'Asa-s prietenii'

TIPĂREȘTE

A trecut repede, mult prea repede… Emotii au fost si ele din belsug, de parca dadeam din nou BAC-ul… Incerc acum sa imi adun gandurile si sa va spun cum a fost pentru mine prima intalnire amfostacolo. Dupa ce timp de o saptamana am complotat cu totii pentru a pune la punct unele mici detalii (prietenii stiu de ce!), nerabdarea de a va cunoaste era tot mai mare. Asa se face ca vineri dupa-masa, putin dupa orele 17.00 dupa ce am vorbit la telefon cu pepsi70ro m-am hotarat sa anulez toate planurile pentru acea seara si am fugit (la propriu) dupa serviciu pentru a prinde masina de Poiana. Drumul spre Poiana il stiam prea bine, dar seara este mult mai frumos. Pe alocuri, pe partea stanga a drumului, sunt parcari si bancute de unde se poate admira Brasovul “by night. Privelistea este splendida dar cum autobuzul nu face asemenea opriri, cu un ochi savuram peisajul si cu un altul ma uitam la ceas, de teama ca poate nu ajung la timp.

Dupa 20 de minute eram insa in Poiana si dupa inca 10 minute ii regaseam si pe cei care ajunsesera in Poiana mai devreme: pepsi70ro, bogdan DSN, artemisa24, aurorapopescu, prietenii aurorei, sanziana_m si familiile lor. Timpul fiind inaintat si pentru ca ne era tuturor foame am decis sa intram la Sura Dacilor, cu asteptari destul de mari, recunosc. Am fost primiti bine, personalul a scos mesele din cuie si le-a unit pentru a putea sta cu totii. Prima impresie a fost buna, localul era frumos decorat in stil rustic. Ne hotaram cu greu asupra comenzii, preturile mi s-au parut foarte mari si, ca sa nu am surprize la gramaj eu am luat o ciorbita de vacuta cu smantana si ardei iute, un bulz dacic si o apa plata, total 38 lei. Mancarea a fost acceptabila, la Sergiana in Brasov mi-a placut insa mai mult si preturile sunt mai cumsecade. Recomand, ca la orice restaurant, sa intrebati inainte ce gramaj au preparatele din carne. Eu am vrut initial sa comand pastrav, dar cand am aflat ca portia are 300 grame, 100 de grame fiind 15 lei, m-am razgandit… La toate acestea am mai adaugat si onorariul pentru lautarii care ne-au cantat la masa. Eu m-am simtit insa foarte bine si timpul a trecut pe nesimtite.

Au urmat apoi pozele de grup dupa care, cu tristete, ne-am despartit, nerabdatori sa ne revedem a doua zi. Multumesc din nou baietilor care au fost foarte atenti si m-au condus inapoi la masina pe care am prins-o in ultima clipa. Asteptarea pana a doua zi mi s-a parut tare lunga, am stat ca pe ace, gandul imi zbura numai la “marea Intalnire”. La hotel am ajuns cu o jumatate de ora inainte de festivitate, timp in care am cautat chipuri cunoscute sau ecusoane cu nickuri familiare. Mi-a parut rau atunci ca nu ne-am gandit sa ne dam intalnire cu totii inainte sa ne putem cunoaste. Am reusit sa schimb cateva vorbe cu Cornel, mariana, sanziana_m, mili si la telefon cu cristina din Bucuresti.

Agentiile si-au pus foarte bine in valoare hotelurile din Turcia, doar ca eu nu sunt adepta vacantelor in regim all-inclusiv si stilul architectural al hotelurilor sau alte servicii care te tin in hotel conteaza cel mai putin pentru mine in alegerea destinatiilor intrucat vacantele mele sunt, de regula, foarte active, vizitez cam tot ce se poate si la hotel ajung doar seara.

A urmat apoi pauza de cafea si promisiunea ca mai sunt de prezentat doar 4 hoteluri, dar timpul alocat premierii se micsorase totusi destul de mult. Am fost mirata ca in sala erau destul de putini dintre cei care aveau de ridicat premii dar pana la urma a fost bine pentru ca asa am reusit sa ne incadram in timpul alocat. Repede-repede s-au inmanat diplomele/voucherele, s-au facut poze. Apreciez indeosebi efortul lui pepsi70ro care si-a sacrificat timpul petrecut cu familia si care s-a ingrijit in permanenta de fotografii.

Cand am ajuns eu in restaurant majoritatea meselor erau deja ocupate asa ca am ales un locsor la intamplare. Nu as vrea sa insist asupra unor detalii mai putin placute care nu aveau cum sa fie prevazute/evitate, fiind totusi vorba de un hotel de 4 stele, cotat destul de bine: apa plata calda servita in timpul pauzei de cafea, lipsa servetelelor de pe mese sau a tacamurilor (din exces de zel chelnerii ne-au luat linguritele inainte sa fie servite prajiturile si cand am intrebat un chelner unde putem gasi altele ne-a spus sagalnic: “nu stiu, eu ma ocup doar de prajituri”: P), meniul de pui care cazuse de pe farfurie cuiva exact pe ringul de dans si care acolo a ramas toata seara (alt chelner mi-a spus: “nu-i nimic, dansati peste el”). Nu ne-a afectat nimic din toate acestea si am ramas cu zambetul pe buze toata seara.

Petrecerea a fost mai mult decat reusita. Aveam senzatia ca ne cunoastem cu totii de o viata, am dansat impreuna pana “am tocit pantofii” cum spunea mili, recunosc ca am tinut cu greu ritmul cu ileanaxperta, dananecula, artemisa24 si alti mari domni dansatori. Am topait impreuna si pe melodia preferata a lui Cornel, “Asa-s prietenii” cand ni s-au alaturat si alti prieteni, printre care si alex_macedo cu care am reusit sa schimb cateva vorbe si in timpul festivitatii. Am regretat atunci ca nu a fost cu noi si Cornel, sa isi vada visul implinit: oameni care nu s-au mai vazut inainte dar care isi declarau prietenia reciproca. Atunci m-am simtit eu cel mai bine si m-am bucurat ca si insotitorii nostri s-au integrat usor in familia noastra, sotiile lui pepsi70ro, bogdan DSN, sotul daneinecula, familii minunate pe care ma bucur ca le-am cunoscut si “pe viu”.

Trupa Ladies, surpriza organizatorilor, a incins atmosfera la sensul propriu, spre bucuria domnilor in special. Am cantat impreuna cantecele fetelor, am dansat iar apoi petrecerea a continuat pe ritmuri grecesti, turcesti, prilej cu care am reusit sa invatam pasi noi chiar de la reprezentantii agentiilor din Turcia. Si asta mi-a placut.

Ma bucur ca am avut ocazia sa ne vedem si tare mi-as dori sa ne mai vedem o data in tihna, numai noi, pe cont propriu, sa ne cunoastem mai bine, ocazie cu care vor veni sigur si dintre cei care nu au putut ajunge acum. Pastrez deocamdata in suflet aceste amintiri placute de la prima intalnire amfost acolo si multumesc celor care au facut ca acest vis frumos sa devina realitate. Am convingerea ca aceste legaturi pe care le-am creat in cadrul comunitatii se vor pastra si vom cunoaste prieteni noi si ne vom putea bizui unii pe altii si in realitate, nu doar virtual. Sunt fericita, dragi prieteni, ca v-am cunoscut, multumim, Cornel, “webmesterul” nostru de suflet, La multi ani amfostacolo!

As dori, atunci cand va fi timp, sa insotesc aceste randuri de motto-ul nostru:

http: //www. trilulilu. ro/lovethecolors/073a3515c52952

---

VIZUALIZĂRI: 1481 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI