Bine poziționat, dar cam scump

TIPĂREȘTE

După trei săptămâni de vacanță a venit și momentul plecării spre casă. Sâmbătă 02.07.2011, la ora 09.00 am părăsit, fără prea mari regrete, Vikingen Quality Resort and Spa din Alanya (Okurcalar). Pentru întoarcere am ales același traseu ca și la dus, prin Istanbul. Dezamăgită de faptul că marea majoritate a agențiilor de la noi nu ofereau decât Istanbulul ca oprire intermediară, ceea ce pe mine nu mă avantaja, deoarece nu aveam decât o noapte la dispoziție, deci nu aveam timpul fizic necesar vizitării obiectivelor turistice, nici măcar pentru cumpărături, am tot căutat pe internet și am reușit să găsesc și să rezerv pe booking hotelul Pasha Palas 4* din Izmit.

Poziționarea hotelului este excelentă, acesta aflându-se la doar 90 km de Istanbul, accesul făcându-se din D100 sau din autostrada Ankara-Istanbul. Noi am ales, de fapt GPS-ul, varianta fără autostradă, deși mai aveam destule lire pe cardul KGS, dar mi s-a părut mai simplă această variantă. Din Okurcalar până la hotel am făcut 736 km, rămânându-ne puțin peste 800 km pentru a doua zi. La 16.40 parcam mașina în parcarea proprie a hotelului.

M-am prezentat la recepție cu rezervarea de pe booking scoasă la imprimantă încă de acasă. Prețul unei camere duble cu mic dejun era de 90 euro pentru o noapte. Rezervarea a fost în regulă, astfel că în 2 minute am primit cardul camerei 203, aflate la etajul al doilea. Mai amuzantă a fost „negocierea” prețului camerei. Nu credeam că se poate jongla cu cursurile de schimb într-o plajă atât de largă și cum poți fi păcălit pe față. Deoarece prețul de 90 de euro era ferm, recepționerul începe „socotelile”, cursurile afișate pentru euro ale hotelului fiind de 2TL, respectiv 2.3 TL. Întâi transformă euro în lire, utilizând cursul cel mare, respectiv 90x2,3=207 TL și îmi spune că atât îi datorez. Dacă mă hotăram să plătesc cu card, aceasta era suma de plată, păcălindu-mă doar o singură dată. Apoi transformă din nou lirele în euro, utilizând celălalt curs, respectiv 207/2=103,5 euro, fiind convins că voi plăti cash în euro. Am rămas interzisă văzând cum se pot pierde 13,5 euro doar jonglând cu rata de schimb. Fără să mă enervez, i-am explicat că nu mi se pare corect și că îi voi plăti doar 180 TL cash. A fost rândul lui să se blocheze când am scos 200 de lire și i-am cerut să-mi dea restul și să-mi facă factură. Nu am vrut să plictisesc pe nimeni cu detaliile tranzacției, ideea a fost că s-a confirmat încă o dată faptul că cea mai bună valută în Turcia este lira turcească, chiar dacă peste tot ei primesc și euro și dolari. Am refăcut și eu calculul în sens invers, utilizând cursul oficial de la momentul respectiv, 180TL/2,33=77,25 euro și constatând că am ieșit destul de bine așa.

La etajul al doilea, la capătul holului dotat cu camere de supraveghere, se afla camera care ne-a fost repartizată. Camera era destul de mică pentru un hotel de 4*, dar era curată, cu un pat dublu destul de mic, dar suficient, cu o singură noptieră, telefon, aer condiționat care funcționa foarte bine, minibar contracost, televizor fără vreun canal românesc, cană electrică, cești și pliculețe de ceai, două scaune, o măsuță, un dulap cu 2 uși în care se afla seiful blocat. Fiind amplasată pe colț, aveam și două mici balcoane semicirculare. Baia era micuță, cu cabină de duș cu duș fix, uscător de păr, sticluțe cu cosmetice, telefon. Nu am înțeles de ce ventilatorul din baie comunica în cameră. Prosoapele erau curate, albe, cu sigla hotelului. La fel, cearșafurile erau impecabile. Deși nu mă așteptam, am avut chiar și papuci de unică folosință. Internet-ul wireless cu parolă avea semnal excelent în tot hotelul, inclusiv în cameră. Nu am testat piscina hotelului și nici jacuzzi, deși erau incluse. Camera în sine nu a fost rea, dar, la banii dați și la cele 4* ale hotelului, aveam alte pretenții. Nu se compară cu camera mult mai mare și mai frumoasă pe care am avut-o anul trecut la Akol 4* în Canakkale, unde am dat doar 75 de euro pe noapte, rezervată tot pe booking.

Seara am ieșit să ne plimbăm puțin prin oraș și să mâncăm ceva. Hotelul se află într-o zonă liniștită, curată, destul de departe de centrul orașului. Până în centru ar fi trebuit să luăm autobuzul câteva stații, dar, din comoditate, am renunțat.

Dimineața la 06.30 am coborât la micul dejun. Restaurantul mi-a plăcut mai mult decât hotelul. Avea două terase drăguțe. Mâncarea nu a fost foarte variată, dar bună la gust și suficientă. Cafeaua Jacobs la filtru a fost chiar bună, mai era și ness și ceai turcesc sau la plicuri, omletă de două feluri, gemuri, miere, brânză, cașcaval, salamurile lor, măsline, roșii, castraveți, lapte, cereale, fructe confiate, cartofi prăjiți atunci și o plăcintă cu brânză excelentă, apă plată la sticlă de 1,5 și sucuri Cappy de portocale, piersici, vișine la cutii de 1l.

După micul dejun, am predat camera și am plecat spre țară. Am intrat destul de repede în autostradă, am traversat foarte lejer Istanbulul, iar la 11.30 intram în Bulgaria.

Deși mi s-a părut cam scump pentru condițiile oferite, recomand acest hotel pentru poziționarea sa avantajoasă, la jumătatea distanței Alanya-București, drumul fiind astfel mai ușor de parcurs și pentru faptul că am evitat aglomerația și traficul infernal din Istanbul. Consider că am făcut o alegere bună, amintindu-mi de cele aproape 3 ore pierdute acum 2 ani în căutarea hotelului rezervat în Istanbul, ce nervi mi-am făcut și câtă benzină am consumat blocată în traficul de coșmar.

---

VIZUALIZĂRI: 2504 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI