Ultima parte a concediului nostru. Ultimele 4 nopți. Clisura Dunării. Cazați în Eșelnița. Nu știu dacă o să fiu crezut, dar noi am venit în zona asta din nou doar pentru a mânca smochine și a participa la Festivalul Smochinelor de la Svinița. Cu festivalul nu ne-a ieșit, acesta ținandu-se în weekendul 31 August-01 Septembrie. Așa că, ne-am ocupat zilele cu plajă pe ponton si baie în piscină, circuit cu mașina și Ciucarul Mare. Azi povestesc de circuit, fiindcă pot veni [...] — citește

Am fost intr-o super croaziera pe Dunare. In total am facut 200 km (dus-intors), cu pornire din Eselnita. Traseul a cuprins Cazanele Dunării, Ruinele Cetăţii Trikule, Sviniţa, Liubcova, Ruinele Cetăţii Drencova (Dranko), Cozla, Berzasca, Sicheviţa, Ruinele Cetăţii Sfântul Ladislau, Castelul Golubać, Stânca Babacai, Coronini si in final ne-am oprit pe insula Ostrov, unde exista o colonie de cai salbatici, aproximativ 100 la numar, care traiesc total lipsiti de legatura cu [...] — citește

Inca din copilarie m-a fascinat acest fluviu! Scoala generala am facut-o in Galati, (tata fusese luat de la Uzina 1 Mai din Ploiesti, ca specialist la Combinat) la inundatiile din 1970, eram clasa a treia si ne-a dus in marea intersectie care delimita cartierele Tiglina I, Tiglina II, de Tiglina III si de Tiglina IV sa umplem asa cum putem saci cu nisip. Am amintiri frumoase, cand vara traversam cu bacul Dunarea si mergeam la Cocuta sa facem plaja. Cand iarna ne duceam pe faleza sa patinam, [...] — citește

Cazanele Dunării au exercitat o fascinaţie pentru mine încă din tinereţe. Prima dată am făcut o excursie în 1961 până la Novi Sad organizată cu paşaport colectiv de institutul în care lucram. Vaporul de agrement a oprit câteva ore în insula Ada Kaleh, înghiţită de apele lacului de acumulare în 1970. Acolo am băut cafea turcească la ibric. A doua excursie am făcut-o cu soţul şi copiii în 1979 împreună cu al cincilea membru al familiei care era Dacia 1100. Am înoptat [...] — citește

Bun gasit iubiți prieteni. Desi au trecut aproape 3 luni de când am vizitat Cazanele Dunării, abia astăzi, intr o duminică puțin răcoroasă de noiembrie, am reusit sa imi adun inspiratiile si sa va descriu pe scurt micul meu sejur printre malurile întinse ale Dunării. Sa incep cu drumul, pt ca, noi fiind moldoveni de la Tg Frumos, sa mergi la Cazane e ca si cum ai merge în Bulgaria. E aceeasi distanță. Ori în Grecia din București. Facand o paralelă, chiar vorbeam cu sora mea [...] — citește