Vara călduroasă a lui 2025 m-a obligat să caut de mai multe ori locuri mai răcoroase situate în apropierea apelor de obicei, fie Dunărea, fie Marea Neagră dacă vorbim de România. Anul acesta am mers de mai multe ori în fermecătoarea Dobroge și cum sunt un membru afaFanClub activ (ce comod se citesc articolele fără sâcâiala publicitară!) am să vă mai povestesc și vouă ce am mai văzut pe teritoriul cuprins între bătrânul fluviu Danubius și Pontul Euxin. Cazați din nou [...] — citește

Incursiunea dobrogeană din primăvară a continuat prin frumoasele peisaje din apropierea Dunării, priveliști observate de pe DJ 222F și DJ 223, venind dinspre Peceneaga (de la Zander House – vezi impresii) și mergând spre Cernavodă. Am trecut prin zona bacului de la Frecăței, pe lângă lanuri de cereale și grupuri de maci sângerii, prin Topalu unde se află un valoros muzeu rural de artă numit „Dinu și Sevasta Vintilă” (impresii de la @YersiniaPestis și @iulianic aici: [...] — citește

Felul pământului, umbra pădurilor, răcoreala apelor, fac din regiunea aceasta una din cele mai frumoase și atrăgătoare, servind drept loc de odihnă. pentru orășenii din Tulcea, Galați ori Brăila. Aici e mănăstirea Cocoșu, ca o cetăţue asvârlită pe o coamă de deal, M-rea Cilic în fundul unei văiugi, aci Niculițelul, cu aspectu1 unui sat svițerian, atrăgător mai ales prin contrastul dealurilor ce-l cuprind, cu întinsul șes al Dunării, de unde pe o șosea nouă, [...] — citește

În luna mai am mers de două ori pe meleaguri dobrogene și în ambele cazuri am ales drept bază o cazare pe malul Dunării în localitatea Peceneaga. Așezarea tulceană este aproape necunoscută, în ultimul deceniu doar câteva știri de presă au mai ridicat (temporar) „ceața” ce învăluie satul-comună. Astfel în 2014 a fost descoperită în apropierea unei movile funerare din preajma satului o statuie-menhir din calcar datând din epoca bronzului (jurnalul.ro/stiri/observa ... [...] — citește

Media și website-urile turistice publică constant articole despre „triunghiul religios de la Niculițel” – mănăstirile Cocoș, Saon și Celic-Dere. Nu știu dacă chiar este vorba despre un „triunghi” sau altă formă geometrică (alte surse scriu despre o „cruce” ), cert este că viața spirituală din această parte a Dobrogei are rădăcini adânci în timp. Dacă cu ceva timp în urmă am vizitat basilica paleocreștină de la Niculițel (vezi impresii) și mănăstirea [...] — citește