Flori, culori și istorie la Pitești

TIPĂREȘTE

Mai este încă oraşul Piteşti, în apropierea munţilor, aşezat pe dealuri, lângă râul Argeş; de o parte a râului se află câmpii şi păduri şi de cealaltă parte, spre munţi, sunt dealuri şi vii care sunt în număr mare şi dau vinurile cele mai bune din Ţara Românească. Are biserici frumoase şi o mănăstire de călugări. Aici nu sunt catolici, doar când vin negustori „la târg”. Are 200 case de români, adică vreo mie de suflete, oameni ceva mai înstăriţi. Se face o pâine foarte frumoasă, albă şi gustoasă, scria în jurnalul său episcopul catolic Petru Bogdan Baksic, la 1640, în timpul primei sale călătorii în Țara Românească.

După ce în anul 2009 am mers prima dată la festivalul Simfonia Lalelelor de la Pitești, anul acesta am urmărit perioada de desfășurare a manifestării și ne-am întors în Orașul Lalelelor. Am combinat „nebunia” unui târg de flori, cu istoria centrului orașului și mănăstirea Trivale.

Expoziția florală își are originile undeva la începutul anilor 70 ai secolului trecut. An de an a crescut în amploare, spațiile cultivate cu flori de primăvară extinzându-se. Prima vizită la această expoziție florală m-a impresionat cumva, cum se întâmplă de obicei atunci când vizitezi pentru prima dată ceva.

Am ajuns în Pitești undeva după ora 10.00 și am găsit loc de parcare în dreptul Parcului Republicii, la câțiva pași de Casa Cărții (Centrul Cultural al Municipiului Pitești) , loc unde se desfășoară expoziția. Autoturisme multe, se vânează locuri de parcare cât mai aproape de manifestare, populație din belșug. În fața centrului expozițional este plasat unul din carele alegorice ce a defilat la deschidere, cu o zi în urmă - flori și frunze uriașe se ridică spre soare, este unul din cele două care la care au lucrat cei 14 voluntari veniți din Olanda. Admirăm câteva aranjamente aflate lângă clădire (un ursuleț simpatic), achităm cei 5 ron contravaloarea biletul de intrare (exista și o exagerată taxă foto de 20 ron/ toată lumea făcea fotografii fără a plăti acea sumă) și pășim în interior. Expoziția a fost dezamăgitoare, pentru mine, exceptând aranjamentele centrale – sub formă de tablouri florale (un fel de atelier de pictură). Câteva mici aranjamente ale unor florării sunt mai frumoase, în rest standuri ce vând tot felul de suveniruri, standuri ale unor școli și grădinițe, etc. În 15 minute ieșim în mijlocul târgului de flori, după ce am parcurs cele două etaje ale spațiului expozițional.

Târgul exterior se întinde pe o suprafață mare, aproximativ 150 de standuri/corturi oferă spre vânzare o paletă largă de flori, plante ornamentale, arbuști, puieți de pomi fructiferi – în ghiveci, sub formă de semințe ori bulbi, etc. Nu lipsesc îngrășămintele adecvate fiecărui soi în parte și uneltele de grădinărit. Aglomerație maximă la standul unui hipermarket, unde se vindeau orhidee la 14 ron. Găsim câteva standuri cu ceramică, obiecte din lemn, lumânări ornamentale, tablouri, jucării. Nu lipsesc din piațeta Primăriei celebrele grătare cu mici, berea și înghețata.

Ne învârtim puțin prin Piața Vasilea Milea, străjuită de clădirea Prefecturii, admirând paleta de culori a diferitelor flori. Am impresia că mușcatele domină peisajul floristic din piață. Înaintăm câțiva pași și ne trezim în fața unei mici bijuterii arhitecturale ce a supraviețuit în modernismul ce o înconjoară – este vorba de Biserica domnească „Sf. Gheorghe”. Ctitorie din 1656 a domnitorului Constantin Șerban și a soției sale Bălașa, biserica este singura urmă rămasă din curțile domnești ce ar fi existat la Pitești. Mi-a plăcut foarte mult pictura interioară, în stil neoclasic, executată la mijlocul secolului al XIX-lea de pictorul Gheorghe Stoenescu, discipol al lui Gh. Tatarescu. Monumentul istoric, cu fațade de cărămidă roșie și ancadramente de piatră la ferestre, se distinge și prin pridvorul supraînălțat, la etaj fiind amenajată clopotnița. De lângă biserică începe un canal meandrat plin cu apă ce duce către laleaua metalică și o mare fântână arteziană (imprimată cu semnele zodiacului). Pe marginile bazinului cu apă (o privire aeriană ne relevă forma ondulată) sunt plasate bănci, iar în câteva locuri mici ronduri cu lalele. Monumente de marmură albă sunt plasate ici-colo, în mijlocul florilor.

Trecem prin spatele Cercului Militar Pitești, observăm Hotelul Muntenia și intrăm pe sub arcade de flori pe str. Victoria. O mulțime de curioși făceau cerc în jurul unui personaj-statuie vie: un Charlie Chaplin complet alb. Mergând spre Primărie, pe partea stângă este un ansamblu de blocuri, iar pe partea dreaptă o serie de clădiri istorice. Prima pe dreapta este o clădire interesantă, ocupată acum de un magazin al unui brand celebru – este vorba de Clădirea Forstiropol. Aici a fost găzduit Restaurantul Argeș, după trecerea clădirii în patrimoniul statului comunist.

Urmează clădirea modernă a Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu”, sediu de peste 4.500 mp ce adăpostește colecțiile de carte, periodice și multimedia. Sediul a fost proiectat de arhitecții Maria și Alexandru Mulțescu, construcția începând în 2000 și inaugurându-se în anul 2003. În fața Bibliotecii este amplasat bustul cărturarului Dinicu Golescu.

Altă clădire impunătoare este Cinema Sebastian Papaiani, fostul Cinematograf Modern. Ridicată după planurile arhitectului Eracle Lăzărescu în 1912, clădirea era destinată a fi sediul Băncii Populare Române. Cinematograful a căpătat numele celebrului actor, născut la Pitești, drept recunoștință pentru întreaga sa carieră, în anul 2013.

La câțiva pași întâlnim clădirea Palatului de Justiție, azi Curtea de Apel. Monumentala construcție, ridicată inițial în 1892 în stil eclectic, a fost modificată între anii 1912-1914 în stil neoclasic francez sub conducerea arhitecților Eracle Lăzărescu și Arghir Culina. Scări impunătoare și coloane duble înfrumusețează intrarea în clădire, holul central e prevăzut cu luminator, iar pe laterale sunt două săli de ședință. A funcționat ca tribunal până în 1955, apoi a fost sediul Palatului Culturii și a Bibliotecii Județene până în 1993. După 2010 a trecut printr-un amplu proces de renovare, fiind recompartimentate spațiile interioare și introdusă tehnică de calcul modernă.

După Curtea de Apel intrăm în Piața Primăriei, pavată cu dale de marmură, și observăm frumoasa clădire a Primăriei Municipiului Pitești cu decoruri murale în nuanțe de albastru pe fațade și un vitraliu reprezentând o lalea, deasupra ușii de la intrare. Clădirea, al cărui autor este arhitectul State Cintan, e ridicată în 1936 în stil neoromânesc. Un ceas cu cifre romane tronează pe frontonul principal; un banner de mari dimensiuni, ce promovează Simfonia Lalelelor, este amplasat pe fațadă. Am citit că holul central este amenajat ca o curte interioară, cu un luminator spectaculos. Alt panou situat în fața Primăriei ne „atenționează” că Piteștiul a fost oraș european al sportului în 2013.

Vis-a-vis se află o fântână arteziană și clădirea Galeriei de Artă, fost sediu al Primăriei până în 1970. Pe frontispiciul clădirii apare anul construcției: 1886, arhitect fiind Ion N. Socolescu. Galeria de artă este flancată de două statui: statuia lui Mircea cel Bătrân (bronz realizat de Grigore Minea și Aurelian Bolea, 1998 – este cea mai mare statuie din Pitești) și statuia lui Nicolae Bălcescu (bronz executat de Constantin Baraschi în 1969; înaltă de 4,5 m statuia e plasată pe un soclu de granit roșu).

Pe lângă Primărie am găsit câteva pâlcuri superbe de lalele, de diferite culori și forme. De asemenea, pe lângă statuia lui Mircea erau lalele galbene ciufulite. În această zonă a primăriei, un pic mai ascunse parcă, erau atât de multe lalele. Am văzut în spatele Primăriei și o vilă foarte frumoasă: Vila Coandă – bancher, parlamentar, fondator și director al Băncii Populare. Se observă stilul neoromânesc al construcției de început de secol al XX-lea (arhitect Arghir Culina); mi-a plăcut foișorul cu coloane groase, asemănător cu cel al culelor oltenești, și rotonda închisă cu geamuri.

Piața Primăriei se închide cu Teatrul Alexandru Davila, în fața căruia e amplasat și bustul dramaturgului. Clădirea, în forma actuală, datează din 1948. Instituție culturală de prestigiu, areși secție de revistă, teatru pentru copii și tineret, precum și fanfară. Plimbarea noastră pe acest pietonal piteștean s-a încheiat în fața Bisericii romano-catolice Sf. Anton, construită în stil neogotic la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Aproape de ora 15.00 a început o ploicică de primăvară care a mai împrăștiat din mulțimea de oameni. Nu am părăsit Piteștiul fără a vizita și Mănăstirea Trivale, fost schit, amplasat pe o înălțime în Pădurea Trivale, în apropierea drumului ce duce către Grădina Zoo. Biserica are hramul „Sf. Treime” și „Sf. Gheorghe” și a trecut de-a lungul timpului prin mai multe refaceri. Atât corpul de chilii (ridicate în secolul al XVII-lea și refăcute în anii 40), cât și turnul clopotniță (1904) sunt încadrate ca monumente istorice. Liniștea care domnește aici, precum și florile de pe prispă creează o atmosferă spirituală aparte. Începe slujba... sunetul de toacă răsună peste pădure... o veveriță sare printre ramuri.

E timpul să plecăm spre Capitală. Deși un pic dezamăgit de aranjamentele florale încercăm să credem că „Simfonia Lalelelor” a devenit cea mai importantă și cunoscută manifestare dendro-floricolă social-culturală, artistică, sportivă și comercială a municipiului Pitești, așa cum precizează saitul oficial al Primăriei Pitești.

---

VIZUALIZĂRI: 2937 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI