In Parcul National Durmitor, la Zabljak

TIPĂREȘTE

Daca am zis cateva cuvinte despre fainul Parc National Prokletije, de la granita comuna a Muntenegrului si Albaniei, parca ar merita si mult mai cunoscutul Parc National Durmitor cateva cuvinte.

Daca Prokletije este un "bebelus" fiind declarat parc national abia in 2009, Durmitor a fost declarat parc national inca din 1952.

Noi am ales pentru sejurul petrecut aici din Durmitor Park a ne stabili cartierul general in micuta statiune de munte muntenegreana Zabljak.

Zabljak este o micuta statiune, cu o populatie de nici 2000 de locuitori, aflata la o altitudine de aproape 1500m, fiind orasul aflat la cea mai mare altitudine din Balcani.

Cred ca este cea mai buna alegere in a te caza, daca doresti a petrece o vacanta in mijlocul Durmitorului. Gasesti aici o multitudine de oferte de cazare, de la hoteluri de 4* la case de vacanta si apartamente de inchiriat. Pentru toate gusturile.

Pentru a manca, la fel, ai mai multe optiuni: restaurante/terase ale hotelurilor dar si cateva mici carcimioare cu terasa, foarte dragute. Gasesti si mici terase fast-food. Adica pentru toate buzunarele. Gasesti suficiente bancomate cat si o micuta benzinarie. Ai si un supermarket maricel chiar in centru. Gasesti un centru de informare turistica, gasesti si harti turistice de cumparat.

In Zabljak ales de noi in a ne caza pentru 4 nopti, ne-a placut tare mult. Sunt doar vreo 75km de la granita Muntenegrului cu Serbia, iar drumul prin munte cu serpentine stranse pe alocuri, mai largi prin altele, cu un drum ok din punct de vedere al asfaltului, este foarte frumos.

Inainte de a ajunge la Zabljak, la vreo 40km dupa ce intri in Muntenegru ajungi la impresionantul Canion Tara, si la vechiul si deosebitul Pod Durdevica.

Despre superbul canion sapat de raul Tara se gasesc foarte multe informatii pe net asa ca nu insist asupra lui, doar pot spune ca ne-a impresionat prin frumesetea sa.

Daca in Prokletije Park nu prea poti face prea multe activitati, fiind oarecum limitat la plimbari si drumetii pe carari de munte, in schimb in Zabljak ai o paleta mult mai variata de activitati:

Pe langa plimbarile auto spre si de la amintitul Pod Durdevica de peste raul Tara, loc unde poti practica raftingul pe raul Tara, sau poti incerca senzatii tari pe tirolienele mai lungi sau mai scurte, situate mai la inaltime, sau mai jos spre firul apei, de pe o parte pe alta a canionului.

Din Zabljak se organizeaza excursii de tipul "Jeep Safari" , te imbarca in masini de teren, te plimba pe drumurile forestiere din jurul Zabljakului, traversand unele sate/catune mai izolate, ajungand in puncte faine de belvedere asupra Canionului Tara. Poti face circuite care sa cuprinda inclusiv rafting pe Tara. Poti [inchiria biciclete pentru a te plimba prin imprejurimi.

Si bineinteles poti face drumetii tare faine pe crestele si varfurile Durmitorului. Pentru aceasta activitate din urma am ales si noi o vacanta in Zabljak, in Durmitor.

Din Zabljak se poate ajunge pe un drum asfaltat de vreo 3km pana la Crno Jezero (Lacul Negru), un lac glaciar inconjurat de padure, la poalele Vf. Medved.

Este cel mai mare dintre cele 18 lacuri glaciare din salba Durmitorului.

Este atat de accesibil, pe jos sau cu masina. Aici gasesti si o parcare si tot aici platesti si taxa de acces in Parcul National Durmitor, atat pentru persoane cat si pentru masina din parcare (daca declari, nu te controleaza nimeni, se bazeaza pe corectitudinea turistului)

Taxa de intrare este de 3 euro/persoana/zi dar poti achizitiona si bilet pentru mai multe zile. De exemplu pentru 3 zile, asa cum am platit si noi,

biletul este 6 euro/pers. Exista si variante pentru o saptamana si variante pentru grupuri. Nu mai retin cat sunt variantele de bilet pentru mai multe zile sau taxa pentru masina pentru ca noi am venit in fiecare zi aici doar pe jos. Poti veni si cu taxiul din oras, daca nu doresti pe jos sau cu bicicleta, sau cu masina proprie.

Zona lacului este foarte frumos amenajata, cu o alee larga de acces pana la lac, asfaltata, doar cu acces pietonal, cu amenajari din loc in loc, toate identicie, din lemn, de unde poti cumpara de la comerciantii locali diferite produse: siropuri, gemuri si dulceturi, ciuperci de padure proaspete sau uscate, plante pentru ceaiuri, fructe de padure proaspete, etc

Exista si un mic loc de joaca amenajt pentru cei mici, cu leagane, tobogane, punti, franghii de catarare, etc. Un mic parc de aventura este chiar langa lac.

Ajunsi la lac gasesti doua mari panouri cu informatii foarte bune despre traseele ce se pot face pornind de aici. De fapt cele mai multe trasee de drumetie pleaca de aici. Sunt bine prezentate lungimile traseelor, gradul de dificultate, timpii de parcurs.

Daca nu doresti a te plimba pe vreun traseu ci doar sa lenevesti, la umbra padurii sau la soare pe malul lacului, poti gasi o alta activitate pe care nu am descris-o mai sus: eneveala, plaja, balaceala in apele lacului.

Chiar daca sunt lacuri de munte, glaciare, cu apa rece, spre deosebire de cele de la noi, scaldatul este permis. Am vazut atat aici lume balacindu-se in acest lac cat si in alte lacuri mai sus in munte.

Pentru cei obisnuti cu marcajul traseelor turistice de la noi, unde gasesti mai multe marcaje omologate, diferite atat ca tip cat si culoare (banda, cruce, punct, triunghi / rosu, galben, albastru combinate intre ele, teoretic tipul marcajului avand si o semnificatie fiecare tip de marcaj pentru traseul respectiv. De ex: banda marcheaza trasee magistrale de creasta).

In Muntenegru traseele omologate sunt marcate cu un singur tip de marcaj si anume:un cerc rosu cu un punct alb in mijloc.

Daca sunt mai multe trasee comune ce pleaca din acelasi punct, este un singur marcaj, acel punct rosu, iar cand ajungi intr-o zona de despartire a traseelor, la o intersectie de trasee, acolo gasesti indicatoare cu directia dorita de urmat, si /sau sageti cu vopsea facute pe pietre sau stanca.

Este un pic dificil, consider eu, daca depasesti acea zona de intersectie trasee, si nu ai observat acest lucru, exista riscul de a continua pe un alt traseu, nu pe cel dorit, marcajul fiind acelasi: cercul rosu.

Daca semnele de marcaj erau diferite, in culori diferite, sesizai imediat ca nu mai esti pe marcajul tau ci pe un alt semn si te intorci imediat. Dar daca esti un pic atent, marcajele si indicatoarele sunt foarte bune, nu le poti rata. Mai mult acel cerc rosu, in locurile unde poteca se abate la stanga sau la dreapta, sau unde sunt mai multe directii, are desenate catre directia de urmat cate un mic segment de culoare rosie ce indica directia de urmat.

Un traseu de relaxare este o poteca ce inconjoara lacul, avand din loc in loc bancute de odihna unde poti admira lacul si frumoasele culmi ale muntilor din jur.

Principala atractie este traseul de drumetie catre Vf. Bobotov Kuk- 2523m, declarat varful cel mai inalt al Muntenegrului.

De fapt nu acesta ar fi oficial cel mai inalt varf, ci Zla Kolata, 2534m, din Prokletije Park, de pe granita cu Albania, dar Durmitorul fiind in inima (la propriu si la figurat) Muntenegrului si a locuitorilor sai.

Daca doresti a face aceasta varianta de traseu trebuie sa stii ca doar la dus ai vreo 5 - 5,5 ore de mers si urcat cei vreo 1000m diferenta de nivel.

Tot de aici se poate ajunge si pe Vf. Savin Kuk-2313m, sau spre Vf. Benzimeni -2487m, ot in vreo 5 ore si ceva.

Dar exista si cateva trasee mai usurele, care e drept nu ajung in varf de munte dar sunt tare faine:

Un traseu ce ajunge intr-o caldare glaciara, la baza unui versant, la un frumos lac glaciar Jablan Jezero, la 1791m. Se porneste de langa lacul Crno Jezero, spre dreapta, urcand usurel prin padure, ajungand imediat intr-un luminis larg, care se deschide, se largeste transformandu-se intr-un adevarat sat de vacanta:Ivan Do. Aici se poate ajunge si cu de jos de la bariera de langa lac. Aici poti gasi cazare pe la casele de vacanta raspandite pe aceasta pajiste larga, dar exista si un camping, unde poti campa cu cortul sau rulota, sau la cele cateva casute.

De aici drumul se continua urcand usurel prin padure, dar nu inainte de a fi verificat chiar la iesirea din acest sat de vacanta de un ranger al parcului, daca ai bilet valabil de acces in parc, putand plati pe loc acel bilet, emitandu-se bon fiscal pe loc, acesta fiind dotat la purtator cu aparatul necesar emiterii acelui bon fiscal.

Se ajunge dupa alte vreo 20 minute de urcat in tr-un catun cu casele raspandite pe dealuri, intr-o zona de gol alpin, care seamana tare mult cu satele Magura sau Pestera din zona Moieciu.

Atat din acest catun Bosaca, cat si din satul de vacanta de mai jos Ivand Do, privelistile spre versantii muntilor din jur sunt extraordinar de frumoase.

De aici din mijlocul catunului poteca se continua in stanga, spre padure, dar trecand prin fata unei case ce ofera caare dar mai ales, frumos asezate intr-un micut jgheab de piatra, in care curgea continuu apa rece a unui izvor aflat la vreo 30m mai sus. Acolo la racoare, bine pitite in apa iti faceau cu ochiul, regulamentar asezate, sticlele de bere Nicsicko, berea reprezentativa a Muntenegrului. Sau sucurile asezate si ele cuminti in apa rece. Dupa preferinte. Mie mi-a facut cu ochiul o blonda. =))

De asemenea esti imbiat si cu specialitatile traditionale ale Muntenegrului: branza afumata sau nu, si sunca afumata, atat de gustoasaaaaaaa. Parca si acum la aproape 3 saptamani distanta parca simt aroma, gustul acelor bunatati.

Greseala mare sa ne oprim aici la umbra pentru a savura o bere. De jos marcajul spunea ca facem 2,5 ore pana la lac. Deja facusem o ora si ceva, am socotit ca putem sa ne facem un pic de cap. De obicei cand plecam pe trasee nu consumam deloc alcool, dar acum parand asa de usor traseul si socotind ca mai avem atat de putin, ne putem permite in a ne racori cu o bere.

Toate bune, dar plecand de acolo, trecand si pe la izvor si refacandu-ne rezerva de apa, a inceput un urcus pieptis prin padure, alternad cu zone expuse soarelui, care ne-a facut sa ne iasa prin totii porii fiecare mililitru de bere bauta. =))

Poteca dupa ce urca pieptis prin padure iese intr-o zona de luminis, si continua apoi pe o curba de nivel, de unde se deschide o priveliste splendida atat spre muntii din fata cat si spre Lacul Crne Jezero de unde plecasem si peste Zabljak, pana departe. O frumusete.

Api se ajunge rapid la Lacul Jablan. Aici ne asteptam sa fim aproape singuri, tinand cont ca pe traseu nu prea ne-am intalnit cu turisti. Cand colo ce sa vezi, aici era zarva si balaceala in toi. Vreo 20 de persoane, care la plaja care in apa, care plimbandu-se pe malul lacului. O imagine tare faina sa vezi persoane, fete sau baieti in costum de baie si in bocanci de munte =)). In concluzie, un traseu usurel, fain, ce merita facut.

Un alt traseu similar cu acesta, ca distanta si dificultate este si traseul spre Lacul Zminje Jezero, aflat tot la vreo 2 ore si jumatate de Crne Jezero.

Dar cum va spuneam traseul cel mai cautat este cel spre Bobotov Kuk.

Bineinteles ca si noi am dorit a face o drumetie pe Bobotov Kuk.

Dar tinand cont ca eu tocmai fusesem "fericitul castigator" al unei tendinite la genunchiul stang, inflamandu-se tendonul muschiului cvadriceps ce se prinde de rotula.

Dupa un tratament intensiv, de vreo 2-3 luni, cu felurite proceduri: acupunctura, fizioterapie, kinetoterapie, tratamente medicamentoase antiinflamatorii, creme si geluri, nu doream sa fortez totusi norocul, nefiind vindecat complet mai resimtind inca usoare dureri, am zis sa nu-mi fortez norocul asa ca am ales o varianta de drumetie spre varf ceva mai usoara care dureaza pana pe varf cam 3 ore si ceva.

Problema era ca daca se re-declansa o criza acuta a tendinitei exista riscul sa nu ma mai pot intoarce singur pe picioare, de pe munte, stiind cat de dureroasa a fost anterior criza ce ma pus in imposibilitatea de a mai misca efectiv piciorul, durerile fiind foarte mari chiarr si in repaus.

De fiecare data cand plecam pe traseu aveam grija sa aplic preventiv creme/geluri antiinflamatorii, genunchiere solide, fel si fel de benzi lipite pe tendoane si ligamente.

Nu degeaba cand ma vedea dimineata , sau seara gazda noastra ma "mangaia" cu apelativul.... Robocop. =))

Dar pana la urma totul a fost ok, putand sa fac vreo 3-4 trasee mai usurele sau mai dificile.

Asa ca pentru traseul nostru am ales varianta de a ne deplasa cu masina cale de vreo 18km, spre Pasul Sedlo. Drumul pana acolo este putin spus magnific.

Mergi vreo 6-7 km pe drumul principal P5 spre Savnik si Nicksic, adica drumul spre Kotor. Dar dupa acei 7km parasesti drumul principal, in stanga ocolind practic masivul si intri pe un drum secundar asfaltat fantastic. Drumul este foarte ingust, fara parapet de protectie, de multe ori avand pe partea stanga haul in jos. Cand zic drum ingust ma refer ca in multe locuri nu este loc decat pentru o masina.

Peisajul este in schimb de vis. Vale larga, adanca, versanti ce se ridica pe o parte sau alta a soselei. Nu prea se poate descrie in cuvinte frumusetea extraordinara a acestor locuri.

Si nu s-a mai pus problema securitatii sau nu a drumului, ca nu are parapet de protectie, ca nu e sigur, ca nu, ca nu... (vezi situatia Transalpinei).

Dar probabil siguranta circulatiei tine si de conducatorii auto. La noi cu atat de multi "bizoni in trafic", cu atat de multi dobitoci, care au permis auto dar nu stiu nici macar sa scrie si sa citeasca, intr-o tara care nu mai are un sistem de valori, ce sa mai discutam...

Dar sa revenim (... si sa ne revenim :)) )

Din Pasul Sedlo se poate ajunge relativ mai usor pana pe Vf. Bobotov Kuk, cam in 3-3,5 ore. Se poate alege si varianta de a urca prin Pasul Dobri Do, aflat la vreo 3 km mai departe, pe sosea.

Din pasul Sedlo- 1907m, diferenta de nivel nu este mare, doar vreo 620m, dar urci si cobori in mod repetat niste culmi, vreo 4-5 la numar si ajungi dupa vreo 2 ore de mers, practic cam la aceeasi altitudine cu cea din Pasul Sedlo, la Lacul Zeleni Vir, la 2028m. Abia de acolo de apuci sa urci abrupt 500m diferenta de nivel, cam cat aveai si din Pasul Sedlo.

Si drumul urca sustinut, prin soare, pe grohotis pe unele portiuni. Si urci, si urci, de te stoarce de vlaga, ajungand apoi intr-o sa, chair sub varful Bobotov Kuk, intersectand si poteca ce venea de la Zabljak, de la Crno Jezero. De aici poteca urca sustinut, drept, pe grohotis pe langa un perete de stanca iar de acolo se continua pana pe varf cand pe portiuni expuse, poteca mergand pe marginea unei vaii foarte adanci

, cand urcand in varianta 4x4 ("la patru labute"), panta fiind foarte accentuata, iar pe ultima portiune de traseu ai fixate pe o lungime de cateva zeci de metri cabluri metalice de siguranta, poteca fiind foarte expusa.

Privelistea de pe varf nu o pot descrie, este... faina.

Teoretic pe acest traseu intalnesti si doua izvoare, cu apa potabila, unul chiar langa lacul Zeleni Vir si un altul ceva mai jos, dar tinand cont ca acel lac era complet secat, anul acesta fiind o seceta accentuata in zona, nu stiu daca acele izvoare aveau si apa. Recomandabil este in a pleca pe traseu cu minim 2l de apa de persoana.

Noi am ales in a ne intoarce pe acelasi traseu, de la lacul Zeleni Vir, putand coboari pe traseul marcat pana in Pasul Dobri Do, timpul fiind cam acelasi, trebuind din sosea sa te intorci in urcare de-a lungul soselei acei vreo 3km la masina lasata in Pasul Sedlo, in acea parcare improvizata.

La plecare spre Zabljak te poti opri imediat la un km mai jos in parcarea unei mici terase unde poti savura o bere rece, sau un suc la fel de rece.

Daca timpul iti permite poti continua a face o plimbare auto in continuare din Pasul Sedlo spre Lacul Piva, inca vreo 30km, prin acest peisaj montan magnific. Drumul este destul de dificil, nerecomandabil a fi facut dupa lasarea intunericului, tinand cont ca nu are balustrade de protectie si este atat de ingust, dar este atat de frumos.

O carciumioara care noua ne-a placut aici a fost "Konoba Luna" (konoba=taverna). Nu arata nemaipomenit de afara, dar acele 5 zile cat am stat noi in Zabljak, trecand mereu prin fata ei, fiind chair in centru, era de fiecare data plina, la orele de varf, lumea chiar astepand sa se elibereze mese. Pot confirma si cand am mancat noi acolo ca lumea astepta rabdatoare sa se elibereze cate o masa, pe noi chiar rugandu-ne ospatarul

(cu scuze de rigoare) sa ne mute la o masa mai micuta, pentru a putea aseza la acea masa un grup mai mare.

Mancarea foarte gustoasa, portii mari, servire relativ rapida. Ceva mai mult dura pana reuseai sa achiti nota de plata, dar nu mi s-a parut o problema majora.

In concluzie recomand Zabljak, este o optiune de luat in seama.

Oamenii sunt atat de primitori, cel putin unde am fost cazati noi, gazdele noastre au fost extraordinare, atente cu turistii, mereu zambitori, iar mancarea pe care ne-au oferit-o acolo de nota 10+. Sa nu mai spun despre slibovita de casa oferita. =)) =)) =))

Vacante faine sa aveti!

---

VIZUALIZĂRI: 4566 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI