Doi părinți și doi copii din {casa cu} jucării

TIPĂREȘTE

Din varii motive (1. piticul nostru urăște să meargă cu mașina; 2. pitica noastră e obsedată de animăluțe, insecte, moluște etc; 3. pe măsură ce ne înmulțim și creștem, mașina devine prea mică pentru drumuri lungi; 4. etc) am ales o destinație mai aproape de casă.

Sar peste drumul de la Oradea la Herculane (traseul a fost superb, de la Arad via Săvârșin via Deva, întors și dormit la Lugoj - Reșița - Anina - Bozovici și, inevitabil, Bigăr - Herculane) și mă opresc la cazare.

Pentru noi a fost o surpriză mai mult decât plăcută. Nu mai pomenesc de faptul că rezervarea am făcut-o cu o lună înainte, că am sunat la nu mai puțin de 14 pensiuni, că am cerut un apartament (foarte greu de găsit) - așadar, ce am primit la Casa Natura a fost cireașa de pe tort.

Pensiunea este chiar la intrarea veche în orașul istoric Herculane, la vreo 200 de m de gară, pe dreapta din direcția Iablanița, dincolo de calea ferată.

Dacă vă gândiți că gara este prea aproape, că trenurile fac mult zgomot, aveți parțial dreptate. Dar NU le-am auzit. Nici noi, nici copiii. Aerul curat, activitățile de peste zi ne făceau să dormim tun.

Dar să revenim la cazare. Am primit deci un apartament în clădirea cu apartamente. La parter, că așa am cerut. Un fel de garsonieră cu o cameră, cu un living uriaș cu spațiu de relaxare și o bucătărie dotată cu: chiuvetă, cuptor cu microunde, fierbător și tacâmuri pentru 4 persoane. Ni s-a explicat că aragazul și grătarul sunt în foișorul de afară, pentru a evita mirosurile.

Livingul era dotat cu un colțar extensibil, pentru noi, adulții, iar camera, cu pat dublu a fost folosită de copii. Pe lângă acest spațiu, copiii au fost fascinați de locul de luat masa, o terasă închisă de vreo 10m/4m cu canapea, masă de 6 persoane și televizor. Grădina era plină de pomi fructiferi, cu hamace și balansoar. Pentru ștrumpfii cu scutec este un spațiu de joacă „nu mai nalt decât o schioapă”, ca să cităm din sus „plagiatul” Arghezi.

Parcarea se face în incinta pensiunii, puțin la îngrămădeală, dar personal aș fi preferat să se facă afară, ca mașinile să nu strice decorul.

Poți cere masa proprietarilor, selectând meniul cu o zi înainte (vorbim despre mic dejun și cină). Pentru că nu suntem foarte mâncăcioși (toți împreună avem vreo 180 de kg), o porție - destul de mare de felul ei - deservea un tătic și un pitic, o mămică și-o pitică.

---

VIZUALIZĂRI: 899 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI