Apusuri memorabile și bucălatul Ia-ia

TIPĂREȘTE

Pentru cazarea în insula Naxos m-am decis foarte repede. Locul îl alesesem deja: Agios Prokopios, o stațiune animată, cu multe taverne și o plajă bună, situată la mai puțin de 10 km de Chora, așa că am filtrat căutările pe site-ul booking și bingo! prima opțiune afișată s-a dovedit a fi cea câștigătoare.

Vagos Studios 1*** avea cam tot ce îmi doream:

■ o poziție excelentă, pe strada/șoseaua care urmărește linia țărmului, dar retrasă puțin, ceea ce însemna mai puțin zgomot de mașini și motociclete 

■ distanță de 50 m față de plajă și tot atâta de magazine și taverne

■ baie și chicinetă proprie

■ terasă cu vedere la mare

■ TV, aer condiționat și WiFi

Scorul pe booking era la acea dată 8,5 din 51 de aprecieri; acum am văzut că a săltat un pic (8,6 din 76 de evaluări), dar nu din „vina” mea. Eu i-am dat nota 8. Voi explica mai încolo de ce.

Argumentul decisiv a fost însă prețul: cu discountul meu Genius, am plătit doar 209,50 euro pentru 5 nopți, adică 41,90 euro/noapte, un tarif foarte bun pentru o insulă grecească în primele zile din septembrie. Banii mi-au fost retrași de pe card cu două săptămâni înaintea check-inului, dată până la care puteam anula rezervarea fără penalități.

În afara confirmării rezervării, nu am corespondat cu proprietatea decât cu câteva zile înaintea sosirii, pentru a mă asigura că totul era în regulă. Mi s-a răspuns afirmativ cu promptitudine și în limba engleză

După debarcarea în Naxos Town, am achiziționat excursia de o zi prin insulă vezi impresii și biletele de autobuz (2 euro) până în Agios Prokopios, unde am ajuns după o călătorie de cca. 15 minute.

Ne-am luat valijoarele și ușor-ușor am pornit pe faleză (o stradă fără nume) către vilele Vagos, situate la ieșirea sudică din localitate, înspre Agia Anna. Folosesc pluralul deoarece sunt două clădiri: cea aflată mai aproape de stradă e Vagos 2, iar cea îndepărtată, Vagos 1. Vagos 2 pune la dispoziție și apartamente pentru 4 persoane, dar altfel nu cred să existe diferențe de confort între ele. Un mic indicator postat la stradă ne-a anunțat când am ajuns la destinație, însă recunoscusem oricum locul din pozele de pe site.

Clădirile albe, cu uși, ferestre și balustrade albastre, în cel mai pur stil cicladic, se găsesc în capătul unei alei pietruite, în dreapta căreia se întinde o bucată mare de pământ bătătorit care servește drept parcare. Ambele construcții au două etaje iar între ele este o curte mărișoară, cu câțiva copaci înfloriți, o banchetă cu masă și un loc de spălat picioarele de nisipul adunat de pe plajă.

Deși solicitasem să fim repartizați la primul etaj, am fost conduși spre nivelul cel mai înalt. O primă bilă neagră! ⚫De pe palier, am admirat priveliștea din spate: casele din Agios Prokopios în stânga, cele din Agia Anna în dreapta, șiruri de măslini, plus niște culturi printre care pășteau caprele și, în depărtare, dealuri.

Camera noastră era de fapt o triplă; cuprindea un pat dublu, pe care mi l-am însușit fără drept de apel😜, și un pat de o singură persoană. Ambele erau dotate cu noptiere și veioze. Vizavi de ele se aflau o masă cu două scaune, un birou și dulapul, suficient de mare cât să ne încapă hainele. Mobilierul nu era nou, dar fusese păstrat în bune condiții.

Pe peretele de deasupra biroului era montat televizorul cu ecran plat, pe care Adrian, ca de obicei, l-a deschis (și funcționa), iar lângă el, o oglindă și foehnul. Pe jos, gresie, o soluție preferabilă, după părerea mea, în casele de pe malul mării.

Aparatul de aer condiționat, și el OK, își găsise locul deasupra ușii duble (cu obloane). WiFi-ul parolat își făcea bine treaba, dar ne-am bazat mai mult pe cel propriu.

Zona de chicinetă, foarte înghesuită imediat în dreapta ușii de intrare, m-a cam dezamăgit însă: frigider mic, dulap așijderea și foarte puține ustensile de bucătărie. Am fost nevoită să cer un ibric, o crăticioară și două pahare în plus. Ce folos că am primit un burete și detergent de vase, din moment ce nu aveam nicio cârpă și doar o tigaie?!! 😞

A doua bilă neagră! ⚫

Și, în fine, a treia am acordat-o pentru necunoașterea limbii engleze: de clădiri se îngrijeau o tânără și mama sa, o femeie cu puțin trecută de 50 de ani. Niciuna din ele nu vorbea englezește și mi-a fost destul de dificil să mă fac înțeleasă când am cerut să ne fie completate dotările din chicinetă. Totuși, corespondaserăm în engleză, și la o zi după plecare am primit pe mail factura în limba lui Shakespeare, de unde am dedus că doamnele nu erau proprietarele apartamentelor, ci angajate acolo, probabil sezonier. Altcineva se ocupa de rezervări, de încasări etc.

Pe de altă parte, nu pot să nu remarc curățenia impecabilă pe care am găsit-o, ca și faptul că lenjeria de pat și prosoapele ne-au fost schimbate după trei zile. Și apropo de prosoape, baia, cu fereastră de aerisire, un lucru foarte bun, avea duș dintr-acela cu ușă cam strâmtă pentru persoane voluminoase, așa ca mine😁. Am primit însă suficiente suluri de hârtie igienică, precum și gel de duș și șampon, așa că nu prea am de ce să cârcotesc la acest capitol.

După cum nu pot să nu menționez punctul forte al acestei cazări modeste, și anume terasa mare și umbroasă, cu masă, scaune și frânghie pentru atârnat costumele de baie ude. Acolo ne-am petrecut cu deliciu „timpul liber” citind, butonând pe telefon, mâncând sau stând la șuete prelungite privind marea. Bonus: apusuri memorabile. 🎴

Peisajul marin m-a făcut să trec cu vederea micile neajunsuri. Asta și băiețelul Ia-ia al doamnei tinere. Îmi pare rău că nu l-am pozat, fiindcă era un adevărat spectacol. Puștiul de vreo 2 anișori, blonduț, cu păr cârlionțat, rotofei și foarte crăcănat... 🤣, se mișca încontinuu în toate direcțiile, și la fiecare 20-30 de secunde striga „Ia-ia” .

Mi-am amintit că atunci când era mică, una din verișoare nu putuse pronunța numele mamei mele - Maria -, așa că o striga Iaia. Și așa i-a rămas mamei numele: toți verii și copiii lor îi spuneau „tanti Iaia” .

I-am spus povestea asta bunicii țâncului, și cred că ceva-ceva a înțeles: mi-a răspuns că nepoțelul o strigă Ia-ia, dar nu o cheamă Maria, ci Ecaterina.

Ne-am amuzat copios urmărindu-l zi de zi pe micuț: rareori am văzut un băiețel atât de energic și drăgălaș. 🥰

Poate că și din această cauză am păstrat amintiri plăcute despre Vagos Studios. Apusuri superbe și un țânc simpatic, ce combinație reușită! O cazare pe care o recomand fără rețineri, dar numai celor nepretențioși și care se mulțumesc cu dotări la nivel basic.

Și pentru că, nu știu de ce, nu m-am învrednicit să filmez plaja din Agios Prokopios, voi posta un video făcut de altcineva, ca să vedeți și voi cât de potrivit este acest loc pentru familiile cu copii.  

Și nu numai!

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 244 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI