anunța un front de furtună în Atlanticul de Nord. „Nu vreți, mai bine, să dați un tur prin Connemara? Dacă tot ați făcut ținutul Burren... ” Nici vorbă, mai ales că rezervasem biletele de vapor. Acum, [...] — citește

Adică „piatra mare”, căci întreg ținutul este contorsionat; o grămadă de pietre puse acolo de mâna unui uriaș care, în eoni, a mutat jumătatea de insulă din Antarctica acolo unde este azi... Din Galway, după ce traversezi din nou orașul – dar, după ora 9, lumea este la muncă și strada principală nu mai este aglomerată, că te și miri cum de o poți străbate exact în 15 minute, cum te avertizase GPS-ul cu o după amiază înainte – te încadrezi pe drumul de [...] — citește

După toate pregătirile febrile pentru vizita pe tărâmurile lepriconilor şi ale zânelor “irish” şi după primul tur întreprins de noi în împrejurimile oraşului Galway (ţinutul Burren, descris de onorata-mi Milady aici) a sosit şi momentul celui de-al doilea tur, care se prefigura la fel de interesant, ba poate chiar mai mult. Ce-i cu această Connemara: este o regiune puţin populată (cum îmi place mie adică) din vestul Irlandei, cămin al vorbitorilor de limbă irlandeză [...] — citește

“Cât de frumoasă e Irlanda! ”, “Cât de verde e totul! ”, “Ia uite câte animăluţe au ăştia!! ”, “Frate, da irlandezii nu cultivă nimic? ”, “Cum o fi să trăieşti într-o căsuţă din asta şi să te doară la bască de tot? ”. Cam asta s-a auzit tot drumul între Dublin şi Galway de la grupul nostru de tineri temerari. Ultima frază citată îi aparţine, bineînţeles, jumătăţi-mi care de când se ştie s-a visat trăind departe de aglomerările urbane. [...] — citește