Am terminat și cu sărbătorile de iarnă 2025–2026, sărbători care sunt, poate, cele mai frumoase din an. Le așteptăm cu bucurie și speranță, făcând un bilanț al anului ce-a trecut și sperând la împlinirile pe care le așteptăm în Noul An. Știu că nu vă place să mă lăudați, dar vreau să vă atrag atenția asupra unui lucru important: am fost maxim de politicos și nu v-am stricat bucuria iernii. N-am postat nimic pe site, adică nu v-am stresat cu vorbele-mi inutile. [...] — citește

Deoarece articolul meu este foarte lung voi publica aici doar parțial pățaniile și gândurile mele pe subiect. Restul aventurii o găsiți pe blogul personal unde puteți vedea și poze și filmări [...] Veneam de la Brașov către aeroportul OTP și am scris ce am pățit pe drum, însă asta este o chestie personală. Ideea e că e bine să plecați cât mai din timp să puteți face față situațiilor neprevăzute. Era și primul meu zbor așa că am trăit totul cu o intensitate [...] — citește

Cum a început totul: în iarnă, în timp ce căutam lucruri legate de excursia în Maroc (vezi impresii), am găsit din întâmplare, nu mai știu cum, o informație despre o cursă Wizz Air spre o destinație total necunoscută mie: Lamezia Terme. Cei care mă cunosc știu că prefer să-mi organizez singur excursiile, așa că am început „săpături” și am ajuns la o variantă finală, pe care am transpus-o în practică și despre care vreau să vă povestesc și vouă. Cum a [...] — citește

Vazindu-ma avida de excursii in zonele mai putin cunoscute de turistii care vin in Italia, cei doi simpatici profesori pensionari, mi-au fost adevarati ghizi in cele citeva zile in care am locuit la ei. Intr-o zi mi-au propus o vizita intr-un sat de munte si m-au asigurat ca o sa fie pe gustul meu aceasta plimbare. Asa ca, dupa somnul de frumusete, am pornit la drum. De la Villapiana am urcat cam vreo 10 kilometri pe un drum asfaltat, fara gropi,cu serpentine care ofereau minunate privelisti [...] — citește

Dupa 3 zile petrecute in orasul Palmi, zile in care am vizitat diverse locuri deosebit de frumoase (despre unele am scris impresii aici), am decis sa pornim la drum si sa ajungem in orasul Villa Piana. Acolo ne-am cazat la o familie de profesori pensionari care aveau in proprietate o ditamai cladirea, un adevarat bloc cu 4 etaje. Noi am luat un apartament la ultimul etaj de unde aveam o priveliste superba atit spre mare cit si spre ruinele unui castel din apropiere, camerele fiind situate pe [...] — citește