GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Am descoperit acest castel destul de târziu, în urmă cu 2 ani, de fapt auzisem de el abia prin 2008 și de atunci îmi doream foarte mult să ajung aici, și deși era foarte aproape de mine (chiar am trecut de multe ori prin zonă - Pădurea Neagră) mi-a luat cinci ani până să-l văd. Auzisem multe povești despre el de la soție, rude, localnici, despre starea de degradare în care a ajuns după Revoluție, dar și despre tentativa unor măicuțe de a-l renova cu scopul de a-l transforma în mănăstire.
Scurt istoric
Castelul a fost ridicat între anii 1890 - 1894 de către contele Zichy Jeno, proprietarul unor vaste domenii în zona Borodului și a Diosigului, descendent al unei importante familii nobiliare din Bihor. În jurul castelului au fost plantați brazi, pădure ajunsă azi la o vârstă frumoasă, chiar dacă a fost exploatată destul de intens în ultima vreme. Poiana în care se află castelul a devenit cunoscută pentru localnicii români ca Poiana Florilor, dar contele prefera alintul „Magaslak” - în traducere „cuibul de pe înălțime”.
Contele Zichy a fost mai mult un romantic explorator, preocupat de Orient, a și organizat mai multe expediții științifice în China, Orientul apropiat, Rusia - Caucaz, devenind și membru al Academiei Maghiare de Științe.
Castelul a cunoscut câteva momente de glorie, adăpostind aici diverse personalități ale vremii, dar nu am să insist asupra lor, singura persoană pe care nu a reușit să o impresioneze contele fiind soția lui, care nu a apreciat nici efortul contelui, nici frumusețea castelului și s-a întors în Ungaria.
În 1928 castelul este vândut firmei „La Roche & Darvas”, care se ocupa de prelucrarea lemnului, proprietatea unui întreprinzător evreu din Oradea, Darvas Imre și a lui Alfred La Roche, bancher elvețian.
După al doilea război mondial, castelul va fi naționalizat intrând în proprietatea statului, perioadă marcată de o continuă degradare. În anii 70 a devenit restaurant-motel, frecventat de persoanele „sus-puse” ale vremii, iar după un timp a intrat în patrimoniul armatei. Perioada comunistă și-a lăsat o amprentă negativă asupra castelului, s-au făcut modificări în castel, inclusiv recompartimentări, iar parchetul a ajuns chiar lemn de foc.
După revoluție a fost pentru o perioadă al nimănui, doar un popas pentru drumeții din zonă sau localnicii care căutau ciuperci. La un moment dat stareța mănăstirii ortodoxe „Sfânta Cruce” din Oradea reușește să intre în posesia castelului cu scopul de a-l transforma în schit. Este adusă și o biserică de lemn din secolul XVIII din Lugașu de Jos și încep lucrările de reabilitare la clădire. Moment marcat de o altă oribilitate în opinia mea, mai exact înlocuirea vechilor geamuri cu ferestre termopan.
În ultimii 2 ani măicuțele au părăsit castelul, acesta fiind subiectul unor dispute în instanță între mănăstire și moștenitorii firmei La Roche & Darvas, el fiind astăzi închis.
Menționez că mare parte din aspectele istorice de mai sus, sunt culese de către mine de pe internet din diverse articole, din păcate la fața locului nu există nimic care să te informeze despre trecutul castelului, iar altele sunt culese de la localnicii din zonă.
Accesul la castel se poate face din mai multe direcții:
- din Aleșd, se intră pe DN1H în direcția Pădurea Neagră/Nușfalău, până la intersecția unde se desparte drumul spre Nușfalău de cel spre Pădurea Neagră, idem dinspre Nușfalău/Zalău sau Pădurea Neagră.
- în apropierea respectivei intersecții pe direcția vest se desprinde un drum pietruit pe care se ajunge la castel.
- localnicii o iau adesea prin munți, fiind destul de aproape de localitățile din zonă, variantă pe care doresc șă o încerc și eu la primăvară, mai ales că nu numai poiana în care este amplasat este plină de flori, zona fiind renumită pentru ghiocei și brândușe.
Drumul de piatră se poate face cu mașina, dar recomand această variantă doar dacă nu a plouat în ultimele zile, de preferat vara, altfel o să aveți nevoie de tractor pentru a ajunge din nou la civilizație.
Eu l-am parcurs pe jos din Pădurea Neagră dar pe drum, nu prin munți pe scurtătură, un adevărat tur de forță de aproximativ 30 de km dus-întors, dar merită din plin, zona este absolut superbă, ferită de civilizație și poluare, perfectă pentru o mică destindere.
Așa că după aproximativ 1 oră și 45 de minute am ajuns în poiana care adăpostește castelul, primul impact fiind destul de puternic somptuoasa construcție cu destinație de locuință/vânătoare domină și astăzi privitorul, impresionându-mă și pe mine cu cele 365 de ferestre precum zilele anului, 12 turnuri precum lunile anului, păcat doar că fiind închis nu am putut și eu să văd cele 53 de uși precum numărul săptămânilor. Dar cel mai mult am regretat că nu am putut intra în turnul de observație, de unde priveliștea este, se spune, fantastică. De altfel poveștile spun că soția contelui în scurta ședere aici, scruta de multe ori orizontul, în zilele senine se puteau vedea de aici până la câmpia Tisei, astăzi totuși cred că priveliștea este mult obturată de pădurea de brazi din jur.
Recunosc îmi frânez cu greu dorința de a vedea interiorul castelului, chiar dacă ușile și geamurile termopan mă oripilează și le-aș face fărâme cu multă bucurie, totuși nu sunt un vandal. Parcurg împrejmuirile castelului împreună și cu câțiva localnici printre grătare și mici stropiți din belșug cu bere de cei câțiva amatori de ieșire în natură - nu am să înțeleg niciodată de ce dorința asta de a servi un mic lângă un vestigiu turistic. Deplângem felul în care ne pricepem și suntem capabili să ne prețuim valorile printre resturile lăsate de muncitori în timpul procesului de reabilitare, nutrind speranța că totuși cineva va avea grijă într-un final să redea această impunătoare și frumoasă construcție circuitului turistic.
Recunosc că totuși aproximativ jumătate dintre ceilalți vizitatori erau adepți ai turismului civilizat, adică cei care vor să aprecieze frumosul și nu mirosul.
În rest am să las să vorbească pozele, chiar dacă nu foarte multe, de fiecare dată când am ajuns aici am fost furat de frumusețea locului, uitând de multe ori să imortalizez ce vedeam, pe de altă parte îndemn pe toți cei care ajung prin zonă sau stau prin apropiere să se abată de la iureșul cotidian și să savureze „căminul” despre care vorbea atât de frumos contele Zichy într-o scrisoare adresată soției:
„Iubita mea soție,
Am nădejdea că ești bine și ți-e dor de mine, la fel de aprig cum îmi este de dulceața buzelor tale, de catifeaua pielii și de strălucitorii tăi ochi.
Îți trimit acest răvaș pentru a te invita să primești, cât mai curând, cadoul pe care ți l-am pregătit cu mare, mare drag. Te aștept în noua noastră casă. Am găsit locul perfect și castelul este deja aranjat pentru sosirea frumoasei mele neveste.
Nu te mai țin în suspans, căci drumul până aici va fi lung și vreau să ai la ce visa. În afară de mine, bineînțeles.
Noul nostru cămin este în România, pe culmea unui deal îmbrățișat de o pădure minunată, în mijlocul unei poieni împodobită cu mii de flori. Vom fi destul de departe de un oraș mare și zgomotos, așa că ne vom putea crește în liniște copii și nepoții. Nu te neliniști că vom fi departe de casa noastră dragă, căci Ungaria va fi mereu cu noi. Te vei putea urca în cel mai înalt turn și o vei privi de acolo...
Pentru că te iubesc nespus de mult și dorul de tine mă înnebunește, am vrut să-ți cer iertare pentru lunga despărțire și să-ți mulțumesc așa cum știu eu mai bine. Îți mărturisesc că atunci când suntem departe unul de celălalt, număr lunile, orele și chiar minutele până o să te revăd. Și acum procedez la fel... Sunt sigur că și tu faci la fel. De aceea, în spiritul "pasiunii" noastre comune, m-am gândit că locuința nu va fi completă fără 365 de ferestre (câte zile sunt într-un an), 53 de uși (săptămânile) și 12 turnuri (lunile).
Am făurit, astfel, o bijuterie pentru comoara mea cea mai de preț. De-abia aștept să te privesc când vei admira ce ți-am pregătit și sunt nerăbdător să te îmbrățișez strâns și să te sărut cu patimă! Grăbește-te...
Cu multă dragoste,
Jeno al tau”
Trimis de danoradea in 02.12.14 22:03:15
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în #EXCURSII și CĂLĂTORII prin CRIȘANA.
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (danoradea); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@danoradea - Frumos articol si trist, din pacate. Am platit multi EUR in Europa ca sa vedem lucruri spectaculoase dar si unele neinsemnate. Platesti ptr orice la altii. Am vazut o cascada in Austria in aceasta vara care nu avea nevoie neaparat de taxa ptr ca se vedea foarte bine pe o raza de 2-3 km. Dar daca voiai sa te apropii, incropiseara acolo un fel de parc de distractii nu foarte costisitor, cateva chestii ptr copii, un cort de indieni, o minitiroliana..., nu cine stie ce investitie. Trebuia sa treci prin el daca voiai sa te apropii si plateai o taxa, nu foarte mica. Noi nu stim sa avem grija de patrimoniul nostru si sa il punem in valoare, sa il punem intr-un circuit turistic. Daca eu, un muritor de rand, vad atatea la altii, pe care le-am putea "fura" si aplica si noi, ca doar nu inventam roata acum, alesii nostrii care se plimba infinit mai mult, la ce-or fi ei atenti, la ce s-or uita cand ies din Romania?
@Aurici asa este, din pacate preferam sa ne ignoram patrimoniul in loc sa profitam de pe urma lui. Si cel mai trist este ca sunt atatia turisti straini sau romani care ar plati sa-l poata vedea. Ne mandrim cu trecutul nostru, dar nu stim deloc sa-l vindem sau sa-i facem publicitate ca sa atragem lumea aici.
De altfel nici una din cunostiintele mele nu a auzit de el pana le-am spus, chiar si dintre localnicii l-au uitat, mai ales cei tineri. Sper totusi, ca daca vor ajunge mai multi turisti aici sa se schimbe ceva asa cum sa intamplat in alte locuri.
extraordinar articol, bine scris. nu am stiut pana acum de acest "castel', sigur nu il voi rata cand voi trece prin zona. multumesc ptr. acest rew. de exceptie, scris cu mult suflet.
Mulțumesc @amero merită să ajungi aici, chiar dacă trebuie să te abați de la ruta inițială.
În ceea ce privește coordonatele GPS acestea ar fi:
47.084081 N și 22.225168 E.
Cand am vazut reviewul nu mi-a venit sa cred, am copilarit in apropiere si am ajuns la castel de mai multe ori dupa revolutie. Insa pot spune ca eu l-am vazut "natur" fara modificarile aduse de maicute.
Am avut sansa sa deschid poarta din lemn masiv de la intrare , sa calc pe ceea ce mai ramasese din podelele din lemn, sa intru in sala de bal, sa arunc o privire pe ce mai ramasese nespart din geamuri, sa urc in turnul de observatie (sic). Imi aduc aminte ca lipseau mai mult de jumatate din treptele de lemn, trebuind sa improvizam ca da ajungem sus.
Imi aduc aminte de privelistea de aici din turn, inca se mai vede pana departe...
Imi aduc aminte de marea de branduse.
Insa izvorul pe care-l mentionezi nu exista atunci, probabil s fost sapat ulterior, exista insa un alt izvor cunoscut doar de localnici, in partea de sud-vest a castelului mai jos in padure.
Articol bine scris, curiozitatea mă îndeamnă să-l vizitez. De multe ori sunt locuri interesante în apropierea noastră și noi căutăm în alte părți.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Feb.2018 Iarna in Plopis — scris în 18.02.18 de Marcumandru din ORADEA - RECOMANDĂ
- Aug.2009 Drumetii de vara pe muntele Şes — scris în 15.12.09 de danoradea din ORADEA - RECOMANDĂ