Poposim la Popas

TIPĂREȘTE

   Cum vine primavara si vremea frumoasa cum apare si cheful de plimbare putin mai departe de casa. E duminica si vremea e superba asa ca pornim la drum. Nu avem o tinta, nu avem un scop, dar pornim spre Suceava si vom mai vedea. Pe drum, ne amintim ca in anii din urma plecam uneori doar pentru a manca undeva in zona Voronet si de ce nu am face la fel?! . Mergem la Voronet sa mai vedem ce s-a mai construit, daca au mai aparut pensiuni noi si apoi sa mancam la un popas unde mancam adesea, dar care fusese intr-un proces de renovare si extindere acum ceva timp. De cand a fost redeschis nu i-am mai trecut pragul si am ramas cu gandul ca se manca bine, personalul era foarte amabil si locul prietenos.

   Drumul Botosani – Voronet e de vreo 80 de km si intr-o ora si ceva ajungem la destinatie. Lasam masina in parcare si pornim la pas sa admiram natura, sa vedem dezvoltarea zonei in ultimii ani, sa trecem pe la manastire si apoi sa ne omenim la Popasul Domnesc. Plimbarea nu a fost chiar pe placul nostru si asta pentru ca localitatea nu are o zona de promenada. Ori te strecori printre masini, ori printre pensiunile aparute fara un plan de sistematizare, iar pe malul raului Voronet e mai greu de ajuns daca nu chiar imposibil in unele locuri. Acum, nici raul u mai e ce a fost pentru ca e aproape secat.

   Plimbarea nu a fost tocmai reusita, dar scurta vizita la manastire ne-a facut tare bine. Cu un tonus mai bun urcam agale spre Popasul Domnesc cocotat mai sus decat satul si de unde vederea asupra imprejurimilor este superba.

 Spuneam ca locul a suferit tranasformari in ultima perioada si acum avem ocazia sa le vedem. Au marit mult spatiul de parcare, au facut noi terase, au marit sala de restaurant si terasa de la etaj, unde obisnuiam sa mancam admirand imprejurimile, dar si zona toaletelor a fost schimbata ca locatie si e mult mai dichisita fata de cum era, totul e nou si modern.

  Intram in restaurant si suntem intampinati de un ospatar ce ne indica doua mese libere pentru a ne alege unde vrem. Alegem masa aflata pe terasa si purcedem la ales bucatele. Nu ne trebuie prea mult timp si comanda poate fi lansata, eu un pastrav in malai si cartofi wedges, iar Vlad o ciorba de burta si o tocanita de hribi cu mamaliga. Completam cu 2 mici afinate de casa, o sticla de 750ml cu apa si o portie de desert, adica o felie de cozonac „inecata” in sos de caramel, care in meniu il veti gasi” cozonac topit cu sos de caramel” .

 Asteptarea nu a fost lunga, au venit afinatele apoi la scurt timp ciorba de burta cu paine de casa, smantana si ardei iute.  Vine si vremea pentru felul de baza si ne continuam activitatea de refacere a necesarului energetic. Din relatarile celui care avea ciorba am inteles ca „a mancat si ciorbe mai bune” , dar painea si smantana au fost buneee! Pastravul meu a fost exact ce trebuie, destul de mare (bineinteles ca nu l-am dovedit), bine gatit, crocant si foarte proaspat. Tocanita cu hribi s-a straduit sa fie si ea la inaltime, deci mancare gustoasa, atmosfera placuta, iar peisajul vazut de pe terasa incantator.  

 Dupa ce bucatele aduse au fost dovedite (unele partial) a venit si desertul pe care am stabilit din start ca il vom imparti. A fost bun, dar mai bun mancasem cu ceva ani in urma, tot in zona Sucevei, unde a fost de-a dreptul delicios de sa-ti lingi degetele! Asta a fost „corect” , adica era cozonac si era si sos de caramel.  Tot acest festin ne-a costat vreo 220 de lei, platiti cu cardul si lasat ceva numerar pentru bunele servicii oferite de tanara care ne-a servit.

  Deci, la Popasul Domnesc din Voronet se poate manca bine, servirea este buna, atmosfera placuta. Pentru a intari cele spuse va invit sa vedeti fotografiile facute si daca aveti suspiciuni cu privire la realitate solutia este sa faceti un drum in Bucovina si sa popositi la... Popas!

Vacante frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 310 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI