2. Pompei şi Vezuviu

TIPĂREȘTE

La Pompei am ajuns de la Napoli (vezi impresii) cu trenul normal (şi nu cu Circumvesuviana, care am înţeles că e un fel de tren suburban mai rablagit), preţ bilet 2,80 euro, durata cam 30 min.

După ce ne-am lăsat bagajele la cazare, am plecat spre parcul arheologic. Pe drum, am fost abordaţi de nişte fete de la o agenţie de turism dacă nu vrem să mergem si pe Vezuviu. Evident că era în plan, dar pt. a doua zi, şi pe cont propriu. De la ele am aflat (şi am verificat ulterior şi s-a adeverit) că biletele se pot cumpăra doar online şi sunt epuizate până în 11.05 (eram în 29.04!), dar putem cumpăra bilete de la agenţia lor la preţ normal (12 euro) cu condiţia să mergem cu microbuzele lor (20 euro) în condiţiile în care există autobuz normal la 3 euro biletul, dar care, evident face mult mai mult timp până acolo. Evident că am acceptat oferta, achitat 64 euro/2 pers., stat liniştit pt. a doua zi şi plecat mai departe.

Am intrat în parcul arheologic pe la intrarea care se află nu departe de centrul oraşului, am plătit 18 euro/pers. si am primit o hartă a parcului. Este impresionant să umbli printre ruinele oraşului, mai ales ţinând cont ce s-a întâmplat acolo. Noi ne-am plimbat pe acolo destul de dezorganizat, iar după vreo 2 ore de umblat printre ruine ale caselor mai mari sau mai mici, am constatat că zona administrativă/publică este în partea opusă a parcului, şi am plecat direct în zona aceea, care într-adevăr este cea mai impresionantă, pe unde ne-am mai petrecut încă vreo 2 ore.

Prin urmare, dacă aveţi posibilitatea, nu faceţi ca noi şi să folosiţi cealaltă intrare (care e mai la periferia oraşului nou). Practic, între cele 2 intrări sunt în jur de 2,5 km. Astfel, chiar după ce intraţi în parc veţi putea admira cele mai frumoase ruine din tot parcul arheologic. Parcul este foarte mare, nu ştiu dacă am văzut jumătate din el în peste 4 ore, dar mai mult nu am rezistat. Era în plan şi o vizită la ruinele de la Herculaneum (ei îi spun Ercolano) în ziua aceea sau următoarea, care am înţeles că au rămas mai bine păstrate şi cu mai multe fresce, dar ne-au ajuns 4 ore de ruine pentru această vacanţă.

A doua zi am făcut check-out la cazare şi ne-am prezentat disciplinaţi la agenţie, care, la ora stabilită, ne-a îmbarcat în mai multe microbuze (erau destule persoane) şi am plecat spre Vezuviu. O parte din drum l-am făcut pe autostradă, apoi am urcat pe serpentine până la cota 1000, a duram cam 40 min. tot drumul. Aici se află punctul de control al biletelor, ghişeu de vânzare bilete nu am văzut, de unde se pleaca pe jos. Biletele se vând în număr limitat, aveţi posibilitatea de a alege ora de acces care trebuie şi respectată cu ceva toleranţe +/- dacă mergeţi pe cont propriu.

Ca să revin, am început urcuşul spre vârf, vulcanul având cam 1300 m. Se urcă în serpentine pe un pietriş mai grosier, dificultate medie, adidaşii sunt suficienţi, nu ştiu cât a durat urcarea, parcă vreo 25 min., dar asta depinde de ritmul fiecăruia. Teoretic ai şi ghid inclus în preţul biletului, dar nu am văzut pe nimeni acolo care să dea explicaţii cuiva.

Practic ce faci ajuns sus? Poţi să te plimbi pe marginea vulcanului parcurgând cam la 40% din circumferinţa conului, atâta este permis, admirând frumoasa panoramă a zonei. Şi să caşti gura în interiorul conului în locurile de belvedere, privelişte modestă. Precizez că ai un timp limitat pentru vulcan, cam 2 ore şi ceva, îţi spune şoferul ora la care trebuie să fii înapoi. În total, toată excursia a durat cam 4 ore. Impresii? Nu ştiam ce aşteptări să avem, dar parcă a fost cam aşa-şi-aşa. Nu există termen de comparaţie cu Etna (extraordinar!), pe care am vizitat-o acum ceva timp. Dar pe de altă parte, este un loc care merită bifat o dată-n viaţă dacă eşti în zonă, măcar să ai cu ce te lăuda acasă ????.

Reveniţi în oraş, am plecat la gară spre noua noastră destinaţie: Salerno (cu coasta amalfitană la pachet). Va urma.

---

VIZUALIZĂRI: 5131 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI