makuy* - [28] reviews ROMÂNIA

... sau România cea fără de țară

Cred că poporul ăsta ar trebui să semneze o Magna Charta cu țara, în care să jure că îi va reda privilegiile străvechi și, mai ales, libertatea, ori va trebui, el, poporul, să dispară dintr-o istorie în care cu greu și-a găsit locul... Deja cale de întors nu se mai află! Vineri seara, am încropit un traseu de o zi, nu departe de București, care să cuprindă locuri exotice și peisaje de vis. Deși nu credeam că acest lucru este posibil, altfel decât prin furcile Scyllei [...]  citește review

încărcate în [07.09.19]satisfacţie: 100.00%

Adrenalina de-o sâmbătă

Este septembrie, este weekend și prognoza se anunță încă superbă. Adică exact ceea ce trebuie pentru a contracara depresia începutului de toamnă. Nu că aș avea ceva cu toamna; este un anotimp frumos – mă rog, până la ploile din noiembrie, mai ales atunci când se transformă în brumă, dar asta durează puțin, pentru că vine decembrie, cu mirosul de Crăciun și de An Nou! Doar că, spuneți și domniile voastre, nu-i așa că în primele zile de septembrie, mai ales după un [...]  citește review

încărcate în [10.09.16]satisfacţie: 96.25%

Toast pentru un viitor „resort”

Introducere Bag de seamă că a devenit o tradiție ca, de Rusalii, să ne retragem acolo unde Oltul iese din munți, într-un defileu aparte, la Cozia. Poate că locul are un spirit al său, iscat din păgânismul miilor de ani de dinaintea ridicării castrului roman de la Arutela, cel care păzea intrarea în teritoriul misterios al munților Daciei. Nu întămplător, al treilea Basarab a ctitorit acolo mânăstirea Nucet; Cozia, pre limba strămoșilor săi, deși sunt convins că Mircea [...]  citește review

încărcate în [04.07.16]satisfacţie: 93.00%

Undeva, cândva... sau o noapte în casa de la Peleș

Undeva, cândva, am văzut un film formidabil... Undeva, cândva... Adică cineva care s-a cazat într-un hotel vechi, în care a trăit aventura vieții lui. Pentru că, dacă te cufunzi în realitatea altei epoci și, mai ales, dacă uiți de prezentul anost, poți străpunge inexpugnabila barieră temporală... Nu aș fi crezut că voi trăi o asemenea senzație. Autocarul ne-a descărcat în faptul serii, deasupra mânăstirii Sinaia, pe o stradă îngustă, că, pentru o clipă, m-am [...]  citește review

încărcate în [14.04.16]satisfacţie: 99.00%

Pensiunea Class, Săliștea Sibiului

Căutarea Am vrut să ne cazăm în Săliștea Sibiului. Mai ales că nu mai fusesem niciodată acolo. Așa că am început căutarea... Sunt mai multe pensiuni în zonă. Unele, prea la autostradă – numai bune pentru tranzit. Altele, prea departe de centrul localității – nu că aveam vreo vagă idee cam cât de departe este centrul de orice punct periferic... Așadar am ales pensiunea Class. A fost și o formație, Class, acum ceva timp... Pe booking, pensiunea avea comentarii [...]  citește review

încărcate în [16.02.16]satisfacţie: 93.75%

La Vulcanii Noroioși, printr-un hățiș turistic... noroit

1. Hainele cele noi ale împăratului Căci e nevoie de vocea inocentă a copilului, care să strige: „Împăratul este gol! ” Ca de obicei, am ridicat la fileu întrebarea firească, unde anume poți evada, preț de o zi, din Capitală. Cum Valea Prahovei se anunța plină, în acest început de weekend, datorită pârtiilor albe – și chiar așa a fost, cu blocajele tradiționale de la Comarnic încolo – am zis să verificăm drumul Moldovei... Adică, de la Urziceni, la stânga, [...]  citește review

încărcate în [12.02.16]satisfacţie: 60.00%

Periplu de Ziua Națională

Drumul Ca să părăsești Bucureștiul, într-o zi premergătoare unei minivacanțe, cum e cea cu ocazia Zilei Naționale, poate fi o aventură. Iar ieșirea spre prima autostradă, numită A1, printr-un cartier Militari sufocat – înainte ca nodul gordian de la Eroilor să fi fost închis de corupție – este cu adevărat „a Road to Hell”. Așa încât, profitând de o mică neatenție a coloanei infinite, înainte cu o intersecție de Gorjului – care părea „un pod prea [...]  citește review

încărcate în [10.02.16]satisfacţie: 96.67%

Escape... Day

Introducere Căci, exact ca în Harry Potter, unde Diagon Alley se deschide numai celor aleși, misterioasa autostradă A3, cea care leagă nimic de centura Ploieștiului, trebuie descoperită pe căi inițiatice... Ceea ce am făcut, cu ocazia unui team-building în Piatra Craiului, căci, până atunci, reușisem să folosesc strania cale de acces – ce mai amintește de culoarele ascunse ale hiperspațiului războaielor stelare – doar venind dinspre Orașul Câmpurilor Petroliere. [...]  citește review

încărcate în [10.01.16]satisfacţie: 93.75%

O cazare romantică

Preambul Bulevardul Libertății, 167, Bușteni... Te sperii și cauți pe Google Maps. Ca să răsufli ușurat: de fapt, este DN 1, porțiunea care nu depinde de Compania de Drumuri, ci de primărie. Și mai afli că e pe partea stângă, cum mergi spre Brașov... Ce nu observi pe net, deși era la mintea – pardon, ochii – cocoșului, e că adresa e la doi pași după ce treci de drumul spre Gura Diham. Adică, după ce lași gara pe dreapta, destul de aproape... Ăsta e un indiciu [...]  citește review

încărcate în [10.11.15]satisfacţie: 98.33%

O vizită în Canion

Predoslovie Cuvintele sunt puține pentru a descrie imaginea Bucegilor, așa cum se zărea ea în acea zi de început de octombrie, de la marginea pseudo-auto-străzii zise și A3, ce leagă o pseudo-centură rutieră a unei capitale sufocate de propria-i creație de o alta, măcar reușită și eficientă centură ce ocolește pe la vest orașul sondelor petroliere, cel atât de bombardat de anglo-americani, că aceia, tineri piloți, își dorm somnul de veci undeva, la marginea unei [...]  citește review

încărcate în [05.10.15]satisfacţie: 92.50%

Team building

Cred că a fost ultimul sfârșit de săptămână perfect al unui început canicular de toamnă. Poate, tocmai ca o ispită de nerefuzat… Dincolo de imaginea demnă de filmele cu Stan și Bran, a mașinuței încărcate cu șapte oameni serioși, care, cu icnete și vai, au ajuns la Fântâna lui Botorog. Binecunoscut reper pentru montaniarzi, o noutate absolută pentru mine, în acea frumoasă dimineață de septembrie. Deși mi se spusese că va urma un traseu de vreo 11 ore, mi-am zis [...]  citește review

încărcate în [26.09.15]satisfacţie: 100.00%

Un hotel... interesant

În ultimii ani am evitat Valea Prahovei din motive obiective (adică așa cred eu, că sunt obiective): inevitabila aglomerație de duminică după amiaza. Și cum nici în mersul trenurilor nu mai am încredere, iată că o zonă montană frumoasă a rămas numai în amintirea unor ani demult apuși, când, cu un rucsac în spate – și, adesea, fără el – străbăteam la pas cărările mai mult sau mai puțin marcate. Dar nu despre ani demult apuși vreau să vorbesc acum. Ci despre [...]  citește review

încărcate în [16.09.15]satisfacţie: 96.25%

O cazare peste timp...

Ei, bine, anul acesta a fost martorul multor „pentru prima dată” în ceea ce mă privește. Așa că, la început de septembrie, m-am regăsit în ipostaza de invidiat a „trântorului”. Uite așa, ca simplu invitat, un outsider, la o manifestare care nu mă privea în mod direct. Până la urmă, este plăcut și așa, să ți se spună să îți faci bagajul și să te prezinți la recepția hotelului, tocmai în stațiunea zeului mării, de unde să ți se pună la dispoziție camera [...]  citește review

încărcate în [14.09.15]satisfacţie: 94.00%

Incursiune în Țara Dinozaurului Pitic

Uite că, în anul de grație 2015, am ajuns acolo unde nici în gând n-am visat: pe o insulă tropicală! Drumul și surprizele sale Iar traseul până acolo a fost unul inedit. Mă rog, îl mai străbătusem, în alte condiții, cu vreo două decenii în urmă și, parțial, până la mânăstirea Lainici, acum câțiva ani. Acum, după o amănunțită documentare pe internet și câteva telefoane pe la cunoscuți, mi-am luat inima în dinți și, cu mâinile pe volan, m-am încumetat [...]  citește review

încărcate în [24.08.15]satisfacţie: 95.00%

Hotel Suprem, o surpriză plăcută

Locația Când treci de centrul stațiunii Băile Olănești – da, acela în lucru înainte și după inundațiile de anul trecut – drumul devine cu sens unic, pe dreapta, peste pod, apoi se continuă, prin fața hotelului Olănești, ca să se întoarcă, peste alt pod, în fața parcului și a debutului aleii către izvoare. Ei, bine, înainte de pod, șoseaua urcă, destul de abrupt, pe strada zisă a Parângului, printre vile mai vechi sau mai noi. Oricum, ceea ce atrage atenția, pe [...]  citește review

încărcate în [06.06.15]satisfacţie: 96.00%

Pelerinaj

În anul Domnului 1788, o armată turcească a urcat până la schitul Nucet, unde au distrus biserica, chiliile și i-au omorât pe călugări... E vorba de 1788, în plin Iluminism european, într-o epocă de profunde transformări, când Revoluția franceză bătea la ușă, când Constituția americană proclama egalitatea în drepturi, când Mozart schimba mentalități. Iar turcii, ce-mi făceau? Poate nu știți ce înseamnă schitul Nucet și unde este el... Păi, azi, tocmai din [...]  citește review

încărcate în [06.06.15]satisfacţie: 100.00%

La o zi după eclipsă, de echinocțiu...

Nu că aș fi văzut eclipsa... Pentru că, la București, au fost nori. De rău augur? Fiecare eclipsă e însoțită de nori. Și cea mare, din ’99, pentru cine își amintește, dar și celelalte, parțiale. Deși, pe ultima, într-o zi cu zăpadă, am reușit chiar să o fotografiez... Nu și pe aceasta! Dar nu despre eclipsă vreau să vorbesc eu acum. Pentru că ce altceva e o eclipsă, decât o simplă trecere a Lunii prin fața Soarelui? Nu tu, vârcolaci, nu tu, cutremure sau, [...]  citește review

încărcate în [04.04.15]satisfacţie: 95.00%

Sibiul... altfel

Păi, da... Pentru că, ani de-a rândul, drumurile ne-au purtat mereu prin Sibiu, din parcarea de sub zidurile cetății și, mai rar, din cea de sus, ambele cu plată, dar ultima, cu barieră, către Piața Mare, Piața Mică, Podul Mincinoșilor (sau al Minciunii), Casa Huet (sau casa cu ochișori, cum o botezasem cândva), bisericile și, invariabil, prânzul, la Bufnița... E adevărat, am observat ascensiunea urbei, de la un oraș de dincolo de munți, la Capitala Europeană și la polul [...]  citește review

încărcate în [01.03.15]satisfacţie: 100.00%

La Plăcinte... tot înainte...

Cum este un timp pentru orice, cu siguranță este un timp pentru debut... Debut? Păi, da, pentru că nu îmi amintesc să mai fi scris un review despre restaurante și localuri. De ce? Pentru că, de gustibus... Doar că, azi, fiind 15 februarie și duminică, pe deasupra, am zis, de ce nu? Adică nu de ce să nu scriu un review de mâncare, dar de ce să nu ieșim undeva. Oricum, Bucureștiul este plin de lăcașuri pentru satisfacerea tuturor gusturilor, de la vinovata shaorma, până la [...]  citește review

încărcate în [15.02.15]satisfacţie: 100.00%

Hotel Căciulata, între realitate și utopie

Realitatea... De fapt, trebuia să fie hotelul Oltul, din același complex. Nu știu de ce, dar face parte din acele cutume familiale, cum că, dacă e Cozia (nu, nu Căciulata, deși este vorba de această stațiune) musai să fie hotel Oltul! Și nu oriunde, dar la etajul al doilea, cu vedere spre râu. Doar că... Pentru că turismul românesc este unul de complezență, zecile de telefoane date la recepție au sunat în gol. Și, cum perioada vizitei se apropia, am recurs la prietenul [...]  citește review

încărcate în [09.02.15]satisfacţie: 84.00%