O excelentă variantă de cazare pentru Salonic

TIPĂREȘTE

Vara lui 2023 se apropia de final și noi nu ajunseserăm în Grecia mult-iubită! Hmm... Eroarea trebuia îndreptată rapid. N-a fost greu deloc, găsi Tati bilete ieftine la final de septembrie, cu Ryan, pe ruta București-Salonic. Așa, de o minivacanță, de miercuri până luni, că nu ne permiteam să lipsim mai mult de la îndatoririle curente. De necrezut, dar pentru mine Salonic era în premieră; Tati mai fusese cândva la o conferință. Și pentru că Salonic e poartă de intrare în Halkidiki și nici în Halkidiki nu ajunseserăm până acum, am împărțit sejurul în 2: prima noapte vom rămâne în Salonic (pe care-l vom vizita 2 jumătăți de zi), apoi ne vom muta în Halkidiki, pentru un pic de plajă și bălăceală, dacă ne-o ajuta vremea.  

Capitolul „cazare” mi-a revenit, ca de obicei. Și, ca de obicei, m-am sfătuit cu amicul booking. Evident, voiam ceva central și cu mic dejun. Tati a zis că parcă n-ar mai vrea să închiriem mașină de data asta, deci filtrul „parcare” a căzut, ceea ce a lărgit mult oferta; greu cu parcarea în centrul Salonicului, la fel ca în orice mare oraș european! N-am mai ținut morțiș să fie cu vedere la mare, cum țin de obicei; ne vom fi păstrat pentru Halkidiki. Oricum, cazările cu view în Salonic îs destul de scumpe, nu s-ar fi justificat în acest caz, pentru că vom fi folosit puținul timp să vizităm.  

Până la urmă am ales un hotelaș de 3* cu review-uri bune, Blue Bottle Boutique Hotel – dublă cu mic dejun, 79 euro (după ce s-au aplicat nu știu ce reduceri de Genius, vezi Doamne), rezervare garantată cu cardul, cu drept de anulare gratuită până cu o săptămână înainte. Am primit ulterior de la hotel ofertă pentru transfer de la/la aeroport (25 euro pe sens), dar am declinat-o, deja studiasem și aflasem cum se ajunge cu autobuzul expres. Peste alte câteva zile, am primit o altă ofertă, aceea de a ne face upgrade gratuit la Maroon Bottle Boutique Suites, unitate aflată sub aceeași administrare (împreună cu White Bottle 😊). Am stat un pic și m-am gândit – cunoșteam Maroon Bottle, îl studiasem și pe el când să rezerv, cele 2 nu se află decât la o stradă distanță; în plus, era sfârșit de sezon, poate aveau puține rezervări și era mai convenabil pentru ei să le cupleze într-un singur loc, cine sunt eu să le pun bețe-n roate?! Sau poate pur și simplu voiau să fie amabili. 🙃 Așa că am acceptat.

Zborul a decurs fără probleme, nici întârzieri, nici nimic; peste aproximativ o oră, pe la 16:30 aterizam pe aeroportul din Salonic. Am identificat ușor peronul (la ieșirea din clădirea aeroportului, puțin stânga) și stația de unde pleacă autobuzul 01X (cu varianta de noapte 01N) și am cumpărat bilete de la toneta alăturată, 2 euro bucata (parcă). Recomand shuttle-ul ăsta – e ieftin, circulă des (la 20-25 minute), în puțin peste jumătate de ceas ești în centrul orașului (50 de minute durează întregul traseu).  

Mă uitasem pe hartă, ar fi trebuit să coborâm la stația Antigonidon (pe bulevardul Egnatia), dar ne-a furat peisajul și-am ratat-o, așa că am mai mers o stație. N-a fost prea mare bai, aveam doar câte un troler mic cu noi. Aplicația de pe telefon ne-a fost de folos: la momentul potrivit am cotit stânga, apoi dreapta – în cale l-am întâlnit și pe Blue Bottle, pe care l-am salutat din mers.

Maroon Bottle Boutique Suites se află pe str. Filippou 9, într-un bloc Art Deco cu 3 etaje, pe care noi l-am prins parțial în renovare (treabă ce nu ne-a afectat în niciun fel șederea). Zidurile sunt văruite într-un bej cald, iar cercevelele ferestrelor și balustradele balcoanelor în maro, de unde probabil și numele. Cu siguranță este vorba de o construcție mai veche, judecând după aspectul exterior, dar și după unele decorațiuni interioare (scările, stucaturile de pe tavane, mozaicul podelelor, ușa principală (cândva; în prezent doar cu rol decorativ).  

Am dibuit intrarea laterală și am pătruns într-o generoasă sală de mese (aici aveam să servim a doua zi micul dejun), un colț de-al ei fiind amenajat ca o mică recepție. Eram așteptați, anunțasem ora aproximativă a sosirii, domnișoara volubilă ne-a înmânat cartela magnetică și parola de wifi, ne-a oferit și oarece informații despre micul dejun. Am rugat-o să ne recomande ceva locuri de mâncat prin apropiere și ne-a scris vreo 3-4 nume; aveam să mergem pe mâna ei și a fost foarte bine (vom dezbate).  

Am avut camera 306, la ultimul etaj, accesibil cu liftul sau clasic, pe scări. Un lucru pe care nu l-am mai întâlnit nicăieri a fost sigiliul pus pe ușă, certificând faptul că spațiul fusese curățat corespunzător.  

Camera este de fapt un mic apartament, cu living, dormitor și baie. Practic, se intră direct în living, o partea a acestuia conținând... o parte din baie, respectiv chiuveta și, imediat alături, cabina de duș separată de restul încăperii printr-o perdeluță. Restul băii (vasul de toaletă) se află într-un compartiment separat, cu intrare tot din living (acesta cu ușă, desigur).  

Mai ciudată compartimentarea asta, pe care n-am mai întâlnit-o până acum, însă probabil că așa a impus spațiul disponibil. În tot cazul, din câte am văzut prin fotografiile de pe site, nu toate camerele arată la fel, fiecare are particularitățile ei (de unde și chestia cu „boutique” , pesemne).  

În fine, ca să termin capitolul baie, trebuie să menționez oglinda de deasupra chiuvetei, flaconul cu săpun lichid și uscătorul de păr fixat în perete, în apropiere. Și prosopul de picioare împăturit frumos pe „pragul” cabinei de duș. În cămăruța cu WC-ul se afla un coș de gunoi și, evident, hârtie igienică.

Livingul mai conține o canapea (extensibilă?) și un scaun tapițat. O oglindă în formă de lacrimă, un tablou abstract și niște aplice fixate ici-colo. Un decor eclectic și sofisticat, întregit de podeaua din parchet laminat și de minunatul mozaic colorat din zona chiuvetei. Același mozaic l-am regăsit și în încăperea cu vasul de toaletă, aici creând un contrast interesant cu pereții acoperiți cu travertin gri-închis.  

Nici dormitorul nu abundă în decorațiuni, ba fix invers. Există un pat dublu cu saltea excelentă, acoperit cu lenjerie de cea mai bună calitate. Prosoape de mai multe dimensiuni și papuci de unică folosință ne așteptau pe pat, 2 noptiere simple și 2 rânduri de prize/întrerupătoare îl încadrează. Pe peretele opus – un TV suspendat, iar pe peretele lateral – un blat lunguț, sub care se află un mic răcitor, în care am găsit 2 recipiente cu apă din partea casei. Pe blat – seiful, aparat cu pastile contra țânțarilor, kit de preparat ceai/cafea (cană electrică, espressor, consumabile, cești și pahare). Deasupra, un stativ metalic, de care erau agățate câteva umerașe (cel mai basic dulap ever! 😊) și o etajeră pe care stătea fierul de călcat (oare chestia aia putea fi coborâtă și transformată în masă de călcat?! – acu’ mi-a trecut prin cap...). În colțul celălalt sunt aparatul de aer condiționat și o veioză atârnând din tavan. Singura pată de culoare e tăblia patului, îmbrăcată în catifea albastră. Ferestrele sunt dublate de perdele și draperii.

Apartamentul dispune de un balconaș (în care se intră tot din living), mobilat cu o măsuță, 2 scaune și decorat cu o plantă în ghiveci. Aveam vedere spre blocurile din față (printre care un hostel) și spre o stradă destul de agitată. Seara, când ne-am întors din peregrinări, am stat la o bere pe balcon, conform tradiției de vacanță și, deși inițial am mârâit un pic că-i balamuc și n-o să ne putem relaxa, curând ne-a prins atmosfera (simpaticul balamuc grecesc! – și după el tânjisem...) și chiar ne-am distrat urmărind vecinii de peste drum, mașina de gunoi care abia avea loc să-și facă treaba, scuterele strecurându-se peste tot... Am fost martorii unui accident ușor, o ciocnire între 2 mașini (din cauză de neacordare de prioritate) și am urmărit cu interes negocierile, venirea poliției, măsurătorile pe care le-au făcut... Dimineață era totul lună, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat!...

Nu mai știu orele de mic dejun, dar nah, care pot fi ele?! 8-10 sau pe-acolo... Oricum, noi în vacanță coborâm pe la 9, dacă nu ne zorește nimic. Am ales o masă din interior (există și câteva afară, înșirate pe trotuar, dar, dimineață fiind, ni s-a părut încă răcoare).  

Oferta de mic dejun se află listată pe o foaie pe care trebuie să bifezi ce dorești; o idee strălucită, cu scopul de a evita risipa. Am bifat și am primit feta, măsline, legume (roșii și castraveți), o omletă delicioasă, mai multe feluri de foietaje, iaurt, suc de portocale proaspăt stors și cappuccino. Minunat și îndestulător! Pot mânca micul dejun și turiști din afara hotelului, erau 2 tineri care au întrebat.

Maroon Bottle Boutique Suites are o amplasare grozavă în raport cu obiectivele turistice, la distanță de mers pe jos de majoritatea. Forumul Roman și Biserica Sf. Dimitrie se află cel mai aproape (10-15 minute), Arcul lui Galerius și Rotunda la vreo 25-30 de minute, la fel faleza și portul; celebrul Turn Alb poate fi accesat în maxim 40-45 de minute, să zic. Există câteva taverne în imediata apropiere și un market non-stop (aparținând lanțului grecesc Yes Stores) chiar pe strada Fillipou, la 2-3 minute de hotel.  

Ne-am decazat oficial dimineață, după micul dejun, dar am rugat să lăsăm bagajele la hotel, urmând a reveni mai târziu pentru ele; evident că n-a fost nicio problemă, hotelul oferă gratuit acest serviciu. Am reușit să ne plimbăm și să vizităm destul de mult pentru timpul scurt pe care l-am avut la dispoziție; e drept, ne-a ajutat și vremea, numai bună pentru acest demers. Poate o să scriu, deși sunt multe articole pe site despre Salonicul turistic... Pe la 2 am preluat din apropierea portului mașina închiriată (Tati se sucise în Otopeni, cât am așteptat să ne îmbarcăm și rezervase una), ne-am recuperat bagajele și am pornit spre Halkidiki...

Recomand din suflet Maroon Bottle Boutique Suites, este o bună variantă de ales pentru vizitarea Salonicului, cu raport excelent preț/calitate, din toate punctele de vedere! Înclin să cred că nici rudele sale diferit colorate nu-s departe! 😀

---

VIZUALIZĂRI: 603 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI