Unde dai și unde crapă; dar, per total, a ieșit bine

25 vPentru a sărbători venirea primăverii, anul ăsta am ales un weekend la Crama de Piatră. După modelul de acum 3 ani de la Apogeum, ne-am gândit că n-avem cum să dăm greș: mâncare, un pahar de vin bun și multă, multă relaxare... Locația îmi tot apărea în ultimul timp pe facebook, dar cred că o știu mai de mult; oricum, la Apogeum țin minte că am adus vorba către somelierul ce ne făcuse turul. „Eh, Crama de Piatră...” s-a exprimat el cu un ton nu foarte încurajator. „Concurența, deh!” am gândit eu.   Supriza a fost s-o caut pe booking și s-o găsesc! Cu [...] — citește

Rămas bun, Egipt!

34 vCititul articolelor mele e, uneori, ca statul la coadă la pașapoarte: te uiți la ceas, oftezi, și te întrebi de ce ai venit. Nici eu nu mă pot salva din plictiseala pe care o torn în fraze lungi, greoaie, scrise cu speranța că cineva, cândva, va găsi un sâmbure de frumusețe în ele. Până și tastatura s-a săturat de mine. Încăpățânarea mă ține în viață — ca o cămilă rătăcită în deșert, tot sper să ajung la o oază de cititori care să zică: „Da, dom'le, are omul ăsta ceva de zis.” Deocamdată, însă, scriu pentru cei curajoși, răbdători sau, [...] — citește